Ultimele articole: Nicolae ROTARU

Anormalităţi

N-oi fi eu că miliţianul (reşapat în poliţist demilitarizat) care, atunci când primeşte cadou o vază cu gura în jos, constată că n-are unde aşeza florile în ea şi, pe deasupra, are şi fundul spart, dar nici departe de acest IQ nu mă situez, de vreme ce mă tot străduiesc să inventez (pen­tru economie) gaura cea mai mică la covrig sau macaroană ori cu­loarea albă a laptelui sau dopul la sticlă. Nu sunt nici măcar că (...)

Etamina

Unele cuvinte ies din uz fiindcă obiectele, profesiile, fenomenele desemnate de ele au dispărut. Un timp, rămân în dicţionare ca în­vechite, regionalisme sau rare, du­pă care sunt înlocuite cu neolo­gismele aculturaţiei globale de tip bip, semeseu, slaid, pisiu, blog, ceat (transcrise fonetic, căci ele au alte prezentări grafice, potrivit spe­cificului ţării de origine!) Apropo de raritate, deunăzi, octogenara mea mamă mi-a cerut să-i fac rost de etamină pentru a-i coase strănepotului său, nepot al meu şi (...)

Toleranţa

Unul dintre cele mai la modă cuvinte este termenul toleranţă. Este parcă predestinat să fie încăl­cat. Toţi invocă toleranţa şi aproa­pe toţi o ignoră. Eu, recunosc, sunt un ins intolerant. Nu nihilist. Ac­cept să convieţuiesc cu urâţii, schi­lozii, teroriştii, dar nu voi fi tolerant cu proştii. Mai ales cu proştii ajunşi pe scaune de unde pot face (şi o şi fac!) pe deştepţii. Nu pot să accept ca un profesor de limba maternă să nu (...)

Deşteptarea

Anton Pann a pus pe muzică poema (cam lungă) „Un răsunet”, a lui Andrei Mureşanu, pe care G. Călinescu a numit-o „Marsilieza română”. Din acea vreme a efervescen­ţelor paşoptiste datează, deci, îndem­nul „Deşteaptă-te, române!”, iar în vălmăşagul decembrist de la 1989 a devenit simbol al redeşteptării naţio­nale, ajungând rapid cântecul-emble­mă, unul dintre simbolurile statului – pe lângă stemă, steag, sigiliu şi zi naţională – adică, imn. „Deşteaptă-te, române!” (chiar fără virgulă şi fără semnul exclamării, cum (...)

Polistoizii

M-am gândit ca sub acest titlu să reproduc un banc, pentru că destul m-am înfuriat şi am scrâşnit din pe­niţă apropo de realitatea din zona de­militarizaţilor tranziţiei noastre spre haosul organizat şi destabilizarea general-globală a statului de drept! Iată! Se duce un agent de poli­ţie la librărie şi cere vânzătoarei : – Daţi-mi un caiet cu cerculeţe! – Domnule nu există caiete cu cerculeţe, nu se fabrică aşa ceva. Dacă doriţi, avem cu pătrăţele, de matematică sau dictando, (...)

Dor

Mi-e dor de strigătul de luptă al copiilor de la bloc: bananeee! Mi-e dor de cozile ca nişte dispozitive de bătălie, unde luptau pentru supravieţuire bărbaţi, femei, copii, tineri, bătrâni, români, ma­ghiari, germani, evrei, ţigani şi al­te… naţionalităţi. Mi-e dor de zgomotul nocturn, dar totuşi matinal al descărcării stelajelor metalice cu borcane de iaurt şi sticle de lapte. Mi-e dor de cele două ore de program tv. din care una era umplu­tă cu date despre iubitul conducător, iar (...)

Ceapa

Îmi place ceapa. De câte ori stau la masă, îmi plouă în gură fiindcă îmi vine în gând zisa legu­mă. Când sunt singur şi fără perspective de relaţionare imediată, dau cu pumnul într-o căpăţână de ceapă agremen­tată cu sare şi-mi fac pofta, fie că e sau nu şi brânză. Tot de fiecare dată îmi zboară, însă, gândul şi la tatăl meu, convins că acest apetit îl moştenesc de la el, fiziologic. Foarte des, tata povestea cum (...)

Iscălitura

Un basm versificat scris de Gorki şi tradus de Demostene Botez (“Fata şi moartea”) îmi cade sub priviri abia azi când, sortită casării, într-un depozit, găsesc opera auto­rului cărţilor “Mama”, “Copilăria”, “Universităţile mele”, “La stăpân”, citite în pruncia mea vâliseceană. Cu acest prilej fac cunoştinţă cu iscălitura lui I.V. Stalin. Vizitându-l pe Aleksei Maksimovici Peşkov (cum se numea de fapt scriitorul so­vietic din Nijni Novograd) împreună cu Voroşilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Obsesii

Mă tot obsedează patru locali­tăţi din patru poeme ale lui Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea, La Cozia. Mormintele. La Drăgă­şani, Răsăritul lunei. La Tismana şi Adio. La Târgovişte. Nu ştiu de ce, de la un timp adnotez titlurile cele­brelor poezii învăţate în anii de liceu astfel: Umbra lui Nicolae. La Scor­niceşti, Mormintele. La Ghencea, Răsăritul lunii. La Bucureşti şi Adio. La Târgovişte. Nu ştiu e un fel de a spune, fiindcă ştiu. Bănuiam, iar acum mi (...)

Riscând

Mi s-a repartizat (să predau) un curs (Managementul riscurilor) interesant (zic eu), drept care mi-am intrat în (status) rol. La finalul prelegerilor, am cerut cursanţilor să facă şi să predea câte un microreferat. Două teme au fost : „Riscurile aderării la N.A.T.O.” şi „Riscurile integrării în U.E”. Cei doi (un el şi o ea) autori au scris cam dur. În primul caz s-a glosat pe faptul că un militar ame­rican (puşcaş marin N.A.T.O.) a ucis încălcând flagrant (...)

Clasa

Clasa mea, unde am învăţat să scriu „a” mare de mână, „a” mic de mână, întâi cu creion cernelos, apoi cu cerneală albastră înşirată cu toc şi peniţă muiată în călimara care, de multe ori, mi-a murdărit ghiozdanul (o traistă din pânză albă înseilată de mama), există şi azi în Glîmbocata argeşeană, devenită sat în comuna cu gară şi cântec, Leordeni, al cărui cetăţean de onoare sunt. În clasa mea din Şcoala elementară de opt ani, (...)

Apa

Citesc faptul (divers) potrivit căruia japonezii recomandă (pentru menţinerea sănătăţii şi tratarea unor afecţiuni) cura cu apa. Ei spun că ziua trebuie să înceapă cu îngur­gitarea unui litru si jumătate, chiar mai mult, de lichid al vieţii. Bine, bine, zic, cu gândul la parimiologia noastră ce concluzionează, cu alu­zie inclusă, apropo de beţivani: E bă­iat bun. Atâta doar că bea apă di­mineaţa, pe stomacul gol. Adica e prieten cu Bachus! Si cu japonezii! aş glosa. Dar cu (...)

Scaunul

Am văzut într-o poză înarmat până-n dinţi, murdar de Furtuna în Deşert, tolănit ca un belfer pe un foto­liu de patrimoniu, vechi de zeci de secole în Muzeul Naţional din Bag­dad, un soldat american victo­rios în războiul anti Saddam Hus­sein din 2003. Am văzut şi am privit cu silă, scârbă şi compasiune acel copil anal­fabet şi teribilist. El, apartenent „stă­pânilor lumii”, n-avea de unde să ştie ce a însemnat Sumerul şi Mesopo­tamia, poate nici nu (...)

Unşii

În vremea abrogată o duceam foarte rău, aşa încât nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca şi untul sau ca zahărul, erau – când se găseau – raţionalizate. Acum, lipidele se găsesc în ex­ces, asa încât colesterolul, obezi­ta­tea şi, respectiv, infarctul ori como­ţia ne pasc pe majoritatea. Ca să nu mai vorbim că şi azi, ca şi ieri, nimic nu merge dacă nu e uns. Comisio­nul, bacşisul, dividendul, atenţia, şpaga, darul, ploconul (...)

Câinoşenii

  O doamnă (de oraş) se plângea la radio, că un vecin al ei tot recla­mă faptul că a avut iniţiativa de a construi două cuşti în care s-au adăpostit o căţea şi căţeii ei şi un alt câine rămas şchiop în urma unei ac­cidentări de maşină. Cele două sălaşuri pentru pa­trupede au fost postate în scara blocului celor doi … urbanizaţi prin demolările ceauşiste. Participanţii la dialog au avut păreri pro şi contra. Cei din prima categorie (...)

