Unul din cadourile „de fiţă”, aflate acum pe val, dar totuşi, cu stil şi personalitate, este să-i oferi unei persoane, de ziua ei, un vin vechi – de preferat, de aceeaşi vârstă cu sărbătoritul. Problema nu e chiar atât de simplă cum pare, pentru că, teoretic, până la 18 ani, minorii nu au voie să bea alcool, iar un vin mai vechi de 18 ani deja e încadrat la categoria „înobilat”, iar preţul său poate fi astronomic. 

Totuşi, există site-uri de specia­lita­te, cum e, de exemplu, www.vinuride­colectie.ro, unde posesorii de loturi de vin vechi îşi scot la vânzare sau licita­ţie produsele, la preţuri nu foarte mari. Totuşi, şi aici, cele mai vechi vinuri din colecţie nu prea trec de 25 de ani. De pildă, o Fetească albă, din 1986, în cutie de lemn, se vinde cu specificaţia că „es­te un vin corpolent, echilibrat, cu un gust bine conturat şi se recomandă a se servi alături de peşte, carne albă şi fructe de mare – ideal pentru cadouri business”. Totuşi, cu toată cutia de lemn şi eticheta aferentă, care atestă vechimea şi caracterul original al pro­dusului, sticla arată extrem de urât, după standardele vremii, amintindu-ţi de aspectul galantarelor din alimen­tarele ceauşiste, pline de creveţi viet­namezi şi celebrele borcane cu mor­covi în apă. Preţul sticlei producţie R.S.R. se apropie de 100 de euro.

De o prezentare mult mai intere­santă are parte un stoc de vin Merlot Murfatlar, din 1990, la sticle de şampa­nie de 750 de mililitri, şi păstrat cu tot cu praful şi pânzele de păianjen de pe el, în stilul marilor case de vinuri vechi franţuzeşti.

Unul dintre cele mai vechi produ­se scoase „în lot” la vânzare este un Cabernet Sauvignon, din 1984, „recu­noscut pentru gustul şi aroma desăvâr­şite; este bogat, intens, cu puţin gust de cireşe sau ierburi aromate – iar când laşi puţin vinul în cupă şi te uiţi la el, vei observa nuanţe de afine sau stejar. Cabernet Sauvignon este un vin uscat datorită taninului pe care îl are – aci­dul tanic este cel care face ca acest vin să-ţi dea senzaţia de gură uscată”.

Extrem de urât, lăsându-ţi impre­sia unei sticle de borş alimentar uitată cu anii prin pivniţe şi transformată într-o posibilă bombă biologică, este un Riesling –Bucium, din 1988, şi el cu pânzele de păianjen şi praful aferente, menite să dea impresia de vechi.

Unul dintre cele mai scumpe vi­nuri vechi din colecţie este şi un exemplar de Fetească Albă –Târnave, din 1985 – „un vechi soi românesc, prezent de foarte mult timp în cultură şi bine adaptat condiţiilor de climă din podgo­riile ţării noastre – se crede că a fost obţinut prin selecţie populară din soiul Fetească neagră, fiind soiul care deţine in viticultura românească cele mai mari suprafeţe (peste 23.000 de hectare)”. Despre acelaşi vin se mai menţionează că are un conţinut echilibrat de alcool şi aciditate, cu nuanţe de mare fineţe.

Totuşi, din colecţie lipsesc tocmai cele mai populare vinuri „de colecţie” de pe vremea lui Ceauşescu – faimosul vin „de regiune superior”, dres cu zahăr şi „botezat” cu apă, precum şi mai modestul „vin de masă”, despre care nu trebuia să fii somelier ca să-ţi dai seama că avea când nuanţe de benzină, când subtile tonuri de clor sau detergent, în funcţie de ce fusese înainte în sticla respectivă şi de cât de bine fusese spălat respectivul recipient înainte de îmbutelierea licorii.