Vreme de vechi final si nou inceput

La editia de ziar care va fi liantul intre 2008 si 2009, intre a fost si va fi, am optat ca, in loc de editorial, sa publicam o scrisoare-urare catre toti cititorii ziarului - cunoscuti ori necunoscuti noua, vipuri sau oameni simpli, bogati sau saraci, tineri ori mai in varsta, sanatosi ori bolnavi, fericiti sau tristi, pragmatici sau visatori... E greu, poate imposibil, sa-i faci fiecaruia urarea pe care o asteapta intr-adevar, sa asezi in urarea ta, in ordinea prioritatilor celuilalt, visurile sale, in incercarea de a imblanzi, prin acest lobby laic, astrele.

Am cautat in lunga lista de "doriri la vremea colindelor hibernale" - ca sa parafrazez un statornic prieten al TIMPOLIS-ului, domnul Nicolae Rotaru -, ceva sa se potriveasca fiecaruia, sa rezoneze cu asteptarile fiecaruia, macar relativ, tangential, fie si inutil acum din pricina unui prezent in care binele nu are alt grad de comparatie decat superlativul. Asadar, va dorim ca in Noul An :

... Sa va bucurati sincer de simplul, banalul "a exista", sa va bucurati ca-l puteti conjuga si la persoana intai, si la a doua, si la a treia. Pentru ca, la inceputul fiecarui Nou An, bifam si finalul unui vechi an, desprins din propriile noastre vieti. Pentru ca fiecare Nou An poate intrerupe, ireparabil, jocul conjugarii. Pentru ca viata nu este un refren. Pentru ca un banal "multumesc" pentru la fel de "banala" existenta a cuiva poate fi nu doar cel mai frumos dar, insa poate preveni posibile ulterioare regrete tardive.

... Sa aveti puterea de a zambi si privind in urma, si privind spre viitor. Pentru ca vizeaza segmente din propriile existente. Pentru ca in spatele fiecarui mai putin bine, exista un bine sau un mai bine, care trebuie doar identificat, evidentiat si ridicat la rang de reusita. Pentru ca fiecare maine trebuie primit cu bucurie, ca un dar; cu incredere in propriile forte, ca o competitie - cu altii ori cu sine. Pentru ca azi nu poate exista fara ieri si nu are sens fara maine.

... Sa primiti si sa puteti oferi iubire neconditionata. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, surogatele, de orice fel si rang ar fi ele, dauneaza grav, putand brazda in suflet, ireparabil si pe termen nedefinit. Pentru ca, oferind-o neconditionat, facem un bine. Pentru ca, primind-o neconditionat, ne putem considera, o data in plus, norocosi.

... Sa aveti parte de liniste sufleteasca, sa aveti puterea de a o gasi ori regasi intr-un zambet, intr-un cuvant, intr-o privire, intr-un acord de Mozart, intr-un vers biblic, intr-un colt de natura, intr-un petic de cer spre care va ridicati ochii, cerandu-I ceva ori multumindu-I pentru ceva, intr-un petic de pamant spre care plecati ochii intr-un gest de spasita parere de rau, intr-un inceput de zi ori intr-o fasie de curcubeu. Pentru ca e vitala.

... Sa pasiti alaturi de speranta. Pentru ca e cel mai bun motiv de a merge increzatori mai departe. Pentru ca, uneori, desi pare o iluzie, poate fi un panaceu in lipsa caruia, probabil, nu am mai gasi puterea de a mai face un pas, decisiv ori numai necesar. Pentru ca, da, stim cu totii acel text-cliseu, adevarat si imposibil de combatut de altfel, speranta moare ultima.

Poate, unora dintre dumneavoastra li se va parea desueta, edulcorata urarea. Sincer, ne-am bucura sa fie cat mai multi oameni care sa lipeasca textului o eticheta de genul acesta, oameni carora sa le prisoseasca o astfel de urare. Si lor, si celor care au nevoie macar de o farama din aceasta "dorire" rostita la "vremea colindelor hibernale", un An Nou cum si l-au conturat in visuri si un La multi ani! multiplu de + infinit.