Cercelul

De lobul urechii îi atârna o di­tamai roata din aur, cum au maşi­nile Mercedes pe capotă acel cerc lucios în care tronează un fel de „Y”. În interiorul acelui rotund gălbui se aflau, tot mari şi din acelaşi metal, lipite pe două rânduri, cuvintele sintagmei imperative FUCK OFF. Nimic… opulent, pentru o pirandă de se­col XXI, dacă n-ar fi fost… glo­balizarea! Da, adică dacă n-ar fi fost aculturaţia cu ajutorul căreia am importat şi vârât (...)

Asasini

Ce ciudăţenii! Aceeaşi istorie care va consemna că undeva, în Europa, într-o zi a naşterii Mântui­torului a fost ucis “neregulamentar” un şef de stat, scrie că unii condam­naţi la moarte erau iertaţi dacă se ofereau să-i execute pe alţi “bene­ficiari” ai pedepsei ca­pitale. Un con­spirator contra vestitului Riche­lieu (contele Chalois) a fost un ase­menea nefericit, care a suportat 34 de lovituri de sabie şi de cuţit de rin­dea din partea unui... graţiat, deşi victima-şi rugase (...)

Performeri

Azi, din ce în ce mai des şi mai răspicat se vorbeşte de perfor­manţă. Competenţa şi profesiona­lismul au fost surclasate de dezi­rabilul superlativ absolut. Nu eşti om (manager, actant) dacă nu transformi normalitatea şi optimul, dezirabile mai ieri, în per­formanţă. Ca, odinioară, pentru ne­respectarea, în trafic, a “limitei de viteză pentru evitarea oricărui peri­col” (prevedere ineptă de cod rutier care a fost evitată), azi pentru carenţe în managerul performant plăteşti. Cu portofelul, cu funcţia, cu libertatea! Suntem (...)

Anticamerist

Am mai spus-o: am fost (destul de mult şi la vârstă – chiar şi grad! – destul de fragede!) ins cu... anti­cameră “dotată” cu secretară. Ca astfel de şef m-am străduit (dar n-am reuşit) să nu fac oamenii să aştepte, să-şi irosească, în faţa unei uşi capitonate, speranţele şi tim­pul. Eu însu­mi (atunci, mai puţin, iar acum, cu nemiluita) am suferit şi sufăr acelaşi tratament. (Nu, nu ju­dec doar din punctul meu de vede­re, ci (...)

Năvălitori

  Când ai căuta (în istorii, de­sigur) pământul nostru a fost jinduit, călcat, hăcuit, supt, sărăcit mereu de năvălitori. Romani, gohugea­slavi, hunpecumtatari, greci, turci, muscali, leşi, ruteni, habsburgi, unguri, nemţi, sovietici şi, azi, euro-atlantici. Neamul nostru n-a putut decât rareori să impună şi să se lase condus de un lider autohton. Tra­ian, Aurelian şi apoi otomanii şi fa­narioţii, iar mai încoace Hohen­zollernii au ocârmuit un neam obiş­nuit cu biciul, jugul, hula şi eticheta de opincari, calici, împuţiţi, puturoşi, (...)

Statul

Un personaj al scrierilor mele a devenit romul şi vecinul meu Garoy, un analfabet care emite maxima : „Dacă ai bani, te pişi pe ea de şcoală. Să-i cunoşti şi să-i numeri te-nvaţă nevoia!” Aşa e! Insul e putred de bani. Are atât de mulţi încât împarte, galan­ton, în stânga şi în dreapta. Dă bani cu nemiluita unor întreprinzători par­ticulari de linia întâi (şuţi din buzunare şi din genţi în mijloacele de transport în comun), de (...)

Semne

Tot mai revoltător mi se pare fap­tul că se ignoră semnele de orto­grafie şi de punctuaţie. Nu sunt (nu mai sunt) pilduitoare ofertele în ca­re o banală virgulă a făcut să moară oameni ori, dimpotrivă, să devină inoperabilă o sentinţă. Se practică o lene a minţii în care virgula aşezată înainte de şi copulativ (în faţa pre­scurtării etc., bunăoară!) sau între subiect şi predicat nu mai stân­je­neşte pe nimeni, cum se-ntâmplă şi dacă lipseşte ca (...)

Coruptibilitatea

Da, sunt pândit de corup­tibi­li­­ta­te. De ce? Nu fiindcă am văzut că se poartă, adică pentru că avem ţa­ra cu cei mai mulţi/mari corupţi ne­gustori cinstiţi. Nu pentru că oa­me­­nii legii (e drept, nu toţi, dar nu e tim­pul trecut) sunt, şi ei, complici, dacă nu artizani. Nu pentru asta, ci că, din tinereţea moralei socialiste, purităţii ideologice şi comporta­men­tului imaculat, am fost infestat. E drept, câteva decenii, am reuşit să rezist. Când, bunăoară, deşi (...)

Limbaje

Evurile se succed, dar funcţiile limbajului au rămas (cam) aceleaşi: de comunicare, cognitivă, simbolic-reprezentativă, expresivă, regula­toa­re, ludică, dialectică. Fie că vrea sau nu un amic al meu, funcţia de ho­mo ludens a vorbitorilor există, cum şi dialectica (mişcarea, îmbogăţirea, modernizarea) limbajelor există, împotriva celor ce văd doar cono­ta­ţie marxistă (şi ce-ar fi cu asta?) a ter­menului. Apropo de limbaje, cred că cel mai important rol al acestora ră­mâne cel comunicaţional. Mai ales în comunicarea interumană (...)

Teoria

Sunt un teoretician convins şi un practician cu experienţă. Ştiu spusele lui Kurt Lewin potrivit căruia „nimic nu e mai practic decât o bună teorie”. Am expertiză în domeniul militar (mai ales de comunicare psihosocială) şi sociologic (mai cu seamă management organizaţional), respectiv, stăpânesc arta de a crea şi a pune probleme de relaţionare (dialogice) şi coordonare (leadership). Se poate vorbi şi de o oarecare eficienţă a demersurilor mele. Dar, la fel cum filonul de aur (...)

Poliţiştii

Când aparţineam instituţiei (ca activ la Interne) credeam că ban­curile şi glumele cu proşti care aveau personaje (negative) poliţişti (mă rog, miliţieni!) sunt răutăţi ale inşilor (majoritar) certaţi cu legea şi (desigur) cu apărătorii ei. Acum, când aparţin instituţiei (ca extern al Internelor!) cred că acele "răutăţi" ca şi cele (apdatate!) de azi nu-s răutăţi, ci crude realităţi. Am crezut (prejudecata, deh!) că schimbându-se garnitura com­promişilor, aserviţilor, ceauşiştilor cu tineri fără trecut pătat, "ema­naţi" ai democraţiei şi (...)

Eminul

Moto: „Cei cu inima mioapă Îl hulesc, dar spune-le-oi, Eminescu nu e-n groapă, Eminescu e în noi”. D. Vasile Delceanu După ce a importat vechituri expirate, contrafaceri periculoase, sclipici occidental, atentând en-gros la sănătatea trupului, am trecut la importul de mediocritate sforăitoare, violenţă deşănţată, obscenitate impardonabilă, prefăcute în best-seller-uri, filme, tablouri etc., ce pângăresc en-gros sanitatea spiritului. Ai noştri (creatori) aflaţi, şi aşa, pe locuri „neeligibile” în topul valorilor occidentale, au fost trecuţi direct la index, denumiţi, ca-n cazul celui mai cel (...)

Loisir

Şi-n cunoscuta “Clasi­ficare ze­cimală universală” care-i are drept promotori pe fizicianul André Am­pere (care a avut ideea) şi bi­bliotecarul (american) Mel­vil De­wey (care a finalizat-o), la fel ca-n glu­ma cu cele zece porunci (Deca­lo­gul lui Moise), în care cea de-a şap­tea, greu de respectat pen­tru ro­mâni, a fost tăiată, drept care în scris cifra 7 se taie de la stânga la dreapta, şi punctul şapte al C.Z.U. este inti­tu­lat: “Artă. Re­cre­ere. Spectacol. Sport”. Cu al­te (...)

Test

  Am dat un test unui grup de aproa­pe două sute de masteranzi, întrebându-i care este, după păre­rea lor, personalitatea tuturor tim­pu­rilor. A ieşit, la numărarea votu­rilor, următorul clasament : Iisus Christos, Albert Einstein, Leonar­do da Vinci, Adolf Hitler, Napoleon Bonaparte, Aristotel, Alexandru Macedon, Mahatma Ghandi, Isaac Newton, Iulius Cezar, Budha, Iosif Vissarionovici Stalin şi Bill Gates. În afară de aceşti 13 învingă­tori au mai punctat : Nobel, Sun Tzu, Neill Armstrong, Giordano Bruno, Shakespeare, Tutankamon, Baudelaire, (...)

