Zero sancţiuni pentru plagiat în mediul universitar timişorean

Nu ştiu să fi existat raport făcut de vreo organizaţie neguverna­mentală ce şi-a propus să monito­ri­zeze învăţământul superior românesc în care mediul universitar timişean să nu fie menţionat, cu puţine excepţii, ca unul în care fenomenul de plagiat şi impostură academică există şi scapă adesea nesanc­ţionat. Cu toate acestea, Comi­siile de Etică ale universităţilor timişorene – primele structuri abilitate să cerceteze şi să sancţioneze aceste derapaje academice, duc lipsă acută de sesizări de plagiat, iar extrem de puţinele cazuri de acest gen intrate în discuţia acestor comisii sunt tratate cu o discreţie demnă de o cauză mai bună, finalitatea lor şi sancţiunile dispuse lipsind cu desăvârşire.

Discreţie maximă la Universitatea Politehnică

Universitatea Politehnică Timi­şoa­ra este singura care, în raportul pe anul trecut al Comisiei de Etică Uni­ver­sitară, menţionează luarea în dis­cu­ţie a unei sesizări de plagiat. Felul în care este prezentat respectivul caz e unul de o discreţie extremă, nefiind menţionate nici nume, nici organizaţii şi nici măcar facultăţile de care aparţin sau au apar­ţinut protagoniştii. “Aspectul prezentat într-o altă sesizare, trimisă din exte­ri­o­rul U.P.T., este în esenţă următorul : o per­soană care nu aparţine comunităţii aca­demice a U.P.T. sesizează acte de pla­giat comise de două persoane care nici ele nu mai aparţin comunităţii UPT şi care la momentul presupusului plagiat, în urmă cu 11 ani, respectiv cu zece ani, au făcut parte din comu­nitatea U.P.T. în calitate de student, respectiv doctorand”, se menţionează în raportul Comisiei de Etică.

Cum a fost gestionat acest caz? “Membrii Comisiei de Etică au consi­derat necesară invitarea sesizantului la o întâlnire, pentru clarificări, dar acesta nu a fost disponibil atunci şi nici nu a precizat o dată certă pentru discutarea neclarităţilor”. Ca atare, discutarea ca­zului s-a amânat pe termen nedefinit. Comisia de Etică avea nevoie de depo­zi­ţia reclamantului pentru “analiza punctului de vedere al sesizantului cu privire la argumentele care au dus la sesizarea Comisiei de Etică, raportat la încadrarea în timp a momentelor conştientizării faptelor sesizate”, dar şi pentru “stabilirea în mod cert a per­soa­nei reclamantului, deoarece putea fi persoană fizică sau sindicat”.

Ilare Bordeiaşu, profesor univer­sitar la Facultatea de Mecanică, Cate­dra de Maşini Hidraulice a Univer­si­tăţii Politehnice şi lider al sindicatului timişean “Alma Mater”, spune că, într-adevăr, în ultima perioadă au existat puţine acuzaţii de plagiat. “Ştiu că au existat în ultimii ani discuţii referitoare la o teză de doctorat, în matematică, în care coincideau o serie de fraze cu o altă lucrare de profil. Cazul a fost analizat şi s-a ajuns la concluzia că era vorba de nişte formulări generale, încetăţenite, fraze tehnice folosite în acelaşi mod de generaţii întregi. Ca atare s-a ajuns la concluzia că nu e vorba de plagiat”.

De altfel, despre Politehnica Timi­şoa­ra, în ultimele rapoarte ale Coaliţiei pentru Universităţi Curate, care se ocu­pă de monitorizarea integrităţii univer­sitare, se menţionează că are Comisii de Etică şi Deontologie, are norme, există proceduri şi activitate certă şi că Univer­sitatea Politehnică pare a fi capabilă să gestioneze fenomenul de plagiat.

Acuzaţii respinse la Vest

La Universitatea de Vest, ultimul raport disponibil al Comisiei de Etică e şi mai discret decât raportul Politeh­ni­cii, în sensul că menţionează că, pe parcursul unui an întreg, la Comisia de Etică au fost înregistrate trei sesizări trimise de cadre didactice ale Univer­si­tăţii de Vest : “Sesizările au fost discu­tate şi analizate în cadrul Comisiei, sta­bi­lindu-se soluţii în conformitate cu pre­vederile Codului etic al Universităţii”.

Nu se specifică nici nume, nici la ce se refereau respectivele sesizări. În schimb, în penultimul raport public al Comisiei de Etică a U.V.T. se arată că au fost înregistrate două sesizări de plagiat, concluzia Comisiei de Etică fiind că plagiatul nu a fost dovedit.

“În ultima perioadă nu am mai avut acuzaţii sau suspiciuni de acest gen. Oricum, se cunoaşte faptul că la Universitatea de Vest există toleranţă zero faţă de asemenea fapte”,susţine rectorul Universităţii, prof. univ. dr. Ioan Talpoş.

Conf. univ. dr. Viorel Mari­nea­sa, profesor asociat la Facultatea de Jurna­lism a Universităţii de Vest, spune că, deşi nu au mai existat în ultima peri­oa­dă scandaluri de amploare legate de acu­zaţii de plagiat, “nu se poate băga mâ­na în foc că nu mai există astfel de cazuri”. Acesta afirmă că este o problemă însă la nivel de sistem, pentru că niciodată nu s-au luat măsuri ferme împotriva unor astfel de derapaje.“Iar exemplul fostului ministru al Sănătăţii, Mircea Beuran, este edificator – a continuat să aibă o carieră de succes în mediul uni­versitar după tot scandalul de plagiat în care a fost implicat. Şi mi se pare că exis­tă un dezechilibru în ceea ce pri­veşte sancţionarea : un elev prins copiind la bacalureat nu mai poate susţine exemenul în următoarele două sesiuni, în timp ce cazuistica ulti­milor ani a demonstrat că un profesor uni­ver­sitar căruia i se dovedeşte pla­giatul nu păţeşte nimic”.

