Tutunul interzis si cancerul legislativ

700 a fost numarul pachetelor de tigari netimbrate confiscate, la acest sfarsit de saptamana, de politistii de frontiera timiseni, si 600, cel al pachetelor de tutun cu aceleasi caracteristici ilegale, indisponibilizate de politistii "clasici", intrati, de putina vreme, in cursa contra tutunului de contrabanda, alaturi de colegii de minister. Si care, de cateva saptamani, si-au instalat si un filtru de verificare a masinilor, la Moravita. (In tot acest timp, Vama - institutia abilitata sa faca aceste controale - nu a mai iesit cu nimic proaspat, pe aceasta linie...). Ceea ce se deduce din comunicatele de presa privind capturile de tigari este o ascutire a luptei oamenilor legii cu traficantii de tigari. Cu esaloanele inferioare ale lor - din aceasta categorie fac parte carausii prinsi zi de zi cu portbagajele burdusite de tutun netimbrat, in privinta caruia legea le da dreptul sa minta, fara urmari drastice, ca l-au gasit aruncat pe marginea drumului ori, daca nu vor, le permite sa nu declare nimic din ce ar putea deconspira esalonul superior, singurul, probabil, pe care au voie sa-l cunoasca. O amenda banala si, uneori, o confiscare a marfii opresc oamenii legii sa mearga mai departe cu ancheta, transformandu-i intr-un fel de spadasini cu betisoare O.R.L. Pentru ca, iin urma cu niste ani, traficul cu tigari a fost "degradat" de la infractiune la contraventie.

Este, totusi, bine ca in "joc" a mai intrat o institutie a statului. Nu este bine, insa, pentru ca nici acum, dupa ce capturile constante de tutun netimbrat, facute la frontiera de vest si sud-vest, sunt dovada incontestabila a fenomenului contrabandei cu tigari - in primele zece luni ale anului, Politia de Frontiera Timisoara a scos din circuit circa 500.000 de pachete de tigari -, o dovada implicita a unei afaceri subterane care inghite sume greu cuantificabile din bugetul de stat, o dovada ca aceste capturi sunt legate de zone in care exista duty-free-uri, nimeni nu a umblat la fondul problemei. Reprezentat chiar de existenta acestor magazine si de inexistenta legilor-baraj in fata ilegalitatilor comise prin intermediul lor.

Explicatia oficiala a intensificarii recen-te a luptei pe frontul tutunului netimbrat o reprezinta dorinta de a eradica fenomenul. Un azimut irealizabil din cauza erorilor mentinute in fondul problemei, aspect pe care si cei care alearga acum dupa lauri il cunosc. In lipsa unor motive imbatabile apar, insa, intrebarile : 1. De ce acum? 2. De ce problema a necesitat chiar si un colegiu prefectural, recent, si nu s-a transat la finele anului trecut, de exemplu, cand semnalele de alarma venite dinspre Frontiera nu erau neglijabile si erau sustinute de cifre relevante? 3. De ce prevederile legale in baza carora capturile de tigari au ajuns sa faca parte din activitatea cotidiana a oamenilor legii - de ani de zile, la Politia de Frontiera, si de circa o luna, la Politie - sunt tot la nivel de gluma, demonetizand, caricaturizand actiunile acestora in raport cu dimensiunea flagelului si cu armele legislative pe care le au la dispozitie pentru a-l contracara eficient? 4. De ce s-a permis ca legii care a cerut mentinerea duty-free-urilor doar in aeroporturi sa-i creasca muschi pe epitaf, in conditiile in care si Politia de Frontiera Timisoara, si I.G.P.F.R.-ul au sesizat riscul mentinerii acestor magazine in actuala formula? O ordonanta de urgenta ar fi rezolvat rapid problema.

In toata aceasta nebuloasa, un lucru este limpede : daca s-ar dori eliminarea traficului cu tigari netimbrate, s-ar decide desfiintarea magazinelor tax-free, dand astfel posibilitatea Politiei de Frontiera sa-si canalizeze atentia spre securizarea frontierei externe cu U.E., iar Politiei, sa-si poata taia de pe lista A.N.-urile, sa diminueze numarul talhariilor si al furturilor, sa stapaneasca debandada de pe sosele.