Curaj

Curajul are două aspecte: te­meritatea şi nesăbuinţa. Un exces de zel nu reprezintă curaj, dar atacul frontal al unei stări de a fi, fără amânări, temporizări, reportări se cheamă. A te arunca într-un şuvoi năvalnic produs de o viitură, pentru a salva un copil, este mai mult decât curaj, este temeritate, neînfricare, eroism chiar. Actele de curaj sunt etichete morale, dovezi de umanism, sumum-uri de sentimente de solidaritate. Dar, uneori, în circumstanţe nefas­te, curajul poate îmbrăca (...)

Vârfurile

Marea ma­jo­ritate a ce­lor ce acced în su­sul unei ierarhii ignoră zisele lui John Wooden ca­re spunea că: “poţi să ajungi în vârful pira­mi­dei, dar numai dacă ai ca­racter vei putea ră­mâ­ne acolo.” Aces­te spu­se con­fir­mă, de fapt, un adevăr psiho­so­­­ciologic potrivit căruia, pen­tru a afla caracterul unui om este de ajuns să-i oferi pu­terea. Însă, cum spuneam, mulţi din­tre cei ce ajung stă­pâni ai pâinii şi cu­ţitului cla­chează, cad, se pră­buşesc din mo­tiv de tare (...)

Ţigăneli

Am fost acuzat (de A.T. Du­mi­trescu) că sunt dur cu poporul meu pe care-l consider preponderent laş, leneş, cerşetor, fudul şi semi­doct. Iată două confirmări recente. În faţa blocului meu am plantat mai mulţi pomi, între care şi un cireş sub care-mi trag (când locul nu e ocu­pat de unul dintre ţiganii ce locu­iesc în apartamentul de deasupra mea, cu una dintre cele patru limuzine ale lor) şi maşina. Ei bine, de la pârguire şi până (...)

Performeri

Azi, din ce în ce mai des şi mai răspicat se vorbeşte de per­forman­ţă. Competenţa şi profesionalismul au fost surclasate de dezirabilul superlativ absolut. Nu eşti om (manager, actant) dacă nu transformi normalitatea şi opti­mul dezirabile mai ieri în per­formanţă. Ca, odinioară, pentru ne­respectarea, în trafic, a “limitei de vi­­teză pentru evitarea oricărui pe­ricol” (prevedere ineptă de cod ru­tier care a fost evitată), azi pentru ca­renţe în managementul performant plăteşti. Cu portofelul, cu funcţia, cu libertatea! Suntem (...)

Polistoizii

M-am gândit ca sub acest titlu să reproduc un banc, pentru că des­tul m-am înfuriat şi am scrâşnit din peniţă apropo de realitatea din zona demilitarizaţilor tranziţiei noastre spre haosul organizat şi destabi­li­zarea general-globală a statului de drept! Iată! Se duce un agent de poli­ţie la librărie şi cere vânzătoarei : – Daţi-mi un caiet cu cerculeţe! – Domnule nu există caiete cu cerculeţe, nu se fabrică aşa ceva, dacă doriţi avem cu pătrăţele, de matematică sau dictando, cu (...)

Seminţe

Pândit (din nou) de burdihă­nism, mă preumblu pe aleile ocupa­te de hergheliile cailor-putere deţi­nute, în majoritate (câte două-trei şi, toate, bengoase!) de minoritarii (încă) bruneţi. Poliţia (deşi ar putea să pună ordine!) nu mai are ce fa­ce, decât, prin cei ce vin, văd şi ridi­că din umeri, să se fac... că plouă, dacă tot (mai şi) pică! (Nu mă refer numai la haosul parcării maşinilor oriunde, numai la marginea aleilor nu!), ci la maneliada decibelilor (...)

Niciodată

Niciodată – o spun gâfâind de ruşine – n-am fost locomotive la vreun tren al istoriei. Mereu am jinduit să prindem trenul, dar de cele mai multe ori l-am pierdut. Când l-am prins (vreun marfar amărât) am nimerit bouvagonul. Asta ne-a fost vocaţia: nehotărârea. Soarta de remorci. N-am finalizat nimic fără sa ne bizuim pe altci­neva, iar acel cineva ştiindu-ne, din istorie, slăbiciunea, ne-a acceptat, ne-a condus, ne-a sedus, ne-a impus, ne-a smuls şi ne-a... (...)

Complicii

M-am tot abţinut să consem­nez ceea ce lumea spune în gura mare despre invocaţia interesantă care s-a materializat pe unele artere de circulaţie, ca şi Şoseaua Colen­tina din cartierul meu select chino-arabo-ţigănesc din capitala mea mo­dernă euro-atlantică. E vorba de niş­te şiruri de borduri (puşchea pe limbă!) din material plastic negru dur pe care sunt prinse nişte palete galbene flexibile şi reflectorizante care delimitează  calea de rulare pen­tru tramvaie de cea destinată au­tovehiculelor. Frumos, am (...)

Anti-tero

Am învăţat de la mulţi câte ceva. Întâi de la părinţi, apoi de la dascăli, fiind obligat sau atrăgându-mă, cu harul lor, în mrejele lui a şti. Am învăţat de la viaţă, de la duşmani, de la flori şi gâze, de la animale şi îngeri, de la personajele cărţilor şi de la eroii neamului. Ei bine, de la el (un coleg într-o redacţie) am învăţat să uit. Întâi am fost refractar (eu refuz să nu ţin minte tot!), (...)

Dor

Mi-e dor de strigătul de luptă al copiilor de la bloc: bananeee! Mi-e dor de cozile ca nişte dispo­zitive de bătălie, unde luptau pentru supravieţuire bărbaţi, femei, copii, tineri, bătrâni, români, maghiari, ger­mani, evrei, ţigani şi alte… naţionalităţi. Mi-e dor de zgomotul nocturn, dar totuşi matinal al descărcării stelajelor metalice cu borcane de iaurt şi sticle de lapte. Mi-e dor de cele două ore de program tv. din care una era um­plu­tă cu date despre iubitul conducător, iar (...)

Electricianul

Ministrul comunist era spaima spaimelor. Şi ca el, cei din imediata apropiere ierarhică. Decât să fi dat ochii cu el (cu ei) mai bine îl ocoleai cum fac pi­loţii sau marinarii pentru a evita Triunghiul Ber­mudelor. Şi totuşi, pe o scară tot trebuie sa mergi, cu un lift tot trebuie să urci sau să cobori. Ei, bine, pe o aseme­nea scară (chiulind de la o activi­tate la care făcusem numai poci­noage, fiind aşezat la balcon, (...)

Imigranţi

Soartă de imigrant. Ţigani care bântuiesc prin lumea largă. „Nu fac decât să stârnească vraj­bă”, spun băştinaşii suspicioşi. Trataţi ca okies, cum spun ameri­canii, ei sunt victime ale preju­de­că­ţilor. E drept că o şi caută. Li se pun etichete ca-n „Fructele mâ­niei”, romanul exodului spre Califor­nia, al lui John Steinbeck, ba că aduc molimi, că sunt răpănoşi, murdari şi sălbatici, degeneraţi, hoţi şi maniaci sexuali, că-s nişte venetici care nu pot înţelege dreptul la proprietate. În (...)

Marţiana

Într-o poemă (Amor înţepat de-o albină), marele poet al Ple­iadei fran­ceze, Remy Belleau (1526 - 1577) descrie păţania ze­u­lui iu­birii, care a fost înţepat de o albină şi a mers văi­că­­rin­du-se la mama sa, Ve­nus. Zei­ţa fru­­mu­­se­­ţii l-a dojenit că se tân­gu­ieşte doar pen­tru pişcătură, pe când el, cu să­­gea­­ta sa, chi­­­nu­­ie­­ş­te inimile îndră­gostiţilor. Aşa­­dar, să nu te temi de-un ac dacă e mânuit de arc! Păţania mi-a reamintit faptul că sunt alergic la serul de (...)

Chibritul

Abacul a detronat beţişoarele, care detronasera degetele, numără­toarea a înlocuit abacul, iar calcul­a­torul le-a „ucis” pe toate. Ricşa sau roaba a fost înlocuită de cotigă ori car, căruţa (cu toate variantele ei hipo) a fost înlocuită de caii putere ai maşinii (cu toate variantele acesteia). Opaiţul a fost înlocuit de feli­nar, lampă, petromax, bec, proiec­tor cu neon. Ligheanul, albia, vâl­toa­rea au fost detronate de duş şi maşina de spălat. Focul din sobă cu lemne a fost înlocuit (...)

