Victimele iresponsabilitatii

In plin scandal generat de legea privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, Curtea Constitutionala a facut, miercuri, o miscare periculoasa : a decis ca nu se incalca legea fundamentala prin marirea salariilor cu 50% pentru profesori, in conditiile in care, la unison, si Executivul, si analistii economici, si bancherii sustin ca decizia nu are acoperire financiara si, aplicata, poate aduce criza financiara si la noi.

Decizia Curtii Constitutionale este o miscare din care, se pare, va avea de castigat, pe termen scurt, o mana de oameni, iar de pierdut, pe termen lung, o multime. S-ar putea sa aiba de castigat mana de oameni demagogici, cinici si iresponsabili in egala masura, care, la jumatatea lunii septembrie, intr-o tatonare preelectorala a terenului, profitand de nemultumiri salariale in masa, au aruncat bulgarele populist, pozand in heruvimii dreptatii, chinuiti de insomnii generate de prostul trai al profesorilor. Mana aceea de politicieni reprezentanti ai partidului care, in vremea de glorie politica, nu a facut nimic pentru ca oamenii de la catedra – al caror nivel de trai, trist, nu depaseste limitele second-hand-ului – sa o duca mai bine. Aceiasi politicieni care, din 2004 pana acum, au fost imuni la nemultumirile personalului din Invatamant si nu au initiat nicio lege viabila si constitutionala (adica, o lege care sa si aiba sustinere financiara) pentru a ajuta, intr-adevar, profesorii, pentru a-i motiva si fideliza si pentru a determina, pe termen lung, imbunatatirea calitatii invatamantului.

Dar este o miscare de pe urma careia se estimeaza ca ar fi doua categorii de perdanti, cei pe termen mediu si lung si cei pe termen scurt.

Pe termen scurt, adversarii politici ai P.S.D., partidul care a initiat acest proiect de lege (si, se pare, ei sunt miza), respectiv P.N.L., aflat la Guvernare, si PD-L. Executivul a anuntat ca nu va mari salariile, pentru ca nu are de unde, lucru pe care l-a anuntat si inainte ca legea sa ajunga la Curtea Constitutionala. Se asteapta ca Presedintele sa spuna si el "nu" acestei legi, refuzand sa o promulge si, astfel, prin ricoseu, refuzul lui sa aiba efect negativ asupra PD-L-ului. Ce deserviciu mai mare ii trebuie unui om politic, cu cateva zile inainte de campania electorala, decat sa loveasca, fie si justificat, in interesul financiar al unei mase destul de mari de oameni, posibili votanti, pe care nu ii intereseaza de PIB, de inflatie, de deficit de cont curent, de criza, ci de salariul care nu ii incadreaza nici macar la un nivel de viata mediu. Pe margine stau in expectativa cei care au lansat scandalul, asteptand sa numere invinsii de la celelalte doua partide – ai caror reprezentanti in Parlament, votand, recent, poiectul P.S.D., au dat dovada de iresponsabilitate si dezinteres – si visand sa culeaga laurii unui deloc indepartat 30 noiembrie.

Pe termen mediu si lung, la categoria perdanti – ne avertizeaza voci avizate, care stiu ce si cat contine vistieria statului, care pot prognoza ce presupune o astfel de miscare hazardata – vom intra cu totii, inclusiv cei carora li s-ar putea majora acum (pe fondul amenintarilor si al santajelor) salariile cu nesustenabilul procent de 50%. Devenind, dupa cum avertiza si guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, martorii unei cresteri galopante a preturilor, ai deprecierii monedei nationale, ai indatorarii externe, ai intrarii intr-o periculoasa spirala inflationista. Ramane speranta ca presedintele isi va asuma riscul si responsabilitatea de a spune "nu".