“Vânătoare” de angajaţi

După o perioadă în care în Timiş rata şomajului a crescut constant, apropiindu-se de procentul de 4%, în prezent, pe fondul creşterii ofertei de locuri de muncă, specific perioadei de vară, rata şomajului a scăzut sub 2%. Mai mult, sunt domenii în care începe să se simtă aceeaşi lipsă de forţă de muncă de dinainte de criză. Astfel, există companii precum Delphi, din Sânnicolau Mare, care preferă să-şi aducă angajaţii din Timi­şoara, de la peste 60 de kilome­tri, asigurându-le transport, calificare şi chiar salarii mai atractive ca în municipiu.

Domenii de activitate în criză de angajaţi

Indiferent de semnalele legate de posibilitatea începerii unui nou val al crizei economice, piaţa muncii din Timiş pare să se fi dezgheţat, cel mai bun indiciu în acest sens fiind creş­terea ofertei de locuri de muncă. În prezent, prin Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă sunt dispo­nibile în judeţ peste 500 de posturi, în cele mai variate domenii, de la kine­toterapie sau arhitectură până la in­dustria uşoară.

Sectorul de textile continuă să fie cel mai fervent căutător de forţă de mun­că, doar săptămâna trecută fiind căutaţi în judeţ peste 160 de mun­citori, calificaţi sau necalificaţi în do­meniul confecţii-textile. Un alt mare căutător de forţă de muncă e şi sec­torul automotive, care anunţa zilele trecute că are nevoie urgentă de peste 100 de angajaţi.

Din păcate, nici măcar un singur post din cele oferite nu se adresează direct proaspeţilor absolvenţi, majo­ritatea angajatorilor solicitând expe­rienţă în domeniu.

Un indice clar al faptului că piaţa locală a muncii dă semne de norma­lizare e şi faptul că în judeţ există companii, de regulă din domeniul lohn-automotive, care îşi caută anga­jaţi pe o rază de zeci de kilometri. În Timi­şoara zone precum Calea Aradu­lui, Calea Torontalului, Calea Lipovei sunt tixite cu afişe şi pliante care anunţă disponibilitatea unui loc de muncă bine plătit la... peste 60 de kilo­metri distanţă, la Sânnicolau Mare, la com­pania Delphi. Pe lângă asigurarea transportului, muncitorilor li se promit oferte salariale uneori mai tentante decât cele din Timişoara, tichete de masă, servicii medicale şi pregătire profesională.

Constantin Ivaşcu, inspector în cadrul A.J.O.F.M Timiş, confirmă existenţa unei cereri de locuri de mun­că în special în acest sector de auto­motive, pe servicii şi industria textilă : “În ultimul timp, numărul de oferte de locuri de muncă a crescut, însă e o tendinţă care se remarcă întotdeauna pe timpul verii. Perioada cea mai de­ficitară, cu cea mai mare rată a şo­majului, este noiembrie-decembrie. Atunci vom putea spune cu certitudine dacă piaţa timişeană a muncii s-a normalizat”. Constantin Ivaşcu mai spune că acum sunt destul de multe oferte de locuri de muncă, de la firme precum Modatim, Delphi, Zoppas, dar că mai mult de 60% din ofertele de locuri de muncă din lista publicată de A.J.O.F.M. Timiş sunt pe perioadă determinată.

Posibilităţi reduse de transport pentru navetişti

Fenomenul angajării la distanţă este, în paralel, descurajat de faptul că modalităţile de transport a forţei de muncă sunt mult mai modeste faţă de ce se întâmpla în urmă cu 15 - 20 de ani, când naveta nu era o raritate pe piaţa muncii. Şi aceasta în primul rând pentru că navetiştii nu se mai pot bizui pe transportul feroviar, ca o modalitate sigură şi rapidă de a ajunge şi de a veni la şi de la locul de muncă. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, în urma strategiilor succesive de „rentabili­zare” a C.F.R., s-a renunţat la unele trasee, altele au fost concesionate, fiind exploatate uneori discreţionar de către operatorii privaţi, iar pe alte tra­see, rămase la C.F.R., s-a redus sub­stanţial numărul de trenuri.

“E păcat că se merge pe politica închiderii şi închirierii sau conce­sionării de linii, pentru că multe dintre aceste trasee secundare din judeţ ar fi rentabilizate şi ar atrage inclusiv un număr mare de navetişti, care acum se orientează spre tot felul de metode alternative de transport rutier, de la autostop până la microbuze. Dacă s-ar lucra la infrastructură pe trasee din judeţ cum ar fi Cărpiniş - Ionel, de pildă, sau Jebel - Liebling nu s-ar putea face faţă numărului mare de călători. Dar în prezent, cu vitezele cu care se cir­culă, nu stă nimeni să meargă două ore cu trenul pentru o distanţă de 30 de kilometri”, susţine Petrică Stoian, liderul timişean al Sindicatului Fero­viar Mişcare Comercial.

