Tomberonul cu miliarde

Dupa aproape sapte ani de la intrarea in vigoare a unei ordonante de urgenta, un om politic isi pune, public, intrebari in privinta eficientei sale, in privinta justificarii banilor publici pe care ii inghite si, in fond, in privinta indeplinirii scopului cu care a fost votata si, apoi, prezentata natiunii. Actul normativ intrat, zilele acestea, in atentia fostului consilier prezidential Adriana Saftoiu, este O.U.G. 96/2002, privind acordarea de produse lactate si de panificatie pentru elevii din clasele I - IV din invatamantul de stat, ordonanta care, in timp, a suferit o serie de modificari, insa, niciuna care sa vizeze modalitatea de verificare a eficientei sale.

In 2002, Guvernul Nastase o prezentase drept o mare realizare, drept o masura de protectie si, e drept, dat fiind publicul-tinta al acesteia, respectiv elevii din ciclul primar, si, implicit, coarda sensibila pe care guvernantii au atins-o dovedind grija fata de tanara generatie, ordonanta a fost votata in regim de urgenta si aplicata cu aceeasi viteza, la cateva zile dupa aceea, incepand cu anul scolar 2002 - 2003. Poate, a fost gandita strict pentru prosperitatea unora din clasa numita clientela politica. Poate, chiar a fost gandita cu buna intentie; nu a fost dovedit pana acum contrariul.

S-a dovedit, insa, a fi o lege care implica, luna de luna, bani publici, dar care nu ofera nimanui posibilitatea sau obligatia de a verifica daca aceasta cheltuiala este sau nu justificata. Presa a scris nu o data despre "cornul si laptele" (si implicit produsele care le substituie, gen branza, biscuiti, iaurt etc.) aruncate prin tomberoane de copii care provin din familii care considera, probabil, sub demnitatea lor, primirea "pomenii" de la stat, de copii care prefera si-si permit hamburger-ul si cola, de copii care, prin acest gest, isi dovedesc apartenta la o casta privilegiata, sau, in variante mai fericite, deveneau alternativa la dejunul animalelor de companie ale angajatilor unor scoli si, mai tarziu, gradinite.

Despre masura in sine nu poti spune ca este rea, din cel putin doua motive. 1. Sunt copii saraci pentru care pachetelul de acasa este un lux, copii carora le este jena de eterna "inapetenta" pe care sunt obligati, in recreatia mare, sa o afiseze in fata celorlalti colegi. 2. Ar fi putut fi un motiv de a determina copiii sa adopte, in timp, un stil de alimentatie mai sanatos.

Dar poti spune ca este defectuoasa din cel putin tot doua motive, daca ne raportam strict la partea financiara a proiectului. 1. Nu prevede realizarea, la inceputul anului scolar sau al trimestrului, a unei selectii in randul copiilor care vor sau care au nevoie de "corn si lapte". Poate asa, ar disparea produsele din tomberoane, platite din bani publici. 2. Nu ofera nicio parghie de verificare a eficientei acestei legi, de inventariere a ceea ce se foloseste si ceea ce se arunca, cum, de altfel, nu obliga la aceasta responsabilitate niciuna dintre institutiile implicate in derularea programului.

Doar pe Timis, suma alocata zilnic derularii acestui proiect este de aproape 720 de milioane de lei vechi (produsele sunt destinate unui numar de putin peste 62.000 de copii), ceea ce pe luna inseamna mai mult de 15 miliarde de lei vechi, iar pe an, in jur de 190 de miliarde de lei vechi. Iar apoi vine ultima operatie de inmultire cu sapte ani scolari... Intrebarea - pe care in decursul acestor ani si-a mai pus-o doar presa - este cati dintre acesti copii au folosit, intr-adevar, produsele oferite de stat si in ce procent miliardele statului au ajuns la ghena de gunoi?