Unsii

In vremea abrogata o duceam foarte rau, asa incat nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca si untul sau ca zaharul, erau - cand se gaseau - rationalizate.
Acum lipidele se gasesc in exces, asa incat colesterolul, obezitatea si, respectiv, infarctul ori comotia ne pasc pe majoritatea. Ca sa nu mai vorbim ca si azi, ca si ieri, nimic nu merge daca nu e uns. Comisionul, bacsisul, dividendul, atentia, spaga, darul, ploconul nu se mai numesc miscari din urechi, ci soiuri de uleioase. Ungi sefi (usi capitonate cu secretare influente, mai intai) si obtii ce-ti pofteste sufletul. Ungi, merge, nu ungi, scartaie.
Cu cat creste calitatea pretentiei, cu atat creste si calitatea unsorii.
Mai e un secret. Trebuie sa stii sa ungi. Altfel, se gripeaza totul. Te trezesti cu cine stie ce “nostalgic”, cu cine stie ce obisnuit cu cura hipolipidica ori cu alergie le grasimi, care nu numai ca refuza sa fie uns, dar care te si umfla si te vara la regim. La paza si regim, cum zic unsii in posturi la institutia cu ferestre zabrelite si usi zavorate.
Oloinita romaneasca a facut din multi unsi niste manjiti. Nu vorbesc de lucratorii la ulei (e vorba de prisacari, unde pluralul uleiului nu e uleiuri, ci uleie!), care, ca orice stupar, se ling pe degete, ci care, desi sunt unsi cu toate alifiile, tot mai vor sa primeasca cine stie ce.
Unsori, vaseline, uleiuri in valuta cash sau in cont, daca nu in echivalent. Astia ar cam trebui sa se linga pe bot (pardon!) de libertate...