Vis pierdut

Cu o zi inainte de implinirea a zece ani de la promulgarea Legii 187/1999, privind deconspirarea fostei Securitati ca politie politica, Constantin Ticu Dumitrescu - poate, omul care a militat cel mai inflacarat pentru aceasta cauza - trecea in nefiinta, lasandu-si neizbavit idealul - zdrentuit, la modul ofensator, si aruncat in derizoriu. Cu alte cateva zile inainte, intr-un ultim interviu pe care il acordase ziarului TIMPOLIS, se declarase oarecum resemnat in fata ideii ca, in Romania, lupta pentru sanctionarea actelor de politie politica fusese pierduta, dar mai credea ca denuntarea in fata opiniei publice a indivizilor dovediti a fi autorii unor astfel de fapte putea avea efect : "Sunt la putere inca multi oameni carora ar trebui sa le fie rusine de trecutul lor de dinainte de '89. Daca reusim sa-i deconspiram, in situatia asta, ne-am atins scopul". Se pare ca scopul la care se referea - o firava alternativa la lustratia ad litteram - risca sa dea rateuri...

Drept dovada, drept "omagiu" adus ideii pentru care Constantin Ticu Dumitrescu militase o viata, in prima zi a eternitatii acestuia, Tribunalul Bucuresti a respins o actiune a C.N.S.A.S care ceruse instantei sa constate calitatea de colaborator cu fosta Securitate a unui om politic - Dan Trancota, fost prefect de Mehedinti in anii 2000 - 2004, acum, liderul judetean al altei ormatiuni politice. Potrivit C.N.S.A.S. - anunta, sambata, Mediafax -, Dan Trancota ar fi dat, la finele anilor '70, informatii despre viata privata a unei familii, a unor profesori si medici. Motivatia respingerii actiunii C.N.S.A.S. merita amintita mai cu seama prin prisma finalului previzibil al urmatoarelor batalii de pe frontul lustratiei romanesti : "Intr-adevar, atitudinea paratului de acceptare a colaborarii cu o astfel de autoritate, precum si activitatile desfasurate de acesta sunt reprobabile si pot fi considerate in neconcordanta cu normele de bun simt si cele privind dreptul la o viata privata si intima. Dar se pune intrebarea, retorica bineinteles, daca exista in acea perioada recunoasterea unui astfel de drept sau unor norme de bun simt. Raspunsul este de la sine inteles, avand in vedere definitia unui stat dictatorial si totalitar cum a fost Romania in perioada 1945 - 1989"...

In atare conditii, este interesant de urmarit opinia instantelor de judecata in privinta altor constatari ale C.N.S.A.S. Ultimele fusesera facute publice, nenominal, in 4 decembrie, si vizau patru persoane din categoria "primari, viceprimari, consilieri judeteni, consilieri in Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consilieri locali" si zece persoane care... "detin titlul de revolutionar sau de luptator cu merite deosebite in Revolutia din Decembrie".

E greu si demoralizant de imaginat pana unde, pe orizontala si pe verticala, s-au putut intinde oameni care, pana acum 19 ani isi exersau cu exces de zel caligrafia pe foile cu antet ale Securitatii. E demoralizant si umilitor sa privim spre eforturile facute in alte state in aceasta lupta. Un articol care merita lecturat de toti cei care vor sa se convinga de diferenta dintre ceea ce e la noi si ceea ce e la altii il reprezinta comunicarea sustinuta, la Scoala de Vara de la Sighet, de Helmut Müller-Enbergs, cercetator la Institutul pentru Studierea Documentelor STASI din Berlin, "Noile metode de refacere a arhivei distruse, folosite la Institutul pentru Studierea documentelor STASI", publicata in Revista 22. (http://www.revista22.ro/noile-metode-de-refacere-a-arhivei-distruse-folosite-la-institutul-pen-4658.html)

Va intrebati, poate, care e legatura dintre rezultatele Legii 187, in Romania, si problema arhivelor STASI, din Germania? E vorba doar de existenta ori inexistenta vointei politice de a duce la capat o astfel de actiune. Iar unde exista, a putut fi gasita o solutie in probleme aparent iremediabile.