Deşi în ultima perioadă structurile cu competenţe de control ale statului au remarcat o sume­denie de nereguli legate de procedurile de achiziţie publică, în acest moment se fac eforturi nu pentru înăsprirea reglementărilor legale privitoare la achiziţii publice, ci pentru un cadru legislativ mult mai permisiv. Dacă un proiect de act normativ aflat acum în discuţii la Camera Deputaţilor va fi adoptat în forma actuală, pragul impus pentru organizarea de licitaţii necesare atribuirii unor contracte publice ajunge la o valoare fabuloasă – 4,8 milioane de euro. Astfel, vor putea fi atribuite contracte de peste zece milioane de lei prin simpla selecţie de oferte, o procedură de achiziţie mult mai uşor de fraudat decât licitaţia.


Cereri de ofertă valorizate

Nu de puţine ori, actele normative care intră în dezbaterea Parlamentului capătă, pe parcursul discuţiilor, cono­taţii care le fac să ajungă la forme străi­ne de intenţiile iniţiatorilor acelor pro­iecte de legi.
E o constatare valabilă şi în cazul Ordonanţei 76/2010, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a con­tractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de ser­vicii. Iniţial, acest act normativ a fost creat cu scopul de simplifica proce­dura de atribuire a unor contracte publice, pentru a nu se ajunge la blocarea unor investiţii. “E necesară adoptarea unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice, în caz contrar existând riscul diminuării gradului de cheltuire a fon­durilor publice alocate, inclusiv a fon­du­rilor comunitare, consecinţa cea mai gravă în acest caz reprezentând-o amâ­na­rea/întârzierea implementarii unor proiecte de investiţii majore, cu impact social şi economic la nivel naţional sau local, ţinând seama de faptul că în pre­zent procedurile de atribuire a contrac­telor de achiziţie publică sunt îngreu­nate de utilizarea abuzivă a căilor de atac, respectiv a contestaţiilor”, se preciza în motivaţia acestui act normativ.
Intrată în dezbatere la Parlament, săptămâna trecută, ordonanţa a trecut prin modificări la ni­velul Camerei Deputaţilor, unde a fost adoptată pe articole, urmând ca săptă­mâna vii­toare să primească votul final. În urma acestor dezbateri la nivelul co­misiilor parlamentare, a fost majorat spec­taculos pragul valoric până la care unele contracte pot fi atribuite prin ce­rere de ofertă, fără a fi nevoie de lici­taţie. Aşadar, s-a stabilit că se pot atri­bui prin cerere de ofertă, fără licitaţie, contracte de lucrări publice cu o va­loa­re de până la 4,8 milioane de euro, de aproape cinci ori mai mari decât pra­gul valoric propus iniţial – un milion de euro. “Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică este egală sau mai mică decât echivalentul în lei al următoarelor praguri: pentru contractul de furnizare : 125.000 de euro, pentru contractul de servicii : 125.000 de euro, pentru contractul de lucrări : 4.845.000 de euro” – aşa arată paragraful care dă undă verde atribui­rilor de contracte publice de valori foarte mari fără licitaţie. Această prevedere ar putea intra în vigoare chiar de la începutul anului viitor, dacă săptămâna viitoare acest act normativ va fi adoptat, în această formă, de către Parlament.


Jumătate din achiziţiile publice cu fonduri europene verificate în Timiş au fost problematice
Aceste prevederi legate de relaxa­rea controlului în domeniul achiziţiilor publice vin în condiţiile în care, oricum, capacitatea de control a statului în acest domeniu nu este strălucită.
În ultima perioadă, de pildă, struc­tura cu abilităţi directe de control, Au­to­ritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, a făcut în Timiş destul de puţine controale şi, de asemenea, a dat puţine sancţiuni, chiar dacă acestea au avut o valoare des­tul de mare. Astfel, pentru nereguli în derularea procedurilor de achiziţie publi­că au primit amenzi consistente, în ultima perioadă raportată, doar două instituţii timişene, potrivit rapoartelor instituţiei – Primăria Tomeşti, care a fost amendată cu 70.000 de lei, şi Spitalul de Psihia­trie Gătaia, care a primit două amenzi consecutive a câte 35.000 de lei.
Puţini ştiu că, faţă de A.N.R.­M.A.P., care vine foarte rar să facă controale în teritoriu, şi Ministerul Finanţelor are o structură de control pe acest domeniu al achiziţiilor publice – e vorba de Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice care, pe lângă verificarea contractelor pu­bli­ce în care sunt implicaţi bani din bu­getul naţional, verifică şi derularea achiziţiilor făcute cu fonduri europene.
Datele acestei unităţi de control, centralizate inclusiv pe Timiş, relevă un aspect deloc de neglijat : peste 36% din achiziţiile publice unde sunt impli­cate sume mari prezintă un risc ridicat de fraudare.
Din păcate, şi posibilităţile de con­trol ale acestei instituţii sunt împiedi­cate de numărul relativ mic de angajaţi cu competenţe de verificare şi control. Aşa se face că, de exemplu, anul trecut, în Timiş, deşi inspectorii Unităţii pen­tru Coordonarea şi Verificarea Achi­ziţiilor Publice au identificat 218 situaţii de achiziţie publică cu risc ridicat de fraudă, au putut verifica doar 67.
Nu mai puţin relevantă e şi propor­ţia în care s-au găsit, în vestul ţării, în urma controalelor, nereguli în ceea ce priveşte achiziţiile publice aferente pro­iectelor cu finanţare europeană. Astfel, în ultima perioadă, din 23 de proiecte cu fonduri europene derulate în Timiş, în mai mult de jumătate – 12 – au fost iden­tificate neconformităţi şi ilegalităţi în ceea ce priveşte achiziţiile publice realizate.
Şi chiar dacă majoritatea celor de­pistaţi cu achiziţii mălsuite la proiec­tele cu finanţare europeană au recunoscut frauda, mai mult de 80% dintre cei ve­rificaţi, prinşi cu nereguli legate de achi­ziţii şi amendaţi, au făcut contestaţii, în instanţă, solicitând anularea procese­lor-verbale de control şi a amenzilor aferente.


