După cum menţionau şi membrii Societăţii pentru Justiţie, criza economică s-a transpus pe plan judiciar printr-o creştere a numărului de procese, generate de procedurile de faliment sau închidere a unor unităţi, creşterea numărului de nereguli în relaţia angajat – angajator şi “războiul” judiciar dus de bugetari cu prevederile legislative din seria celor de austeritate bugetară, care le-au diminuat veniturile. Concomitent cu creşterea numărului de procese, a crescut şi numărul petiţiilor pe care le primeşte Consiliul Superior al Magistraturii de la justiţiabili, petiţii legate de deficienţe în ceea ce priveşte exercitarea actului de justiţie. În acest an instanţele din subordinea Curţii de Apel Timişoara au reuşit “performanţa” de a ieşi pe locul şapte pe ţară în topul grupelor locale de instanţe care au strâns cele mai multe sesizări şi reclamaţii.

Parcă mai mult ca niciodată, pe fondul creşterii numărului de procese, justiţiabilii s-au plâns singurei structuri competente, Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, de comportamentul abuziv al unor magistraţi, şi de deficienţe legate de exercitarea actului de justiţie.
Într-un top dat publicităţii la sfâr­şitul săptămânii trecute, al instanţelor de apel de pe raza cărora s-au trimise cele mai multe petiţii şi reclamaţii la Consiliul Superior al Magistraturii, se regăseşte şi Curtea de Apel Timişoara, cu 6,23% din totalul petiţiilor colectate la C.S.M., structura timişoreană fiind devansată doar de Curtea de Apel Bucureşti, lider absolut, cu 26,43% din totalul petiţiilor, celebra Curte de Apel Craiova, cu 8,7% din totalul petiţiilor, Curtea de Apel Galaţi, cu 6,81% din numărul total de reclamaţii şi sesizări, Curtea de Apel Ploieşti, cu 6,4% din totalul reclamaţiilor şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu 6,23% din totalul sesizărilor.
Astfel, se poate remarca faptul că, din punct de vedere al numărului de justiţiabili nemulţumiţi, Curtea de Apel Timişoara se apropie destul de mult de instanţa supremă – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde ajung, de regulă, în fază de ultim apel, cele mai încâlcite şi problematice cauze.
Foarte interesante sunt şi moti­vele pentru care justiţiabilii timişeni s-au adresat, cu petiţii, Consiliului Superior al Magistraturii în acest an. Astfel, 12% au reclamat nerespectarea nor­me­lor de procedură, 5,3% redactarea cu întârziere a hotărârilor judecăto­reşti, 4% au sesizat deficienţe legate de temporizarea procedurilor, în timp ce peste 10% au reclamat o atitudine nedemnă pe care au avut-o, faţă de ei, magistraţii reclamaţi.
1,3% din timişenii care s-au adre­sat Consiliului Superior al Magistra­turii, nemulţumiţi de felul în care au fost trataţi în instanţă au reclamat imix­tiuni în actul de justiţie, iar 2,6% exis­tenţa unor practici judiciare neunitare.
Cele mai multe reclamaţii – peste 28% au vizat însă modul de instru­men­tare a dosarului şi soluţia pronunţată.