Tristeţile unui senator imaculat

După o absenţă din prim-planul vie­ţii politice – timp în care şi-a semnalat prezen­ţa prin me­teorice de­cla­raţii de presă sau opinii po­state pe propria pagină web –, sena­torul P.S.D. de Timiş Ilie Sâr­bu a ieşit din silenzio stam­pa, mar­când, cum alt­fel?, în poarta inamicilor politici. “(…) aşteptam ca premie­rul Emil Boc să re­acţioneze – chiar şi ipocrit aşa cum face me­reu – şi să ne ex­plice cum e posibil ca reprezen­tan­tul P.D.-L. în cel mai mare judeţ al ţării să fie acuzat de fapte atât de grave şi cercetat de ins­tituţiile statului, iar partidul de guver­nământ să ignore total aceas­tă problemă”, spune, printre altele, re­voltat de injusteţea şi dema­gogia din curtea partidului de guvernământ.

Este, însă, oportună această luare de po­zi­ţie din partea lui Ilie Sârbu, pe su­biectul “Con­stantin Ostaficiuc - Ornella Design”, în care se vorbeşte despre anchete D.N.A. şi inves­tigaţii A.N.I.? Este în măsură domnul Sârbu să-şi pre­zinte public în­grijorări de acest gen? O între­bare firească, atâta vreme cât, parafra­zând acest politician, oricine poate lansa o remarcă asemănătoare, schim­bând destina­tarul şi per­sonajul vizat : “aştep­tam ca Victor Ponta să re­ac­ţio­neze şi să ne ex­plice cum e posibil ca un re­­prezentant al P.S.D. în cel mai mare judeţ al ţă­rii să fie acuzat de fapte atât de grave şi cer­cetat de instituţiile statului, iar partidul care se vrea la guvernare să ignore total această pro­blemă”.

În cucernicia-i care se presupune că i-a marcat trecutul bisericesc şi în privinţa căreia te aştepţi să-l însoţească întotdeauna, te întrebi cum de domnul Sârbu se hazardează în asemenea declaraţii făţarnice? Chiar a uitat de dosarul de la D.N.A., despre care, oficial, nu se mai ştie nimic, deşi sunt luni multe de când a fost deschis? Acel dosar în care D.N.A. cer­ce­ta modalitatea prin care Agenţia Domeniului Sta­tului a privatizat mai multe I.A.S.-uri în pe­rioada în care Ilie Sârbu se afla la primul man­dat în Ministerul Agriculturii. Sau de dosarul pe care îl in­s­trumenta, nu demult, Agen­ţia Na­ţională de In­te­gritate? Acel dosar în care, po­trivit presei cen­trale, A.N.I. pleca de la ipoteza că domnul Sârbu ar avea afaceri trans­fe­rate pe numele unor apropiaţi de ai săi, care nu apă­re­au, însă, în declaraţiile sale de avere şi inte­re­se.

În loc să-şi clarifice propriile nebuloase şi, cu argumente, să-şi probeze nevino­văţia, dacă acest lucru e posibil, le ignoră şi, involuntar le menţine şi le acutizează.

Mai rămâne şi întrebarea ce urmăreşte, de fapt, domnul Sârbu prin aceas­tă declaraţie? E într-adevăr trist privind neputincios spre abuzuri, mai mici sau mai mari, pe care le fa­cilitează o funcţie, mai mică sau mai mare, şi e, într-adevăr, imaculat pentru a-şi permite să le radiografieze şi să le dezavueze public? Sau a lan­sat această de­cla­raţie pe post de aten­ţio­nare pentru unii dintre foştii săi subordonaţi din P.S.D. Timiş, pe care îi bănuieşte că, în problema “Constatin Osta­fi­ciuc - Ornella Design” ar fi pactizat cu ina­mi­cul politic oranj? Sau îşi face pre­găti­rea pen­tru a intra în cursa pentru C.J. Timiş? Indi­ferent de motiv, dat fiind echivocul judiciar care planează încă asupra domnului Sârbu, s-ar im­pune din partea sa mai multă reţinere în decla­raţii. Altfel, există riscul să arunce în derizoriu chiar şi subiecte care, într-adevăr, merită atenţie.