Etamina

Unele cuvinte ies din uz fiindcă obiec­tele, pro­fe­sii­le, fenomenele de­sem­nate de ele au dispărut. Un timp, ră­mân în dicţionare ca învechite, re­gio­nalisme sau rare, după care sunt în­locuite cu neologismele acul­­tu­ra­ţiei globale de tip bip, semeseu, slaid, pisiu, blog, ceat (transcrise fo­ne­­tic, căci ele au alte pre­zen­tări gra­fice, potrivit spe­cificului ţării de ori­gine!) Apropo de raritate, deu­năzi, octo­genara mea ma­mă mi‑a cerut să‑i fac rost de etamină pentru a‑i coa­se strănepotului său, ne­pot al meu şi (...)

Ţinuta

Cine nu ştie ce este ţinuta? Ei bine, vă asigur că, până mai adinea­uri, nici eu nu ştiam foarte bine, dar acum, că ştiu, vă spun şi dum­nea­voastră. V-amintiţi (bărbaţii cu armata făcută, pe când serviciul militar era obligato­riu) expresia agramată: „Aranjaţi-vă-ţi ţi­nuta!” Dincolo de desuetudine, imperativul în cauză privea… veşmintele, efec­tele, cum spun cei de la… echipa­ment. Deci, ţinuta înseamnă haine, în speţă uniformă. Ei bine, ţinuta este şi acea stare de „port cum ţi-e (...)

Teledependenţa

Am câştigat ce ne lipsea : televi­ziune non-stop după serialul “Bezna”, turnat de nea Nicu Ră­posatul. Avem tele-cablu şi vedem programe de ni se scrântesc degetele pe telecomandă cău­tându-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indis­pen­sa­bile (copil, tată, ma­mă, bunic), adică, cu pu­blic-ţintă şi public asi­gu­rat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe pâi­ne, telenovele însiropate şi talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru co­piii evadaţi din isprăvi animate sau din (...)

Ecusonul

Recunosc că am ridicat ştergă­toa­rele de par­briz când cineva a par­cat maşina în locul… meu. Recunosc c-am păţit acelaşi lucru (şi mai mult decât atât) când am parcat maşina în lo­­cul altcuiva. Aşa e-n capitala noastră euro­pea­nă fără spaţii de par­care, fără res­pect, fără ve­ghetori de lege. Par­don, cu veghetori de lege de­militari­zaţi, plătiţi de contribuabil, dar in­vizibili sau, mă rog, vizibili doar unde e şefimea. Recent, am trecut pe lângă un tro­tuar (mai bine de (...)

Pro

Sunt un tip preponderent pro. Pro adevăr. Pro-european şi, mai ales, pro-român. Nu mă pa­sio­nea­ză alianţele. Nici C.A.E.R. sau Tratatul de la Varşovia, nici C.S.I. ori N.A.T.O. Nu-mi plac nici axele. Nici cea a „ră­ului”: Irak, Iran, Coreea de Nord! Nici cea a „bi­nelui”: Bucu­reşti, Londra, Washington. Nu văd cu ochi buni afilierile. Mă uit ceacâr la binefacerile demo­cratice, de la de­pen­denţa de in­dependenţă la libertatea de ocu­paţie. Sunt pentru realism şi luci­di­tate. Pentru românism şi (...)

Coletul

Am tot strigat cu voce de cer­nea­lă că locuiesc sub o numeroasă liotă brunetă obraznică şi nu m-a auzit /văzut /ascultat /ajutat nimeni. Autorităţile (ordinii publice) chiar şi când au fost sesizate că ai lui Garoy (şeful ţiganilor din bloc ) îşi fac de cap, n-au intervenit. (Afară de atunci când un agent de poliţie a sosit şi le-a atras atenţia să nu mai facă scandal că dedesubt locuieşte un şef la Interne – adică eu! (...)

Scârbitul

Am înnebunit. Nu (doar) eu!. Noi toţi. Nu (chiar) toţi! Zic asta, auzindu-l, recent, pe un prieten care hulea (nostalgic) occidentalitatea şi se-nfiora până la lacrimi ascultând obsesiv sonul “noi suntem români”, dar care, azi, a început să-şi înjure ţara, mai ales poporul şi, cu precă­dere, aleşii! De-aia zic : am (unii) înnebunit. Ami­cul (poa­te cel mai sănătos) m-a întrebat dacă do­resc să‑i cumpăr apar­tamentul. Mă ştia doritor de aşa ceva, când locuinţele suprapuse costau de­cent, iar (...)

Părtaşul

Un cunoscut de‑al meu, să‑i zi­cem amic, cu veleităţi de spion mi­li­tar (fost simbriaş în asemenea struc­turi) are (la mână) nume grele ale tran­ziţiei (politicieni, guvernanţi, ge­ne­rali, magistraţi etc.) care au fă­cut (ilegal) şi depus (în conturi se­cre­te) milioane de euro, prin diferite me­tode de fraudare a statului ro­mân. În­trucât lista este constituită (cu pro­be indu­bi­ta­bile) din potenţaţi ai mo­men­tului, efec­tele demersului „jus­ti­ţia­rului” sunt nule. Totuşi, faptul e de toată nos­ti­ma­da, demonstrând cum poate ţese pro­fit (...)

Discursul

Merse la tribună cu paşi rari, preocupat şi serios, bătându-se peste buzunare, în căutarea ochelarilor pe care-i găsi cu greu, îi scoase dintr-un etui ponosit, se-apucă să le şteargă len­ti­lele, cerând pacienţă din par­tea pu­blicului care murmura nerăbdător şi plictisit de antevorbitori. Con­du­că­torul sesiunii de co­municări ştiinţifice simţi nevoia să intervină: — Haideţi, tovarăşul Trucală, că cea­surile sunt înaintate. Şi, vă rog frumos, să fiţi scurt. Ştefan Trucală se uită împrejur – burta dolofană îl făcea să (...)

Scamatorul

M-a pasionat şi m-a impresio­nat, dintotdeauna, scamatoria, prestidi­gitaţia, iuţeala de mână şi nebăga­rea de seamă, iluzia optică, trucul de circ. În sala Căminului Cultural Glâm­bocata a venit odată, când eram copil (hei, ce vremuri!) o trupă de artişti, între care şi un losefini care i-a bă­gat în uluială pe ţărani (mai ales pe pruncii lor) scoţând ouă pe urechi, porumbei din pălărie, flăcări pe nări, apă din piatră, eşarfe, iepuri, mingi, cărţi de joc, ceasuri, (...)

C.I.-stul

Primul contact cu ceistul (un ofiţer ca şi mine, dar spaima cazăr­mii!) s-a produs la Câmpina înce­pu­turilor mele cu epoleţi. Scri­se­sem într-un caiet, intitulat „lac de acu­mu­lare” că, „dacă Bucureştii sunt Mi­cul Paris”, iar capitalei Franţei i se zice „Oraşul luminii”, capitalei Ro­mâniei ar trebui să i se zică „ora­şul luminilor stinse”. „Adică­telea ce vrei să spui cu asta, tov locotenent?” mă întrebase contrainformatorul. „E o metaforă, tov colonel. În con­di­ţiile în care partidul şi (...)

Buretele

Mă tot întreb unde este mirajul oraşului magnetic şi absorbant, unde e acea metropolă în care sta­bi­li­rea domiciliului era aproape im­po­sibilă? Unde e oraşul închis, ur­bea cazemată, puşcăria jindurilor? Unde e buretele Bucureşti? Metro­pola este acum îmbibată cu “ţărani”, cu ve­ne­tici, aşa încât niciun primar n‑avem de unde alege. Bucureştenii get-beget dau să fugă. Îi atrag exact locurile care pe pripăşiţii în Capitală i-au făcut să ia drumul la oraş! Buretele Bucureşti e supra­sa­tu­rat, sufocat, plin. Nu (...)

Pesimism

Cei dinaintea noastră spu­neau că, deşi ştiu că viaţa nu e veş­nică, lumea nu va pieri. Ei bi­ne, eu nu mai am curaj să-i imit, scriind acest neadevăr. Lumea va pieri mintenaş. Sunt semne grave şi indubitabile, se trag fără ocolişuri semnale de alar­mă din ce în ce mai des. Şi, atunci, dacă lumea e pe ducă – mă-ntreb şi întreb retoric – de ce mai scriu. De ce eu şi alţi visători de profesie – (...)

Deşteptarea

Anton Pann a pus pe muzică po­ema (cam lungă) „Un răsunet”, a lui Andrei Mureşanu, pe care G. Că­li­­­ne­scu a numit-o „Marsilieza româ­nă”. Din acea vreme a efervescen­ţelor paşoptiste datează, deci, în­dem­­nul „Deşteaptă-te, române!”, iar în vălmăşagul decembrist de la 1989 a devenit simbol al redeş­tep­tării naţionale, ajungând rapid cântecul-emblemă, unul dintre simbolurile statului – pe lângă stemă, steag, si­giliu şi zi naţională – adică imn. „Deşteaptă-te, române!”(chiar fără virgulă şi fără semnul excla­mării, cum apare mai (...)

