Un altfel de cod portocaliu

Probabil, nu am fi abordat, acum, problema taberei de la Gheorghieni — considerata sinonima miscarii neohorthyst-revizioniste maghiare de la Kissmaros - Ungaria — si a ecourilor starnite. Din doua motive. In primul rand, in zona aceasta de tara nu ne-am confruntat cu accese de autodeterminare din partea maghiarimii si nici despre vreo tentativa de riposta cu iz extremist din partea romanilor nu am auzit pana acum. In al doilea rand, tabara de la Gheorghieni se inscrie intr-un sir destul de lung de astfel de manifestari care pot fi interpretate foarte usor si drept provocari. Or, de la o riposta in acelasi registru si pana la actiuni violente nu ar mai fi, probabil, decat un pas.

Am abordat, insa, acest subiect pentru ca, in decurs de doar doua zile, am auzit trei persoane, din medii sociale diferite, din pasnicul si multiculturalul Banat, acuzand in termeni virulenti atat maghiarimea care a organizat aceasta tabara "in tara noastra", cat si autoritatile, in frunte cu presedintele Traian Basescu, pe motiv ca... le-ar da nas.

Pentru noi ar trebui sa fie un semnal de alarma faptul ca in zona aceasta de tara — unde ani de zile nu au existat probleme si neintelegeri pe motive etnice intre romani si germani, maghiari, sarbi, bulgari, tigani, ucraineni — atitudinea pacifista incepe sa piarda teren, facand loc unor rabufniri care pot fi, e adevarat, si exprimari de patriotism, dar la fel de bine, pot fi sau pot fi interpretate ca accese de nationalism, daca le privim prin prisma actualului context politic, national si international. (In diferite state europene, inclusiv in cele care s-au bucurat de democratie in formele sale cele mai evoluate, extremismul tinde sa castige adepti. Daca exemplul liderului extremei drepte Jean Marie Le Pen, in Franta, ori al lui Jorg Heider, liderul nationalist al Aliantei pentru viitorul Austriei, partid intrat in Parlament, sunt deja de notorietate, sa privim la "istoria" ultimelor zile, si vedem ca astfel de manifestari sunt in trend. Aruncam o privire peste granita, in Ungaria, unde recent au fost exprimate clar pozitii extremiste legate de Transilvania, apoi peste Dunare, in Bulgaria, unde Sofia a fost scena unor manifestari violente impotriva tiganilor. Sau, mai recent, aflam ca moartea, intr-o baraca incendiata, a patru copii de tigani romani emigrati in Livorno - Italia, nu s-a datorat hazardului si nici inconstientei. A fost un incendiu revendicat la finele saptamanii trecute de o grupare extremista necunoscuta din Peninsula).

In atare conditii, la manifestarile din Covasna, presedintele a dansat practic pe sarma. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi tinut isonul unor nationalisti de la noi, fie ei de stanga sau de dreapta, si ar fi dispus o riposta asa cum cer sau asteapta acestia?

La fel cum intre patriotism si nationalism exista o demarcatie care poate fi usor depasita, la fel intre democratie si extremism exista o demarcatie fragila. Politologii spun ca intr-o democratie veritabila convietuiesc toate cele trei forme politice, in virtutea libertatii de opinie si exprimare : si cele moderate, si cele de extrema stanga si cele de extrema dreapta. Normalitatea democratiei, linistea si siguranta conferite unui popor sunt date insa de echilibrul in care sunt pastrate acestea, de diplomatia cu care moderatii raspund provocarilor lansate de extremisti. Istoria ne-a invatat ca nicio forma de extremism — indiferent de motivatia initiala si formele sub care liderii fondatori au captat, intr-un moment sau altul, bunavointa maselor — nu a adus decat rau. Indiferent ca balanta a inclinat prea mult spre dreapta ori prea mult spre stanga.