În pofida lobby-ului american făcut în ultima perioadă pentru redeschiderea posibilităţii adopţiilor internaţionale în state comunitare precum România, noile rezoluţii adoptate de Parlamentul European consideră că prioritare sunt adopţiile pe plan naţional, posibilitatea adoptării peste hotare a unor copii urmând a fi văzută ca o variantă in extremis.


Rezerve comunitare legate de adopţiile peste hotare

Ultima rezoluţie privind adopţiile internaţionale pe teritoriul U.E., adop­tată recent de plenul Parlamentului European, dezvăluie un alt subiect major de contradicţii între SUA şi U.E. Noua rezoluţie vine să reconfirme po­ziţia rezervată a U.E. în ceea ce pri­veş­te adopţiile internaţionale, în pofida lobby-ului făcut de misiunile diplo­ma­tice americane în spaţiul european, ca­re au militat constant pentru o deblocare a acestui gen de adopţii.
Rezoluţia subliniază dreptul copii­lor la o viaţă de familie, garantând că aceş­tia nu sunt forţaţi să petreacă perioade lungi de timp în orfelinate. Potrivit ace­luiaşi act normativ, adopţiei în ţara de origine a copilului ar trebui să i se acor­de prioritate, ori de câte ori este posibil, interesul copilului fiind prioritar. Soluţii alternative pot fi găsirea unei familii de plasament, precum îngrijirea personală sau de tip rezidenţial. Plasarea într-o in­stituţie ar trebui folosită doar ca soluţie temporară, se arată în textul rezoluţiei adoptate de Parlamentului European.
În cazul adopţiilor internaţionale, statele membre ar trebui să recunoas­că implicaţiile psihologice, emoţionale, fizice şi social/educaţionale care pot interveni atunci când un copil este mu­tat din locul său de origine şi să ofere asistenţa corespunzătoare părinţilor adoptivi şi copilului adoptat. În plus, autorităţilor naţionale li se solicită să prezinte rapoarte periodice statelor membre de origine, în legătură cu dez­voltarea unui copil care a făcut obiectul unei adopţii internaţionale.  
Totodată, în rezoluţie se solicită instituţiilor comunitare şi statelor mem­bre să participe în mod activ la lupta împotriva traficului de copii în scopul adopţiei. Elementele de protecţie pro­cedurale şi examinarea atentă a tutu­ror documentelor de adopţie, inclusiv a certificatelelor de naştere, contribuie la protecţia copilului împotriva încăl­cării drepturilor sale, care apare atunci când există dubii cu privire la vârsta sau identitatea copilului. Un sistem fiabil de înregistrare a naşterii poate împiedica traficul de copii în scopul adopţiei şi recunoaşterea reciprocă a documentelor necesare pentru adopţie sunt unele din instrumentele disponibile.


România are un istoric nefericit în ce priveşte adopţiile internaţionale

În România, Moratoriul care a im­pus stoparea adopţiilor internaţionale a pus capăt unei perioade în care, deşi aveau obligaţia monitorizării copiilor adoptaţi peste hotare, structurile de profil nu şi-au prea făcut treaba. Astfel, pentru 221 de copii din Timiş, daţi spre adopţie din 1998 şi până în momentul instituirii moratoriului, ar fi trebuit să se primească, potrivit legii, peste 1.700 de rapoarte post-adopţie, în care să se precizeze unde şi în ce stare sunt. Însă doar 600 de astfel de rapoarte au ajuns în România şi, cu toate că s-a promis la nivel de Bucureşti demararea unei an­chete, investigaţia nu s-a făcut.
“Această competenţă de verifica­re nici măcar nu a fost delegată la ni­vel local, de verificări s-a ocupat, sau mai bine zis nu s-a ocupat, Comitetul Român pentru Adopţii. Pentru că acele verifi­cări ar fi presupus delegaţi care să se plimbe prin toată lumea, să vadă cum s-a integrat copilul adoptat în noua familie. Şi s-a motivat că nu au existat resursele financiare în acest sens. Ori s-ar fi pu­tut delega aceste verificări am­basadelor, dar acest lucru ar fi în­semnat specia­lişti în asistenţă socială care să facă parte din corpurile misiu­nilor diplomatice şi s-a invocat, din nou, faptul că nu există resurse în acest sens. Ca atare, sunt foarte mulţi copii daţi spre adopţie în străinătate, despre care nu s-au mai primit niciun fel de informaţii”, spune Adrian Marcu, liderul Sindicatului Pro Asistenţă So­cială Timiş.
Din păcate, noile realităţi din sis­temul de asistenţă socială ar putea favoriza curentele de opinie care mili­tează pentru reluarea adopţiilor inter­naţionale, dintr-un motiv foarte simplu : tot mai mulţi specialişti bine pregătiţi pleacă din sistem, din cauza salarizării. “În fiecare lună au ieşit din sistem asis­tenţi maternali, inclusiv la începutul acestui an. Mulţi specialişti pleacă din cauza salarizării sau sunt înlăturaţi, pentru că nu sunt yesmeni ai unor persoane din conducere”, averti­zează Adrian Marcu.