Viata, jucata la loteria Sanatatii

Incepand cu ultimul semestru al acestui an, pacientii ar putea ajunge sa-si plateasca toate serviciile pe care le presupune spitalizarea. Acesta este avertismentul lansat, zilele trecute, de directorul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, dr. Irinel Popescu, in replica la anuntarea bugetului foarte mic acordat Sanatatii, pe 2009. (Ca si potentiali viitori beneficiari ai serviciilor de sanatate publica trebuie sa luam, insa, in calcul faptul ca in anuntul domnului Popescu nu este inclus costul altor servicii platite unora dintre medici - preventiv, pentru a iesi intr-adevar vindecati ori vii, sau, printr-o decizie ad-hoc, in momentul in care isi dau seama ca joaca rolul omului invizibil). De fapt, e o noua dovada de bataie de joc la adresa contribuabilului, sanatos ori bolnav, dupa mult laudata Lege 157/2008 (care permite recuperarea cheltuielilor facute de bolnavi in spitale, cu medicamente si materiale sanitare) - un fel de maraton pentru testarea post-operatorie a rabdarii sau a starii de sanatate a pacientului. O lege inutila daca dam crezare bunei intentii cu care, ni s-a spus, a fost gandita. Pentru ca nu se justifica introducerea in ecuatie a pacientului, cand circuitul banilor se putea face, simplu, intre spitale si casele de asigurari de sanatate.

Care este, insa, motivatia adusa de directorul C.N.A.S. in sprijinul acestei posibile decizii care, pusa in aplicare, risca sa decimeze in termen scurt din populatie? Costurile medicinii moderne, care au crescut, si insuficienta fondurilor colectate. Care fonduri, stranse la Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate - unde cotizeaza toti angajatii, indiferent ca au nevoie sau nu de servicii medicale - acopera, conform declaratiilor dr. Popescu, 90% din finantarea sistemului. In atare situatie, incerci sa-ti imaginezi ce se intampla cu acesti bani, spre ce sunt dirijati de ani de zile de cand sintagma "sistemul de sanatate e la un pas de colaps" a devenit un fel de refren national. Fredonat ca scuza, ca avertisment ori ca slogan electoral.

Faptul ca lucrurile pe acest segment al banului virat de populatie nu sunt foarte clare ori ca se vrea mentinerea lor intr-o stare de nebuloasa artificiala o dovedeste implicit refuzul, fara motivatie, de care TIMPOLIS s-a lovit cand a solicitat Casei Judetene de Asigurari de Sanatate informatii - de interes public, de altfel - privind valoarea acestor cotizatii si modul in care sunt cheltuite sau dirijate. Nu este normal sa fie refuzat dialogul, la fel cum nu e normal ca tu, contribuabil, sa cotizezi, luna de luna, la sistemul de sanatate - fara, poate, sa apelezi la el ani de zile -, iar cand ajungi in spital, sa fii pus in situatia, oficiala, de a cumpara pana si medicamente banale (in lipsa de timp, de la farmaciile plasate strategic in proximitatea unitatilor sanitare, care practica preturi nesimtite), ori in situatia neoficiala, de a plati, pe paliere si dupa preturi de lista intrate in folclor, bunavointa si atentie. (Bref : in categoria celor care solicita plati neoficiale nu intra personalul medical in corpore, dar sunt multi cei care o fac).

Ce ar putea urma? 1. Internarea in spital s-ar putea face doar in baza dovedirii lichiditatii ori in baza unui act care confirma existenta banului pe cont, in caz contrar, accesul in unitatea sanitara fiind interzis. 2. Internarea s-ar face la risc, dar la externare, in cazul in care plata nu se va face ori va intarzia, se va trece la executare silita. Cu oamenii fara adapost sau cu cei care-si dau de gol din start situatia financiara dezastruoasa ar putea ca lucrurile sa fie mai simple : ori sa fie lasati fie la usile bisericilor ori sa li se ofere numere de asteptare la Administratia Cimitirelor - peste morga se sare, pentru ca serviciile medico-legale au si ele costul lor...