Verbe

Strig (cât mai pot şi cât mai sunt lăsat s‑o fac!) că aparţin unei mino­ri­tăţi naţionale : a oamenilor cinstiţi. Văd (vedem cu toţii, cât vom mai fi lă­saţi să privim!) că neamul că­ruia îi apar­ţin este majoritar co­rupt(ibil) şi incorect. Aud (ca tot omul, cât timp vom mai putea să nu facem pe sur­do‑mu­ţii!) că se vor îndrepta lu­cru­ri­le, că se va întrona legea, dar nu mai am nicio încredere privind efec­tele aces­tor întronări la tele­vi­zor, unde (...)

ETC-ul

Deştept Vilfredo Pareto ăsta cu eso­terica lui regulă a lui 20/80! La noi s-a aplicat mai târziu, dar s-a apli­cat. Adică, 20 la sută din popu­laţie o reprezintă oligarhia şi “camarila”, învârtiţii şi ema­naţii, îmbur­gheziţii şi cu­me­trii, baronii şi cimotiile lor, jnapanii şi mahării, mafi-ho­ţii şi co­rupţii, adică puter­nicii, viliştii, limu­zi­niştii, con­tu­riştii, patronauţii, ple­tora (nu crema), jegurile (nu je­goşii), lichelele (sau javrele), pramatiile (ori putorile), ticăloşii (sau jigodiile). Ceilalţi, majoritatea, sunt răb­dătorii, înspăimântaţii, credulii (şi credincioşii), (...)

Haiducie

Până nu demult, îmi făceam scrupule pen­tru “corozivitatea” textelor publicate la adresa unor învârtiţi, reşapaţi şi (din nou) sus situ­aţi. Am recitit pamfletul “De­mas­cator” şi mi-am simţit conştiin­ţa mustrată, la gândul c-am fost prea “realist”, aşa încât personaje­le-şi vor pierde slujba şi vor înfunda puşcăria. Aş! Nici­odată nu s-a în­tâmplat aşa ceva, deşi s-a dove­dit că aveam drep­tate cu vârf şi îndesat, că ceea ce “de­mascasem” eu era doar o parte din partea văzută a (...)

OADO

În copilăria mea auzeam vor­bin­du‑se fie că cineva a citit foarte mult şi i-a sărit minţile, fie că cine ştie multe, moare. Abia acum, ignorant al acelor zise şi încă cititor de cărţi cu ghio­tura, constat că cititul prosteşte şi, pe cale de conse­cin­ţă, grăbeşte de­cesul. Sunt prost că, în loc să mă-nvâr­tesc, să fur, să iau mită, să in­ves­tesc, să fac bani, să am femei la dis­creţie, maşini la scară şi scară (interioară) la vila (...)

Mărunţişul

Totdeauna m-am scandalizat văzând cum se stabilesc preţurile unor produse. Mai precis, diviziunile de preţ, care sunt adevărate invita­ţii la... rotunjiri în favoarea benefi­ci­arului. Cazul acelor etichete cu virgula 999 sau cu numere la care e greu să se dea restul din lipsă de mă­runţiş. Eşti şi admonestat (inclusiv de cei aflaţi la rând) dacă mai aştepţi cine ştie ce monedă, pe care n-o mai primesc, cu bogdaprostea în­trea­gă, nici cerşetorii. Şi, totuşi, fiind eu (...)

Performeri

Azi, din ce în ce mai des şi mai răspicat se vorbeşte de per­forman­ţă. Competenţa şi profesionalismul au fost surclasate de dezirabilul superlativ absolut. Nu eşti om (manager, actant) dacă nu transformi normalitatea şi opti­mul dezirabile mai ieri în per­formanţă. Ca, odinioară, pentru ne­respectarea, în trafic, a “limitei de vi­­teză pentru evitarea oricărui pe­ricol” (prevedere ineptă de Cod Ru­tier care a fost evitată), azi pentru ca­renţe în managerul performant plăteşti. Cu portofelul, cu funcţia, cu libertatea! Suntem (...)

Prostia

Mi-aduc aminte o întâmplare (urâtă) din gimnaziu, când o colegă a fost între­ruptă din recitarea poeziei „Sergentul”, a lui Alecsan­dri, la versul care începea cu „Mai lung îmi pare drumul…”, de către profesorul de română care l-a in­vi­tat să con­ti­nue pe cole­gul meu de bancă. Acesta nu memorase poe­mul, uitându-se dis­perat la mine să-i suflu. În loc de „mai lung îmi pare drumul acum, la‑ntors acasă,/ Aş vrea să zbor, dar rana din pul­pă nu (...)

Subofiţeri

De când există ierarhia în ar­mată ofiţerii s‑au aflat în conflict cu subofiţerii, fiindcă a doua cate­gorie sunt sub… ofiţeri. În structurile demilitarizate, această zâzanie a dispărut, cel puţin formal. Şi, totuşi, la Interne, un ordin al unui “ministru-poet”a re­luat şi augmentat războiul. Bu­nă­oară, agenţii poliţiei rutiere aveau/au ordin să raporteze abu­zurile să­vâr­şite în trafic de ofiţerii aceleiaşi instituţii. Pe cale de con­secinţă, şi cei raportaţi, dacă se consideră jig­niţi sau nedreptăţiţi, au acelaşi drept. Pentru ca (...)

Confuzii

Ţară a (promovării) confuziilor, Ro­mâ­nia excelează prin anomalii de tot so­iul. Lipsa de inspiraţie în a boteza o in­sti­tuţie (Autoritatea Naţio­nală de Inte­gri­tate, bunăoară, pe scurt A.N.I.) nu este doar lipsă de inspiraţie, ci intenţie vădită de a crea confuzie. Când s-a născut (nici azi bine născută) A.N.I. mai exista şi-şi ve­dea de treabă altă A.N.I. (Academia Na­ţio­nală de Informaţii) în structura S.R.I. Ei bine, nu s‑a găsit altă denumire ca şi când “integri­ta­tea” nu (...)

Maşini

România e sufocatã, stran­gu­la­tã, maltratatã. Prin­ci­palul vinovat : regele automobil. Ce zic mai marii? C-o sã vinã vre­­muri bune. C-o sã devenim o þarã în­­cãpãtoare, fiindcã se moare pe ca­pe­te. Sporul natural e în cãdere liberã. Românii (nu ºi romii!) sunt în scã­­dere, dar numãrul maºinilor e în creº­tere. Mai ales al celor care le aduc la mâna a doua sau la iuþealã de mânã, din cãpºunariade sau sengenizãri! Noi suntem (declaraþi) români, se-aude refrenul. Români ºi din (...)

Contraste

Istoria năstruşniciilor e aşa de abun­den­tă, încât nu cred că o va putea scrie ci­ne­va. Cel mai mult m-au preo­­cu­pat în­tâm­plă­rile în urma cărora pro­tagoniştii şi‑au pier­dut în mod stupid, viaţa. Bunăoară, re­ge­le Fran­ţei, Ca­rol cel Rău, este cu­prins brusc de un tre­mu­rat care nu-i mai trecea. Era în prima dimineaţă a anu­lui 1387 şi, se zice, su­ve­ranul tocmai se dăduse jos din pa­tul unei cur­tezane cu care a petrecut noap­­tea de... revelion. Ca să-l salveze, (...)

Pseudonime

De ce or fi recurgând unii oa­meni la nume false? Oameni mari, cunoscuţi ca atare, în „buletinul de identitate” nu s-au numit aşa. Bună­oară, corifeii ruşi Lenin şi Stalin se numeau, de fapt, Ulianov şi, respec­tiv, Djugaşvilii. Scriitorul, tot rus, Gorki, era pseudonimul lui Peş­kov. Şi la noi, nume cu renume, pre­cum Arghezi, Galaction, Eugen Simion, Tristan Tzara, Jean Bart, Urmuz, Silviu Brucan, Florin Mu­gur, Fundoianu, Ve­ronica Porum­bacu şi mulţi, mulţi alţii, în actul de identitate, (...)

Poliţia

Am scris, după ce am văzut de la balcon şi, fiindcă nu mi-am crezut ochilor, am coborât în faţa blocului şi am văzut mai bine, cum poliţiştii se trăgeau de şireturi, tutuindu-se în limbaj ţigănesc şi hârjonindu-se cu pirandele, adică exact cu perso­na­jele pe care eu le reclamasem că tulbură liniştea, agre­sează mediul distru­gând pomii şi spaţiile verzi, că fac grătare şi ascultă manele în faţa imobilului, că înjură fără scrupule şi se dedau la (...)

