Răbdare

Când (după tribulaţii grele şi îndelungi) am fost omologaţi ca apartenenţi continentului din care făceam parte, m-am bucurat mult. Mi-am închipuit că s-a zis cu sărăcia, ilegalităţile, mizeria, matrapazlâcul, fiindcă vor mişuna peste tot funcţionarii UE care vor impune standardele europene şi, dacă nu, vor aplica sancţiuni comunitare potrivit drasticului acquis. Ei bine, evenimentul s-a produs, s-a sărbătorit şi ne-am trezit membri ai Uniunii Europene. După vreo câteva luni, am vrut să văd ce se întâmplă în (...)

Dilema

Deşi nu suntem o ţară mică, a fost nimicită de-a lungul veacurilor. Hăcuită geografic, secătuită de bogăţiile naturale, redusă la tăcere şi cu poporul etichetat second hand. Ni s-a inoculat ideea că suntem sortiţi a fi robi, săraci cu duhul care să-l ştim de Tată ceresc pe unul sau altul dintre cei ce ne-au certat cu oaste: turcul, rusul, neamţul, leahul, hasburgul… Ni s-a tot spus, mai la urmă, că ne-am înfrăţit cu „eliberatorii”, fără să vedem (...)

Înţelesuri

Un prieten se fălea că şi-a publicat ediţia revăzută şi adăugită a unei cărţi. Adică, schimbase doar „lect. univ. drd.” cu „prof. univ. dr.” din titlul volumului. Ei bine, am constatat că se poate şi mai şi. Un vers al copilăriei mele fără trecut capitalist suna astfel : “Cu mânuţele astea două / Voi clădi o ţară nouă”. Revăzut şi adăugat, finalul distihului (care suna la fel) ar putea fi tradus şi aşa : o (...)

Scurt

Parcă am mai povestit undeva, dar nu aşa cum urmează. S-a întâmplat pe când eram lider al structurii (când era asemenea structură) de cultură şi educaţie (când era preocupare pentru aceste indezirabilităţi actuale) a Jandarmeriei Române. A venit (în vizită), cum se-ntâmpla des, o delegaţie simandicoasă, care trebuia să urmeze un… desfăşurător. Ca de fiecare dată, punctele (obligatorii) de trecere din fruntea programului se dilatau, aşa încât... protocolul intra în panică. Un punct îl reprezenta vizitarea Muzeului (...)

Farsa

Înainte de a deveni mare (într-un serviciu secret, bunăoară) trebuie să te şcoleşti (într-o instituţie a intelligence-ului, de pildă!). Ca să te şcoleşti, trebuie să fii recrutat, verificat (nu ca lucrătorii de la Casa Albă, pe care preşedintele Obama a pus să fie verificaţi mai ceva ca pe vremea KGB-ului sovietic şi CSS-ului românesc) şi declarat apt. Tu şi colegii tăi. Ei, da, colegi! Şi şcolire. Şi viaţă de organizaţie! Un (ajuns) mare într-o asemenea structură (...)

Ceapa

Îmi place ceapa. De câte ori stau la masă, îmi plouă în gură fiindcă îmi vine în gând zisa legumă. Când sunt singur şi fără perspective de relaţionare imediată, dau cu pumnul într-o căpăţână de ceapă agrementată cu sare şi-mi fac pofta, fie că e sau nu şi brânză. Tot de fiecare dată îmi zboară, însă, gândul şi la tatăl meu, convins că acest apetit îl moştenesc de la el, fiziologic. Foarte des, tata povestea cum (...)

Performeri

Azi, din ce în ce mai des şi mai răspicat se vorbeşte de performanţă. Competenţa şi profesionalismul au fost surclasate de dezirabilul superlativ absolut. Nu eşti om (manager, actant) dacă nu transformi normalitatea şi optimul, dezirabile mai ieri, în performanţă. Ca, odinioară, pentru nerespectarea, în trafic, a “limitei de viteză pentru evitarea oricărui pericol” (prevedere ineptă de cod rutier care a fost evitată), azi pentru carenţe în managerul performant plăteşti. Cu portofelul, cu funcţia, cu libertatea! Suntem (...)

Coruptibilitatea

Da, sunt pândit de coruptibilitate. De ce? Nu fiindcă am văzut că se poartă, adică pentru că avem ţara cu cei mai mulţi/mari corupţi negustori cinstiţi. Nu pentru că oamenii legii (e drept, nu toţi, dar nu e timpul trecut) sunt, şi ei, complici, dacă nu artizani. Nu pentru asta, ci că, din tinereţea moralei socialiste, purităţii ideologice şi comportamentului imaculat, am fost infestat. E drept, câteva decenii, am reuşit să rezist. Când, bunăoară, deşi (...)

Scârbitul

Am înnebunit. Nu (doar) eu! Noi toţi. Nu (chiar) toţi! Zic asta, auzindu-l, recent, pe un prieten care hulea (nostalgic) occidentalitatea şi se-nfiora până la lacrimi ascultând obsesiv sonul “noi suntem români”, dar care, azi, a început să-şi înjure ţara, mai ales poporul şi, cu precădere, aleşii! De-aia zic : am (unii) înnebunit. Amicul (poate cel mai sănătos) m-a întrebat dacă doresc să-i cumpăr apartamentul. Mă ştia doritor de aşa ceva, când locuinţele suprapuse costau decent, iar (...)

Târnuri

Ca să-nţeleg ce-nseamnă negustorie în economia de piaţă, un amic mi-a prezentat cazul unui ţăran din plaiul său natal. Omul confecţiona şi vindea târnuri, adică mături din nuiele. Marfă greu vandabilă, de altfel, în ţara noastră – hazna cu locuitori care-s certaţi cu coşul de gunoi, unde au pătruns minunile tehnice detronând clasicele măturoaie. Ce face negustorul? Descinde-n piaţă şi-mparte marfa în două grămezi pe care pune două etichete cu preţul 5 lei, respectiv, 10 lei. Muşteriii (...)