12 operaţii de prelevare de organe de la persoane aflate în moarte cerebrală au fost realizate, anul acesta, la Spitalul Judeţean din Timişoara. Deşi pe lista de aşteptare a Spitalului Judeţean sunt înscrişi circa 60 de timişeni, niciun organ nu a rămas în Timişoara, fiind trimise la Cluj sau la Bucureşti. Medicii de la Judeţean explică această stare de fapt prin aceea că la Timişoara nu pot fi făcute astfel de operaţii, din cauza deficitului major de personal şi a lipsei de aparatură performantă.


12 prelevări de organe la Timişoara

La Spitalul Judeţean din Timişoara au fost realizate, de la începutul acestui an, 12 operaţii de prelevare de organe de la persoane aflate în moarte cerebrală. În ultimele zile, medicii, ajutaţi de specialişti din Bucureşti şi Cluj, au avut trei astfel de operaţii. Prima a avut loc în 3 septembrie. Pacientul, un bărbat în vârstă de 41 de ani, din Caraş-Severin, a fost adus la Clinica Anestezie Terapie Intensivă în 30 august, în stare foarte gravă. În urma unui accident rutier, acesta suferise un traumatism cranio-cerebral şi, în scurt timp, a intrat în moarte cerebrală. Familia acestuia şi-a dat acordul pentru prelevarea organelor, iar medicii timişoreni i-au prelevat rinichii, oasele, tendoanele, pielea şi ficatul, organele fiind trimise la Cluj şi la Bucureşti, pentru transplantare.
O premieră în acest an pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă a avut loc la Timişoara luni, 6 septembrie, când a fost realizată o dublă prelevare de organe de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală. La operaţii au participat echipe de medici de la Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă, Clinica de Politraumatologie, Chirurgie Plastică şi Reparatorie (Casa Austria), Clinica de Ortopedie - Traumatologie, din cadrul Spitalului Judeţean, şi specialişti din Bucureşti şi Cluj. „Este pentru prima dată în acest an când se prelevează organe de la doi pacienţi în aceeaşi zi. Pacienţii, de 35 de ani, respectiv 52 de ani, sunt din Timiş şi au fost internaţi, săptămâna trecută, la A.T.I cu anevrism cerebral”, spune Dan Ilincariu, coordonatorul Centrului de Transplant din cadrul Spitalului Judeţean Timişoara şi director adjunct Strategie Management în cadrul Agenţiei Naţionale de Transplant.  
De la pacientul de 35 de ani au fost prelevate ficatul şi rinichii, iar de la bărbatul de 52 de ani, piele, oase, tendoane, ficatul şi rinichii. Dacă echipa de specialişti din Cluj a preluat rinichii ambilor pacienţi, la Bucureşti au fost duse ficatul, pielea, tendoanele şi oasele.
De altfel, în toate cele 12 operaţii de prelevare de organe care au fost efectuate în Timişoara organele au ajuns la centre din alte judeţe. „Este un subiect dureros pentru Timişoara, pentru că avem mulţi donori şi niciunul dintre organe nu s-a transplantat la Timişoara, deşi aici a avut loc primul transplant de rinichi de la un cadavru. A existat un hiatus în ultimii ani, din motive subiective şi obiective. Centrul de Dializă şi Transplant a suferit o restructurare importantă, se confruntă şi cu un deficit de personal, iar aceasta a afectat activitatea medicală. A apărut o neîncredere, iar pacienţii de pe lista de aşteptare se înscriu pe alte liste, în alte judeţe pentru transplantare”, explică prof. dr. Dorel Săndesc, şeful Clinicii A.T.I. a Spitalului Judeţean Timişoara.
Totuşi, la Timişoara există capacitatea de a fi efectuate transplanturi de organe, dau asigurări medicii. „Au fost persoane din Timiş care au suferit un transplant, dar la Centrul din Cluj, pentru că s-au înscris pe listă acolo. Dar acolo Centrul este finanţat de Ministerul Sănătăţii. La noi Centrul a fost privatizat şi nu mai există personal suficient. Or, pacienţii care trec prin astfel de operaţii trebuie monitorizaţi foarte atent. E o responsabilitate foarte mare şi ne lipsesc aparate, nu avem condiţiile necesare, încă. E complicat, ar trebui să existe o structură numai pentru transplant, or noi avem Centrul de Dializă care nu e o structură de sine stătătoare pe această linie”, spune şi Dan Ilincariu.


Zeci de timişeni, pe lista de transplant

Prelevarea de organe a devenit o procedură tot mai întâlnită la Timişoara. Medicii specialişti spun că se bucură să constate că, în ciuda durerii prin care trec rudele unui pacient aflat în moarte cerebrală, tot mai multe familii îşi dau acordul pentru ca unele dintre organele celui decedat să fie prelevate pentru a merge la persoane cărora le pot salva viaţa. „Activitatea în domeniul donorilor de organe e reglementată printr-o lege care e în linie cu legislaţia internaţională. În unele ţări legislaţia e mai permisivă, nu pune atât de multe condiţii ca în România. Există consimţământul prezumat, când celui decedat i se pot preleva organele dacă nu şi-a exprimat în timpul vieţii dezacordul, apoi există şi acel card de donator. În România, pentru a putea preleva organe de la o persoană aflată în moarte cerebrală e nevoie de acordul scris al familiei. Totuşi, suntem abia la început în această activitate, iar o lege prea liberală ar fi crescut neîncrederea în rândul populaţiei”, consideră profesorul Săndesc.
Practic, spune acesta, sunt încă foarte multe persoane reticente în faţa propunerii medicilor de a-şi da acordul pentru ca ruda decedată să devină donor de organe. „Trebuie înţeles că dacă acel pacient ajunge în comă de gradul IV şi nu mai răspunde la niciun stimul, fiind ventilat artificial, iar testele arată că se află în moarte cerebrală, pacientul nu mai are nicio şansă de revenire, nici măcar ca el să rămână în comă prelungită. E o chestiune de câteva ore. Dacă creierul şi-a încetat activitatea, se va opri şi activitatea cardiacă şi omul va deceda. Înţelegem durerea familiei acestuia şi o respectăm, dar trebuie să le explicăm că singurul lucru pe care îl mai putem face este să salvăm alte vieţi cu organele acestuia”, spune Dorel Săndesc. Un argument suplimentar pentru ca familiile pacienţilor irecuperabili să accepte donarea de organe, spune medicul, este faptul că bisericile încurajează această practică. Acesta a declarat că a observat de la an la an, o schimbare de atitudine şi răspuns, gradul de informare a populaţiei, care devine tot mai conştientă de acest fenomen şi se vede în numărul mare de prelevări de organe pe care le facem la Timişoara.
Potrivit lui Dorel Săndesc, cele mai multe organe prelevate la Timişoara de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală sunt rinichi, ficat, inimă, ţesuturi, oase şi tendoane. Pe viitor, spun medicii, se intenţionează realizarea de acorduri internaţionale prin care, în cazul în care organele prelevate nu îşi găsesc primitori în România, să fie trimise către alte ţări unde sunt pacienţi compatibili, Timişoara trecând deja printr-o asemenea experienţă cu Austria. La Timişoara, în acest moment, pe lista de aşteptare sunt înscrişi circa 60 de timişeni.