Pesimism

Cei dinaintea noastră spu­neau că, deşi ştiu că viaţa nu e veş­nică, lumea nu va pieri. Ei bi­ne, eu nu mai am curaj să-i imit, scriind acest neadevăr. Lumea va pieri mintenaş. Sunt semne gra­ve şi indubitabile, se trag fără ocolişuri semnale de alarmă din ce în ce mai des. Şi, atunci, dacă lumea e pe ducă – mă-ntreb şi întreb retoric – de ce mai scriu? De ce eu şi alţi visători de pro­fesie – (...)

Riscuri

Trei sunt verbele de conjugat când ne aflăm faţă în faţă cu riscul: a ig­nora, a evita, a asuma. Dar una e măiestria opţiunii pentru unul din­tre aceste verbe. A ignora un risc major, cu urmări invizibile azi, dar fatale, mâine-poimâine (cum se-ntâmpla azi cu lăsarea de izbelişte a educaţiei formale) este o mare nesăbuinţă, cum şi ignorarea unui risc minor (ameninţările unui beţiv, bunăoară) reprezintă o alegere eficace. A evita un risc presupune deja (...)

Cucuta

De câtva timp mi-am revizuit opţiunile pentru băuturi. Nu c-aş fi bă­ut, ca băiat sărac cu părinţi săraci, prea mult licori contrafăcute cu eti­chete made in Occident, fiind­că erau mai ieftine şi că am avut dreptul de viciu destul de respectat, am trecut pe ceai şi pe lapte, ci că am ajuns la con­cluzia că medicii îmi vor binele, drept care trebuie şi eu să vreau aceasta. Numai că, dacă whiskyurile şi votcile ca şi vinurile (...)

Statul

Un personaj al scrierilor mele a de­venit romul şi vecinul meu Garoy, un analfabet care emite maxima : „Da­că ai bani, te pişi pe ea de şcoală. Să-i cunoşti şi să-i numeri te-nvaţă nevoia!” Aşa e! Insul e putred de bani. Are atât de mulţi încât împarte, ga­lanton, în stânga şi în dreapta. Dă bani cu ne­miluita unor întreprinză­tori particu­lari de linia întâi (şuţi din buzunare şi din genţi în mijloacele de transport în comun), de (...)

Expresii

Nu ştiu de ce, când recurgem la afo­­rismul “Homo, homini lupus” i-l atribuim lui Hobbes, când Plaut, în an­ti­chitate, a spus că omul e lup pentru alt om. Nu ştiu de ce-l invocăm pe Shake­speare care a zis că “lumea e o scenă” când, tot în antichitate, De­mo­crit spunea : “Lumea este o sce­nă, viaţa un act : ai venit, ai vă­zut, ai plecat”. Ştiu de ce i se atribuise lui Ceauşescu remarca lui Cicero (...)

Mă…

Mă las pradă gândului bătăios, cum ar fi zis Nicolae Labiş. Mă os­te­nesc ca un galerian la masa de scris, trăgând de stilou ca de vâsla oa­menilor-putere de pe triremele încleş­tărilor navale. Mă auto­fla­ge­lez, biciuindu-mă cu un sfârc de cu­vinte usturătoare. Mă-nvred­ni­cesc să doinesc a tragedie şi sufe­rinţă, a sânge stând să scape din strânsura cărnurilor pământii şi moi. Mă surprind înfricoşându-mă de lenea sau lentoarea travaliului de plugar al peniţei şi semănător de cuvinte (...)

Zvonologia

Mă consider “specialist” în zia­ris­tică şi, deci, îndrep­tăţit să propun o nouă ştiinţă: zvono­logia. Fie şi pentru a-mi schimba sta­tu­tul (tocit!) de zvoner/răs­pân­dac sau zvo­nist, care nu are alură ştiin­ţifică, ci, mai de­grabă, de argou, necesită să de­vin... zvono­log. Am şi-ntocmit de­fi­ni­ţia (re­per­­toarul defi­ni­ţii­lor, de la Kap­fe­rer la Rota­ru!), obiectul, am fişat şi-nşi­ruit factorii, func­ţiile, fenome­nele, formulele, dome­niile, efec­tele, strategia şi celelal­te com­po­nente pentru obser­varea ştiin­ţifică a zvonului, ca prima formă de comu­ni­care umană, ale (...)

Tabieturi

Am tabieturi. Unele-s obiş­nu­inţe, precum culcatul după ora unu, altele-s renunţări, precum fumatul. Am tabieturi care ţin de rutină. De pildă, din cauza modi­ficării unui ast­fel de tabiet, nu mai citesc poeme din colecţia “Cele mai frumoase poezii” pe care le “înghiţeam” zil­nic, de câteva ori, ca pe nişte medi­camente tămă­duitoare de suflet. De ce? Mi-am cumpărat un nou computer — mai vrednic, mai performant, mai competitiv. Pe strămoşul său îl porneam şi, până se pregătea (...)

Riscând

Mi s‑a repartizat (să predau) un curs (Managementul riscurilor) interesant (zic eu), drept care mi‑am intrat în (status) rol. La finalul prelegerilor, am cerut cursanţilor să facă şi să predea câte un microreferat. Două teme au fost : „Riscurile aderării la N.A.T.O.” şi „Riscurile integrării în U.E”. Cei doi (un el şi o ea) autori au scris cam dur. În primul caz s‑a glosat pe faptul că un militar ame­ri­can (puşcaş marin N.A.T.O.) a ucis în­­căl­­când flagrant legea (...)

Colecţiile

Cea mai interesantă şi mai... bal­şoi (prima după Pen­ta­gon, care‑i cea mai prima clă­dire a lumii) in­sti­tu­ţie de spec­tacole de la noi (tot) Par­­la­mentul sau Casa (Poporului fos­­tă a Republicii) din deal ră­mâ­ne. Aici are loc, în fie­care zi a le­gis­la­tu­ri­lor (chiar dacă se‑m­prospătează tru­pa din pa­tru în pa­tru ani) cel mai fru­­mos spectacol to­tal: de re­vis­tă, de dramă, de vodevil, de co­medie, de box, de piaţă (şi de pa­iaţe!), hazo­te­ca na­ţio­na­lă, agora cu do­tări (...)

Strănutul

Unul dintre şefii mei (care avea, după cărţile mi­li­tare, obli­gaţia educării mele civice) mi‑a spus că strănutul în public e interzis. “Mă rog – a revenit el, constatând că o funcţie fiziolo­gi­că (la fel ca tusea ori … che­ma­rea la toa­le­tă) nu poate fi in­terzisă – tre­buie evi­tat”. Fiind­că-l pri­veam perplex, a con­ti­nuat: “Dacă nu poate fi evi­tat, se produce cu discreţie, să nu fii observat de ceilalţi. Dacă a observat ci­neva, să se facă (...)

Cercelul

De lobul urechii îi atârna o di­tamai roata din aur, cum au maşi­nile Mercedes pe capotă acel cerc lucios în care tronează un fel de „Y”. În interiorul acelui rotund gălbui se aflau, tot mari şi din acelaşi metal, lipite pe două rânduri cuvintele sintagmei imperative FUCK OFF. Nimic… opulent, pentru o pirandă de se­col XXI, dacă n-ar fi fost… glo­balizarea! Da, adică dacă n-ar fi fost aculturaţia cu ajutorul căreia am importat şi vârât (...)

Test

Am dat un test unui grup de aproa­pe două sute de masteranzi, întrebându-i care este, după păre­rea lor, personalitatea tuturor tim­pu­rilor. A ieşit, la numărarea votu­rilor, următorul clasament : Iisus Christos, Albert Einstein, Leonar­do da Vinci, Adolf Hitler, Napoleon Bonaparte, Aristotel, Alexandru Macedon, Mahatma Ghandi, Isaac Newton, Iulius Cezar, Budha, Iosif Vissarionovici Stalin şi Bill Gates. În afară de aceşti 13 învingă­tori au mai punctat : Nobel, Sun Tzu, Neill Armstrong, Giordano Bruno, Shakespeare, Tutankamon, Baudelaire, (...)

C.I.-stul

Primul contact cu ceistul (un ofiţer ca şi mine, dar spaima cazăr­mii!) s-a produs la Câmpina înce­pu­turilor mele cu epoleţi. Scri­se­sem într-un caiet, intitulat „lac de acu­mu­lare” că, „dacă Bucureştii sunt Mi­cul Paris”, iar capitalei Franţei i se zice „Oraşul luminii”, capitalei Ro­mâniei ar trebui să i se zică „ora­şul luminilor stinse”. „Adică­telea ce vrei să spui cu asta, tov locotenent?” mă întrebase contrainformatorul. „E o metaforă, tov colonel. În con­di­ţiile în care partidul şi (...)