Şi Curtea de Conturi verifică achiziţiile, deşi nu poate da amenzi

O a treia instituţie care are abi­lităţi de verificare a legalităţii proce­durilor de achiziţie publică este Curtea de Conturi. “Noi verificăm inclusiv procedurile de achiziţie publică, dar nu putem da sancţiuni contravenţionale, nu avem cadrul legal în acest sens. Şi pe parcursul acestui an am identificat destule nereguli legate de achiziţii publice la instituţiile timişene veri­ficate, însă în cazuri de acest gen se­sizăm mai departe ori Autoritatea Na­ţională de Reglementare şi Monito­rizare în Domeniul Achiziţiilor Pu­blice, ori structura de specialitate a Finanţelor, care se ocupă de verifi­carea achiziţiilor publice”, spune Ioan Condan, directorul adjunct al Ca­merei de Conturi Timiş.
De altfel, în ultimul raport al Camerei de Conturi privind con­troalele făcute în administraţia publică locală, inspectorii consemnau situaţii în care “s-au făcut plăţi peste avan­surile legale nerecuperate din achiziţionări de bunuri sau prestări servicii”. Unele din neregulile depistate de Curtea de Conturi în ceea ce priveşte achiziţiile publice în Timiş vizau relaţii, parteneriate şi contracte celebre în Timiş, cum e mult-discutatul parteneriat între Primăria Timişoara şi F.C. Timişoara, unde inspectorii Camerei de Conturi constatau, în ultimul raport privind buna gestionare a banilor publici în administraţia locală, că s-au realizat “cheltuieli contrar prevederilor contractuale, achiziţionându-se mijloace fixe care nu fac obiectul categoriilor de chel­tuieli cuprinse în lege”.
Potrivit Curţii de Conturi Timiş, sunt multe instituţii din judeţ care au achiziţionat bunuri sau servici pe care nu le-au folosit niciodată, cum e cazul cumpărării unor software-uri extrem de costisitoare, legate de adminis­tra­rea veniturilor şi cheltuielilor, in­spectorii remarcând “achiziţionarea de aplicaţii informatice fără o cunoaş­tere şi utilizare eficientă a acestora”.
Valorile aranjate ale unor astfel de proceduri de achiziţie au fost şi ele remarcate de către Camera de Con­turi Timiş care indica, în urma con­troalelor făcute în judeţ, întâlnirea multor situaţii în care “valorile es­timate ale unor achiziţii au fost cal­culate eronat, prin încălcarea pre­vederilor legale, fapt ce a generat adoptarea altor proceduri decât lici­taţia publică, în cele mai dese cazuri folosindu-se procedura de cerere de oferte sau apelându-se la achiziţii directe”.
Pe parcursul verificărilor făcute în judeţ, inspectorii Curţii de Conturi au întâlnit inclusiv situaţii absurde, în care “se atribuiau contracte fără să se asigure de la buget sursele financiare necesare”.


Valerian Stan, director de programe al I.P.P. : “Se vor promova moduri mult mai puţin transparente de achiziţie”

Valerian Stan, director de progra­me al Institutului de Politici Publice – organizaţie neguvernamentală care a re­alizat numeroase monitorizări ale procedurilor de achiziţie publică, în special în administraţia locală –, spune că în spatele noilor încercări de creş­tere a pragului minim pentru organizarea de licitaţii publice par a fi interese poli­tice şi economice clare. “Ştiind cam care e mersul acestor proceduri şi care sunt practicile din domeniu, mă tem că aceas­tă modificare a legislaţiei este promo­vată de oamenii politici cu scopul de a-şi servi mai bine interesele economice. Sigur, s-a invocat faptul că ar exista dificultăţi de ordin birocratic care în­greunează acordarea acestor contrac­te publice. Dar nu mi se pare că e o solu­ţie bună pentru a rezolva această proble­mă creşterea spectaculoasă a pragului va­loric de la care se fac licitaţii. În loc de licitaţii, se vor promova moduri de achi­ziţie publică mult mai puţin transpa­rente şi mai expuse la fraudă, cum sunt selec­ţia de oferte sau chiar atribuirea directă”.