Calificări în “urmărire generală”

Multe dintre ofertele de locuri de muncă mediatizate prin intermediul A.J.O.F.M. nu îşi găsesc adresanţii. Şi aceasta nu întotdeauna pentru că sunt oferite salarii foarte mici sau condiţii de muncă imposibile, ci pentru că sunt calificări pe care le cere piaţa muncii şi care nu se mai regăsesc în oferta de studiu a unităţilor de învăţământ.

Ştefan Gogoşanu, liderul jude­ţean al Confederaţiei Sindicale Cartel Alfa, afirmă că pe piaţa muncii, şi în Timişoara, şi în judeţ, e nevoie în mo­mentul de faţă de foarte mulţi sudori, de muncitori calificaţi în domeniul prelucrării prin aşchiere, de mecanici sau frezori. “Din păcate, aproape nici una dintre aceste calificări cerute de angajatori nu se mai regăsesc pe ofer­ta educaţională a unităţilor de învăţă­mânt de pe plan local. S-au desfiinţat fostele şcoli profesionale, s-au desfiin­ţat şcolile de arte şi meserii. În loc au rămas licee teoretice, care produc pe bandă rulantă muncitori necalificaţi”, mai spune Ştefan Gogoşanu.

Liderul de sindicat declară că nici la cursurile de recalificare sau reo­rientare profesională oferite gratuit de A.J.O.F.M. absolvenţii şomeri nu se înghesuie, considerând probabil că valoarea lor profesională nu este com­patibilă cu anumite meserii, cum sunt cele de me­canic, sudor sau frezor. Aceasta deşi aceste meserii, tocmai din cauza lipsei muncitorilor calificaţi, sunt din ce în ce mai bine plătite. “E o pro­ble­mă pe care am luat-o în discuţie inclu­siv la întrunirile Comisiei de Dia­log Social, împreună cu reprezentanţii pa­tronatelor. Aceştia au spus nu o dată că între specializările unităţilor de învăţă­mânt de pe plan local şi cererea de lo­curi de muncă nu există niciun fel de corelare”, explică Ştefan Gogo­şanu.

Astfel, sunt absolvenţi sau per­soa­ne apte de muncă care preferă să stea în şomaj decât să accepte posturi pe care le consideră sub nivelul lor pro­fesional. Aşa se explică şi numărul mare de şomeri cu o pregătire peste medie. Din cei peste 6.000 de şomeri înregistraţi în Timiş, aproximativ 1.400 (21%) au nivel de instruire liceal şi postliceal şi peste 950 sunt absol­venţi de studii superioare (14% din to­talul şomerilor).

Alternative pentru ieşirea din inerţie a şomerilor

Pe parcursul ultimelor luni, A.J.O.­F.M. Timiş a încercat prin diverse moduri să stimuleze ocuparea locurilor de muncă disponibile. Totuşi, în zona de vest a ţării, dacă anul trecut, în pri­mele trei luni, se reuşea prin progra­mele de ocupare a forţei de muncă încadrarea a peste  12.000 de şomeri sau absolvenţi, în acest an numărul acestora a scăzut la 11.000.

În Timiş, 5.600 de persoane au fost încadrate în câmpul muncii prin aceste programe în primele trei luni ale acestui an. Categoriile care îşi găseau însă cel mai greu loc de muncă nu prea au avut succes în ceea ce pri­veşte încadrarea, nici prin intermediul programelor derulate de A.J.O.F.M. În primele trei luni ale acestui an, în judeţ au fost angajaţi doar 54 de şomeri de lungă durată, 26 de persoane cu handi­cap, 157 de romi, nicio persoană eli­berată din detenţie, niciun tânăr care a părăsit sistemul de protecţie a copi­lului şi nicio persoană refugiată.

Prin serviciile de informare şi consiliere personală şi-au găsit loc de muncă în primele luni ale acestui an 365 de şomeri timişeni, şi doar 99 au reuşit să se încadreze după ce au absolvit un curs de formare profesio­nală. Mare succes nu au avut nici programele prin care statul a subven­ţionat locurile de muncă persoanelor încadrate, prin care au reuşit să-şi găsească loc de muncă doar 52 de persoane în primele luni ale anului. Prin programul de stimulare a mobi­lităţii forţei de muncă au fost încadraţi în primele luni ale acestui an doar şap­te timişeni, din care doar doi la o dis­tanţă de peste 50 de kilometri de lo­calitatea de domiciliu.

În Timiş, un judeţ pe vremuri renumit pentru spiritul antreprenorial al localnicilor, în primele luni ale acestui an A.J.O.F.M. nu a reuşit să determine niciun şomer să înceapă o activitate independentă, deşi acordă în mod gratuit servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activi­tăţi independente.

Culmea e că nici măcar slujbele în străinătate nu prea par să-i mai tente­ze pe timişenii fără ocupaţie. În acest an, în primele luni, doar 11 timişeni au reuşit să plece să lucreze în străi­nă­tate, dintre care nouă în Danemarca şi doi în Spania. Nici doritori nu sunt prea mulţi – doar 58 de timişeni solici­tând în primele luni din 2011 asistenţă pentru găsirea unui loc de muncă în străinătate, prin intermediul progra­mului Eures, derulat de A.J.O.F.M.