Iscălitura

Un basm versificat scris de Gorki şi tradus de De­mo­s­­tene Botez (“Fata şi moar­­­tea”) îmi cade sub pri­­viri abia azi când, sor­ti­tă casării, într-un depozit, găsesc opera au­to­­rului căr­ţilor “Mama”, “Co­pilăria”, “Uni­ver­sităţile me­le”, “La stăpân”, citite în prun­­cia mea vâliseceană. Cu acest prilej fac cunoştinţă cu iscălitura lui I.V. Stalin. Vi­zi­tân­du-l pe Aleksei Maksi­mo­vici Peş­kov (cum se nu­mea de fapt scrii­torul so­vietic din Nijni No­vo­grad) împreună cu Voroşilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Icoana

Nu sunt adeptul icoanei şi, în general, al bisericii. Biserica mea şi credinţa sunt „zidite” în cuget şi re­curg la ele în taină. Dar nu sunt nici pentru renunţarea la tradiţii. Aşa cum pe birou sau pe pereţii între care locuim se află portrete dragi (in­clusiv icoane), şi pe pe­reţii insti­tu­ţiilor în care luăm startul în viaţă pot fi tablouri (inclusiv icoane) care să ambienteze patriotic (tradi­ţional) acele spaţii. Vâjul cu interdicţia (ca şi resu­rec­ţia imediat (...)

Teledependenţa

Am câştigat ce ne lipsea : televiziune non-stop după serialul “Bezna”, turnat de nea Nicu Răposatul. Avem tele-cablu şi vedem programe de ni se scrântesc degetele pe telecomandă căutându-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indispensabile (copil, tată, mamă, bunic), adică, cu public-ţintă şi public asigurat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe pâine, telenovele însiropate şi talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru copiii evadaţi din isprăvi animate sau din (...)

Baudelaire

Iubitor de pisici şi câini, co­legul meu de ho­roscop, “Berbecul” Char­­­les Baudelaire, autorul spleenului şi “Florilor rău­lui”, m-a marcat şi im­pre­­­sionat cu poeziile sa­le, chit că el, cu “Alba­tro­sul” său, mi-a barat pri­­­mul drum spre amfi­teatrele Almei Mater civile, fiindcă n-am tre­cut exa­me­­nul de admi­tere la filologie din ca­­uza cunoscutului poem, pe care a tre­­buit să-l po­ves­tesc în franceză. Baudelaire, însă, ră­mâne admi­ra­­tul meu din umbră, aşa încât, într-un volum de eseistică iniţiat de Aurelian Titu (...)

Anti-tero

Am învăţat de la mulţi câte ceva. Întâi de la părinţi, apoi de la dascăli, fiind obligat sau atrăgându-mă, cu harul lor, în mrejele lui a şti. Am învăţat de la viaţă, de la duşmani, de la flori şi gâze, de la animale şi îngeri, de la personajele cărţilor şi de la eroii neamului. Ei bine, de la el (un coleg într-o redacţie) am învăţat să uit. Întâi am fost refractar (eu refuz să nu ţin minte tot!), (...)

Indisciplină

Pe 15 martie 1666, Ludovic XIV trece în revistă o trupă de 18.000 de oameni. O medalie pe care stă scris, în exergă, „Disciplina mili­taris restituta” (Disciplina militară reabi­li­tată) şi, pe revers, „Prolusio ad victorias” (Pregătirea pentru luptă în vederea victoriei) nemureşte evenimentul. Aşadar, recurs la disciplină care reprezintă portdrapelul beha­viorismului organizaţional în struc­turi ierarhice formale de tip militar. Azi, la peste patru secole de atunci, disciplina ierarhiei este în „durăt greu”. De la banalul semn exterior (...)

Coletul

Am tot strigat cu voce de cer­nea­­lă că locuiesc sub o numeroasă liotă brunetă obraznică şi nu m-a au­zit /văzut /ascultat /ajutat nimeni. Autorităţile (ordinii publice) chiar şi când au fost sesizate că ai lui Ga­roy (şeful ţiganilor din bloc ) îşi fac de cap, n-au intervenit. (Afară de atunci când un agent de poliţie a sosit şi le-a atras atenţia să nu mai facă scandal că dedesubt locuieşte un şef la Inter­ne – adică eu! (...)

Paralelă

Un tuşeu : La 6 ianuarie 1941, Franklin Delano Roosevelt rostea: „Vom încerca să creăm un viitor mai sigur, tinzând către o lume ba­zată pe patru libertăţi fundamen­ta­le. Prima este libertatea vorbirii şi exprimării, oriunde, în lumea în­trea­gă. A doua este libertatea ori­că­rei persoane de a se închina Dum­ne­zeului ales, oriunde, în lumea întreagă; a treia este libertatea de a dori … iar a patra, eliberarea de frică.” O concluzie : La 25 decembrie 1989, câteşpatru, (...)

McDonaldizare

Când George Ritzer a pu­blicat, în 1995, The McDonal­di­za­tion of Society, ofensiva oc­cidentală spre est, în Româ­nia îşi atinsese scopul, bă­tuse toate re­cordurile. Venise vre­mea „McDonald’s”-urilor, un atac frontal care, şi acesta, i-a năucit pe români. Am ajuns brusc şi fără să ne dăm seama, occi­den­­tali. Merele acre, car­nea aţoasă, lap­te­le îndoit, cartofii afectaţi (de substanţele anti-gândaci aduşi (neortodox) şi arun­caţi (protes­tant) pe ogoa­rele socialiste tot de ameri­cani), uleiul rânced, bulio­nul alterat, dar naturale, au (...)

Seminţe

Pândit (din nou) de burdihă­nism, mă preumblu pe aleile ocupa­te de hergheliile cailor-putere deţi­nute, în majoritate (câte două-trei şi, toate, bengoase!) de minoritarii (încă) bruneţi. Poliţia (deşi ar putea să pună ordine!) nu mai are ce fa­ce, decât, prin cei ce vin, văd şi ridi­că din umeri, să se fac... că plouă, dacă tot (mai şi) pică! (Nu mă refer numai la haosul parcării maşinilor oriunde, numai la marginea aleilor nu!), ci la maneliada decibelilor (...)

Tabieturi

Am tabieturi. Unele-s obiş­nu­inţe, precum culcatul după ora unu, altele-s renunţări, precum fumatul. Am tabieturi care ţin de rutină. De pildă, din cauza modi­ficării unui ast­fel de tabiet, nu mai citesc poeme din colecţia “Cele mai frumoase poezii” pe care le “înghiţeam” zil­nic, de câ­teva ori, ca pe nişte medi­camente tă­mă­duitoare de suflet. De ce? Mi-am cumpărat un nou computer — mai vrednic, mai performant, mai compe­titiv. Pe strămoşul său îl porneam şi, până se pregătea (...)

ETC-ul

Deştept Vilfredo Pareto ăsta cu eso­terica lui regulă a lui 20/80! La noi s-a aplicat mai târziu, dar s-a apli­cat. Adică, 20 la sută din popu­laţie o reprezintă oligarhia şi “cama­rila”, învârtiţii şi emanaţii, îmbur­gheziţii şi cumetrii, baronii şi cimo­tiile lor, jnapanii şi mahării, mafi-hoţii şi co­rupţii, adică puternicii, viliştii, limu­zi­niştii, con­tu­riştii, patronauţii, ple­tora (nu crema), jegurile (nu je­goşii), lichelele (sau javrele), prama­tiile (ori putorile), ticăloşii (sau jigodiile). Ceilalţi, majoritatea sunt răb­dătorii, înspăimântaţii, credulii (şi credincioşii), (...)

Câinoşenii

O doamnă (de oraş) se plângea la ra­dio, că un vecin al ei tot reclamă faptul că a avut iniţiativa de a construi două cuşti în care s-au adăpostit o căţea şi căţeii ei şi un alt câine rămas şchiop în urma unei acci­dentări de maşină. Cele două sălaşuri pentru patrupede au fost postate în scara blocului celor doi … urbanizaţi prin demolările ceauşiste. Participanţii la dialog au avut păreri pro şi contra. Cei din prima categorie (...)

Remorci

Niciodată – o spun gâfâind de ruşine – n-am fost locomotive la vreun tren al istoriei. Mereu am jinduit să prindem trenul, dar de cele mai multe ori l-am pierdut. Când l-am prins (vreun mărfar amărât) am nimerit bou­vagonul. Asta ne-a fost vocaţia: nehotă­râ­rea. Soarta de remorci. N-am fina­li­zat ni­mic fără să ne bizuim pe altci­ne­va, iar acel cineva ştiin­du-ne, din isto­rie, slăbi­ciunea, ne-a acceptat, ne-a condus, ne‑a se­dus, ne-a impus, ne-a smuls şi ne-a... (...)

