Verigile latifundiare

Samsarii imobiliari par marii perdanti ai actualei conjuncturi economico-financiare nefericite. Si, totusi, la iesirea din criza, unii dintre ei vor fi iar ce au fost si mai mult decat atat. Acesti castigatori se vor ridica, probabil, din randurile celor care, acum, tot probabil, asteapta ca diverse institutii ale statului sa le deschida - oficial, fortate de situatia actuala, neoficial, cu dedicatie - portita spre redresarea financiara. Pentru a avea succes, le sunt necesare doar cateva conditii : dexteritate in afaceri imobiliare, ceva capital pentru investitii imediate si "neprevazute", eventual anuntate prin licitatii la care nu se prezinta nimeni ori la care se prezinta un contracandidat-marioneta, disponibilitate pentru timp in aparenta irosit si, neoficial, dar deductibil, prieteni in pozitii-cheie, functii din care pot propune sau/si decide ce masuri "prietenoase" se pot incadra in vreun plan de reorganizare, restructurare, descentralizare etc. Sigur, e doar un scenariu, cata vreme astfel de conexiuni raman la incadrarea de ipoteza naiva sau de supozitie malitioasa.

Ultimul eveniment care pare sa aiba ca miza afaceri imobiliare vizeaza prelungirea, de catre Guvern - la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 - a termenului pana la care orice roman isi poate dovedi, la 20 de ani de la evenimentele din Decembrie ‘89, calitatea de revolutionar. Motivul oficial al prelungirii acestui termen : existenta a peste 8.000 de dosare de acest gen nesolutionate. Motivul neoficial -in conditiile in care chiar asociatiile de revolutionari dezavueaza ideea - ar putea fi miza imobiliara (printre altele, revolutionarii - dovediti si viitori - au dreptul la un hectar de teren).

Cu peste 400 de hectare de teren din patrimoniul Statiunii de Pajisti Timisoara fusesera improprietariti, la finele lui 2004, un lot de revolutionari. Urmatorul lot primea, in vara lui 2008, mai bine de 300 de hectare. Si unii, si altii, in proximitatea bine cotata imobiliar a Timisoarei - la Mosnita si la Giroc. Daca acea prevedere din lege - pompos numita "Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989..." - care vizeaza improprietarirea cu teren ar fi fost data pentru a ajuta intr-adevar revolutionarii si nu pentru a-i transforma in verigi in lanturi latifundiare, ar fi prevazut o clauza prin care sa ii oblige sa le foloseasca ori macar sa le pastreze in proprietate. Clauza, insa, nu exista. Asa ca, daca si-ar pune cineva problema sa verifice, la Cartea Funciara, notificarile facute, pe aceste terenuri, in ultimii cinci ani, s-ar putea sa gaseasca aceleasi doua - trei nume de "revolutionari".

Din acelasi ciclu de masuri care vizeaza, in aparenta, redresarea financiara a unor institutii de stat si care, de fapt, au un puternic iz imobiliar, se inscriu si recente miscari decise la varful Ministerului Agriculturii. Una ar fi decizia desfiintarii Agentiei Domeniilor Statului, sub motivatia descentralizarii si reorganizarii ministerului de resort. Instrainarea terenurilor acestei institutii poate mentine echivocul : in Timis, nebuloasa este mentinuta din 2001, de cand conducerea ministerului, intamplator aceeasi cu cea de acum, angajase si platise o firma sa faca masuratori, care nu au mai fost facute. Ba, de la an la an, dispar zone intregi : din toamna lui 2008 pana in primavara lui 2009, dintr-un condei, Ministerul Agriculturii a pierdut, in Timis, aproape 10.000 de hectare de teren.. O alta miscare vizeaza privatizarea cabanelor Romsilva, care urmeaza a fi vandute la preturile unei piete imobiliare in cadere. Inainte de aceasta decizie nu s-a pus problema vreunui proces de rentabilizare a lor...

Si, probabil, vor aparea si alte oportunitati pe fondul luptei anti-criza. Sau invers.