În penultimul raport făcut public de Coaliţia pentru Universităţi Curate se menţiona în cazul Universităţii de Vest : “Au existat situaţii de plagiat, unele asumate chiar de autori”.

Niciun caz în ultimii doi ani la Agronomie

La Universitatea de Ştiinţe Agri­cole şi Medicină Veterinară a Banatu­lui Timişoara ultimul raport al Comisiei de Etică Universitară nu face nicio referi­re la vreo acuzaţie sau sesizare de plagiat, singurul caz luat în discuţie fiind cel al unui comportament neadecvat avut de un asistent faţă de un doc­torand. 

“În ultimii doi ani nu am mai avut sesizări de acest gen. Acum doi ani a existat o acuzaţie de acest gen, făcută de o persoană din Bucureşti, care sus­ţinea că într-o lucrare realizată la uni­versitate s-ar fi plagiat de la el. S-au realizat verificările de rigoare şi s-a ajuns la concluzia că lucrurile nu stau aşa”,declară prof. dr. Alexandru Moi­suc, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterina­ră a Banatului Timişoara.

Despre această instituţie de învă­ţă­mânt superior în ultimele rapoarte ale Coaliţiei pentru Universităţi Curate se preciza că “există proceduri clare cu privire la fenomenul de plagiat. Co­misia s-a autosesisat şi a analizat ase­menea cazuri”.

Fără sesizări de plagiat la Medicină

În cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara ultimul raport al Comisiei de Medicină nu consemnează niciun caz de plagiat. De fapt, pe toată perioada anului 2010 Comisia de Etică a universităţii a fost sesizată cu o singură reclamaţie, fiind vorba de o reclamaţie trimisă de Colegiul Medicilor, care ulterior a fost restituită tot Colegiului Medicilor pe motiv că “aspectele sesizate sunt abateri pe linie de activitate medicală”.

“În ultimii ani nu am mai primit nicio sesizare. Dacă nimeni nu face se­sizări, cum poate lua la cunoştinţă conducerea universităţii de existenţa unor astfel de fapte?”,se întreabă prof. dr. Ştefan Drăgulescu, rectorul U.M.F. Timişoara.

Explicaţii academice

În ultimele rapoarte ale Coaliţiei pentru Universităţi Curate se menţi­ona în cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara faptul că, deşi formal se declară că plagiatul nu este tolerat, atitudinea vizavi de plagiat nu este una care să ducă la rezolvarea pro­blemei.“Şi profesorii, dar şi stu­den­ţii (care apreciază activitatea ştiin­ţi­fică a pro­fesorilor) vin cu argumente care sus­ţin că asemănările identificate nu pot fi etichetate ca plagiat deoarece: «bolile au aceleaşi simptome şi, în ge­neral, aceeaşi medicamentaţie, deci e normal ca tratatele de medicină să fie asemănătoare»”.

Coaliţia pentru Uni­versităţi Curate cerea mai multă fer­mi­tate din partea Comisiei de Etică, “ale cărei decizii nu se fac auzite şi nu se cunosc, nici de cadrel­e didactice ale uni­versităţii şi nici de că­tre membrii co­munităţii academice”.

Un caz extrem dus până la C.E.D.O.

Cu siguranţă, numărul cazurilor de plagiat din mediul universitar timişean nu coincide cu cel al situa­ţiilor de acest gen ajunse în discuţia Comisiilor de Etică universitare. Ti­mişoara este, de altfel, singurul cen­tru universitar din România unde un caz de plagiat tranşat ulterior în in­stanţă a ajuns la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

C.E.D.O. a dat o sentinţă favora­bilă pentru Marius Boldea, fost cadru didactic la Universitatea Poli­teh­nica Timişoara, în cazul căruia magis­traţii C.E.D.O. au stabilit că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, la libertatea de expri­mare. Marius Boldea a avut curajul sa afirme că doi colegi de-ai săi au comis un plagiat. A fost dat în judecată pen­tru calomnie, iar procesul a fost ju­decat în primă instanţă la Jude­cătoria Timişoara, care l-a condamnat la pla­ta unei amenzi administrative, sen­tinţă reconfirmată şi de Tribunalul Timiş, unde s-a judecat apelul. Profe­so­rul timişorean a apelat la C.E.D.O., susţinând că nu a avut parte de un proces echitabil, iar magistraţii i-au dat dreptate.  C.E.D.O. a constatat că “afirmaţiile reclamantului, relative la comiterea plagiatului de către colegii săi nu au fost lipsite de bază factuală”,  şi că “instanţele interne nu au luat în considerare proba verităţii pe care reclamantul a facut-o în cadrul proce­sului”.

Totuşi, acest maraton judiciar întins pe ani de zile e de natură să îi descurajeze pe cei care, la fel ca Ma­rius Boldea, au curajul de a demas­ca situaţii de plagiat, pe care îi pot aştep­ta ani de zile de procese judecate într-un mod extrem de original de instan­ţele din România, după cum s-a văzut şi în acest caz.