Un razboi inegal

"S-au aruncat in joc sume enorme pentru mentinerea in viata a acestor magazine (duty-free-uri – n.r.). Iar dupa ce proiectul meu de lege a trecut de Senat, am fost contactat de un demnitar care s-a oferit sa-mi dea un milion de dolari pentru a remodifica legea, in asa fel incat duty-free-urile terestre sa fie mentinute".

"Pot sa afirma ca anumiti guvernanti si politicieni au fost finantati cu milioane de euro ca sa aiba grija ca legislatia duty-free-urilor sa nu intampine probleme. Sta-tul pierde milioane de euro, iar niste indivizi castiga sume fabuloase si au grija de politicienii lor".

Sunt doua declaratii facute de acelasi senator, Marius Marinescu, pentru TIMPOLIS, la interval de cateva luni. Prima, in aprilie 2007, cu cateva zile inainte ca Senatul sa dea unda verde mentinerii acestor magazine pe frontiera necomunitara, respingand O.U.G. 48/2006, care prevedea mentinerea functionarii lor doar in aeroporturi, porturi si la bordul aeronavelor. A doua, cateva luni mai tarziu, dupa ce Marius Marinescu a depus la Senat un alt proiect de lege pentru desfiintarea acestor magazine.

Citindu-le si, in lipsa divulgarii numelor celor incriminati, ai tendinta de a-i ignora declaratiile, catalogandu-le drept atacuri murdare, dar obisnuite pe ringul politicii, fanfaronada de politician, care vrea sa-si marcheze onestitatea nu facand afirmatii pe seama ei, ci evidentiindu-i lipsa in cazul altora.

Raportandu-i declaratiile la starea de fapt – capturi de zeci de miliarde de lei facute constant, in zona duty-free-urilor, puse fata in fata cu legi ciunte si aruncate intr-o lupta-simulacru cu acest fenomen, care permit doar amenzi palide si starnesc o recidiva sfidatoare, si, nu in ultimul rand, cu inertia in zona combativa a acestui fenomen a celor care reprezinta legislativul – observi ca in ecuatie intra o circumstanta devenita, in atare conditii, atenuanta pentru senator : in indatoririle lui nu intra interceptari telefonice, filaje ori acte premergatoare urmaririi penale, care sa demonstreze aceasta fratie.

Ce arata, insa, statisticile Politiei de Frontiera Timisoara? 13.000 de pachete de tigari de contrabanda confiscate in primele trei luni ale anului trecut (inainte de redeschiderea duty-free-urilor), pentru ca anul acesta, cu duty-free-uri deschise si functionand full-time, in aceeasi perioada cifra sa treaca de 90.000. Aceeasi institutie vorbeste despre 23 de miliarde de lei vechi contravaloarea totala a tigarilor confiscate, pe zona de vest si sud-vest, din mai pana in decembrie 2007. Si e vorba doar de frontiera cu Serbia. Dar in situatie similara se afla si granita cu Ucraina si Moldova, ceea ce, insumat, inseamna cam jumatate din frontiera Romaniei. Iar daca esecurile duty-free-urilor – numite capturi ale Politiei de Frontiera – pe sapte luni si numai intr-o zona a tarii se ridica la 23 de miliarde de lei vechi, fara ca aceste lovituri sa destabilizeze afacerea, calculele si cifrele lui Marius Marinescu nu mai par utopii. Si, in plus, in context nu poti sa ignori inca doua aspecte, convergente afirmatiilor acestuia : 1. aplombul cu care s-a votat legea pro-duty-free, a doua zi de Paste, anul trecut, apoi indarjirea cu care au fost aparate drepturile acestor magazine, in ciuda semnalelor venite si din tara, si din exterior, care avertizau asupra faptului ca aceste duty-free-uri sunt considerate centre ale coruptiei locale si ale crimei organizate. 2. lipsa de proiecte legislative care sa combata acest fenomen, venite dinspre senatori si deputati care reprezinta zonele in care contrabanda da batai de cap autoritatilor si rupe halci din banul public.