Vantul

Ma aflam la volan, in nelipsita si mereu ingrosata coloana din Soseaua Petricani, in apropierea barierei. Un "jipan" care tot tesuse coloanele, depaseste pe contrasens si, incomodat de cel din fata, se vara in fata mea brusc, de sunt nevoit sa-mi arat dexteritatile de sofer batran si experimentat. Claxonez, aprind luminile, iar cel de la volan imi arata policele comunicarii non-verbale si tasneste iar. De data asta nu mai poate ajunge decat la bariera unde nu-l mai lasa nimeni sa se strecoare. Incet incet, ajung si eu in paralel cu el, il atentionez ca vreau sa-i vorbesc, deschide geamul si-l aud: "Baga, taticu. Care-i taina?" "Pai, mi-ai taiat calea, n-ai semnalizat de era sa te lovesc!" "Vantu, tataie. Bate vantu si mi-a tras volanu’ ". Si, bzaat! inchide geamul, asa incat m-a ferit sa aud (si pe dumneavoastra sa va reproduc concluzia-injuratura!), dupa care se zmuceste din nou din rand. Evita masina din fata si se pierde cu viteza tripla pe langa un semn de circulatie care-o limita la 60 km/h.

Ma calmez si-mi vad de drum, mai ales cand vad ca cea pe care era s-o tamponeze la bariera, mergand pe contra-sens, era masina pe usile careia scrie "Politia rutiera - siguranta si incredere".

Cu increderea ca soferul brunet cu jeep negru era ofiter acoperit care se grabea la un caz (altfel nu vad de ce cei doi din masina Politiei n-au schitat nici un gest) rulez in siguranta pana-n Colenchina mea rezidentiala si accept sa mananc fara nervi supa reincalzita a doua oara de sotie, suparata si ea c-am intarziat atata!