Traianescu

Asa cum nordicii au, preponderent, terminatia “son”, armenii “an”, iar rusii “ov” si polonezii “ski” in nume, preponderenta romaneasca (vezi piesa lui Musatescu!) o reprezinta particula “escu”. Cred ca strainezia s-ar fi minunat crezand ca n-am ales un roman (chit ca precedentul cu Carol I si restul dinastiei Hohenzollern e graitor!) daca dupa Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Iliescu Bis ar fi urmat Nastase, nu tot escu precum marinarul Traian.
Personal regret (ca si-n pruncie, cand imparatul, cu acelasi nume, de la Roma, a venit tup, tup ca iepuras, peste Danubiu, adica Donaris si l-a invins pe dacul Decebal, cu toate ca era un urs carpatin), regret fiindca mi-l inchipui pe actualul invingator ca pe un nou fiu Nerva, infrangand (oare?) pe noul Decebalus per Nastase. Regret ca-n frageda copilarie, desi simbioza ulterioara a fost benefica si creatoare de popor nou in spatiul ponto-danubiano-carpatin, dar ma bucur fiindca, “treisprezecian” cum sunt, constat ca si Traian Basescu (la fel ca invinsul si alti celebri, de la Iisus Christos la Mihai Eminescu, de la Saddam Hussein la Osama bin Laden, de la Giuseppe Verdi la Vladimir Putin) este “alcatuit” din 13 litere.
Dincolo de jocul de cuvinte, bucuria este alta: triumfalul ales (si de mine) pare om de cuvant. In rest - politica, jurnalism si gaselnite pentru necesara lume a circului atunci cand are asigurata painea, ori eschive pentru a ni se parea painea rea mai buna (si mai ieftina) spre a putea rezista circului postelectoral...