Asistenţă europeană pentru impozitarea averilor nedeclarate

Autorităţile române vor solicita consultanţă pe linie de implementare de politici fiscale de la mai multe state vest-europene, pentru iniţierea mult discutatei impozitări pe averile nedeclarate, proiect care se vrea a fi demarat din acest an. Expertiză vestică Guvernul român va beneficia de ex­pertiza structurilor fiscale din mai multe state vest-europene, dar şi de consilie­rea specialiştilor Băncii Mon­diale pen­tru elaborarea normelor de aplicare a măsurilor privind impozita­rea venitu­rilor nedeclarate, potrivit declaraţiilor făcute de ministrul Finan­ţelor, Gheor­ghe Ialomiţianu. (...)

Ingeniozitate

Un căruţaş este nevoit să par­curgă, pentru a-şi aduce acasă ago­niseala câmpului, o porţiune de drum aflată sub “jurisdicţia” indi­ca­torului “Interzis vehiculelor cu tracţiune animală”. Mereu pândit la cotitură de apărătorul de lege, ingeniosul sătean umple carul cu dovlecii ce i-au rămas pe câmp (alţi apărători de lege n-au putut preveni asaltul brunet asupra porumbului şi cucurbitaceelor!) şi vine la... şoseaua naţională. Dejugă, leagă boulenii în spatele carului, apoi - el, soţia şi cei doi (...)

Femei

Nu ştiu de ce sunt tentat, ca, odi­­nioară regele Solomon care spu­nea despre mama sa (pe care a co­rupt-o erotic, ferind-o totuşi, de incest, dar pârând-o tatălui său!) că are creierul mai uşor ca o “ne­cu­răţenie” de câine, să ignor sau să minimalizez, en gros, inteli­genţa feminină! Deseori, însă, când sunt mun­cit de asemenea prejudecăţi, mi se demonstrează contrariul, cu­nos­când femei care bat la skan­den­ber­gul minţii mulţi repre­zentanţi ai se­xu­lui tare. E drept că sunt pu­ţine (...)

Ţinuta

Cine nu ştie ce este ţinuta? Ei bi­ne, vă asigur că, până mai adineauri, nici eu nu ştiam foarte bine, dar acum, că ştiu, vă spun şi dumneavoastră. V-amintiţi (bărbaţii cu arma­ta făcută, pe când serviciul militar era obligatoriu) expresia agra­ma­tă: „Aran­jaţi-vă-ţi ţinuta!” Din­co­lo de desuetu­dine, imperativul în cauză privea… veşmintele, efec­te­le, cum spun cei de la… echi­pa­ment. Deci, ţinută înseamnă hai­ne, în speţă uniforma. Ei bine, ţinută este şi acea sta­re de „port cum ţi-e portul şi (...)

Înţelesuri

Un prieten se fălea că şi-a publicat ediţia revăzută şi adăugită a unei cărţi. Adi­că schimbase doar “lect. univ. drd.” cu “prof. univ. dr.” din titlul volumului. Ei bine, am con­statat că se poate şi mai şi. Un vers al co­pilăriei mele fără trecut capi­ta­list suna astfel: “Cu mânuţele astea două / Voi clădi o ţară nouă”. Revă­zut şi adăugat, finalul distihului (care sună la fel) ar putea fi tradus şi aşa : o ţară nouă (...)

Curaj

Curajul are două aspecte: temeritatea şi nesăbuinţa. Un exces de zel nu reprezintă curaj, dar atacul frontal al unei stări de a fi, fără amânări, temporizări, reportări se cheamă curaj. A te arunca într-un şuvoi năvalnic produs de o viitură, pentru a salva un copil, este mai mult decât curaj, este temeritate, neînfricare, eroism chiar. Actele de curaj sunt etichete morale, dovezi de umanism, sumum-uri de sentimente de solidaritate. Dar, uneori, în circumstanţe nefaste, curajul poate (...)

Baudelaire

Iubitor de pisici şi câini, colegul meu de ho­roscop, “Berbecul” Char­­­les Baudelaire, autorul splee­nului şi “Florilor rău­lui”, m-a marcat şi im­pre­­­sionat cu poeziile sa­le, chit că el, cu “Alba­tro­sul” său, mi-a barat pri­­­mul drum spre amfi­tea­trele Almei Mater civile, fiindcă n-am tre­cut exa­me­­nul de admi­tere la filologie din ca­­uza cunoscutului poem, pe care a tre­­buit să-l po­ves­tesc în franceză. Baudelaire, însă, ră­mâne admi­ra­­tul meu din umbră, aşa încât, într-un volum de eseistică iniţiat de Aurelian Titu (...)

Anticamerist

Am mai spus-o: am fost (destul de mult şi la vârstă – chiar şi grad! – destul de fragede!) ins cu... antica­me­ră “dotată” cu secretară. Ca ast­fel de şef m-am străduit (dar n-am reuşit) să nu fac oamenii să aştepte, să-şi irosească, în faţa unei uşi capi­to­nate, speranţele şi timpul. Eu însu­mi (atunci, mai puţin, iar acum, cu ne­mi­luita) am suferit şi sufăr acelaşi tra­tament. (Nu, nu judec doar din punctul meu de vedere, ci (...)

Onestitate

Sunt (considerat) dacă nu un gra­foman, totuşi, un... vrednic de invi­die. Eu însumi mă laud că pot să scriu ori­cum, oricând şi (despre) ori­ce. Şi to­tuşi! Ziaristul, ca şi actorul (dacă nu cum­va ca soldatul, ca să-l invoc pe Nichita!) nu are viaţă per­sonală. Vrea, nu vrea, e bol­nav sau nu e, trebuie să-şi asume întâlnirea cu citi­torii. Şi nu oricum, ci atunci şi aşa cum i-a obişnuit. Să te lauzi cu aventuri erotice, dar tu (...)

Clasa

Clasa mea, unde am învăţat să scriu „a” mare de mână, „a” mic de mână, întâi cu creion cernelos, apoi cu cerneală albastră înşirată cu toc şi peniţă muiată în călimara care, de multe ori, mi‑a murdărit ghiozdanul (o traistă din pânză albă înseilată de mama), există şi azi în Glîmbocata argeşeană, devenită sat în comuna cu gară şi cântec, Leordeni, al cărui cetăţean de onoare sunt. În clasa mea din Şcoala ele­men­­tară de opt ani, (...)

Părtaşul

Un cunoscut de‑al meu, să‑i zi­cem amic, cu veleităţi de spion mi­li­tar (fost simbriaş în asemenea struc­turi) are (la mână) nume grele ale tran­ziţiei (politicieni, guvernanţi, ge­ne­rali, magistraţi etc.) care au fă­cut (ilegal) şi depus (în conturi se­cre­te) milioane de euro, prin diferite me­tode de fraudare a statului ro­mân. În­trucât lista este constituită (cu pro­be indu­bi­ta­bile) din potenţaţi ai mo­men­tului, efec­tele demersului „jus­ti­ţia­rului” sunt nule. Totuşi, faptul e de toată nos­ti­ma­da, demonstrând cum poate ţese pro­fit (...)

Apa

Citesc faptul (divers) potrivit căruia japonezii recomandă (pentru menţinerea sănătăţii şi tratarea unor afecţiuni) cura cu apă. Ei spun că ziua trebuie să înceapă cu îngur­gi­tarea unui litru şi jumătate, chiar mai mult, de lichid al vieţii. Bine, bine, zic, cu gândul la parimiologia noastră ce conclu­zio­nea­ză, cu aluzie inclusă, apropo de beţivani: E băiat bun. Atâta doar că bea apă dimineaţa, pe stomacul gol. Adică e prieten cu Bachus! Şi cu japonezii! aş glosa. Dar cu Baudelaire? (...)

Asasini

Ce ciudăţenii! Aceeaşi istorie care va consemna că undeva, în Euro­pa, într-o zi a naşterii Mântui­torului a fost ucis “neregu­la­men­tar” un şef de stat, scrie că unii con­dam­naţi la moarte erau iertaţi dacă se ofereau să-i execute pe alţi “be­neficiari” ai pedepsei ca­pitale. Un conspirator contra vestitului Riche­lieu (contele Cha­lois) a fost un ase­menea nefericit, care a suportat 34 de lovituri de sabie şi de cuţit de rindea din partea unui... graţiat, deşi victima-şi rugase (...)

Test

Am dat un test unui grup de aproape două sute de masteranzi, întrebându-i care este, după păre­rea lor, personalitatea tuturor tim­pu­rilor. A ieşit, la numărarea votu­rilor, următorul clasament : Iisus Christos, Albert Einstein, Leonar­do da Vinci, Adolf Hitler, Napoleon Bonaparte, Aristotel, Alexandru Macedon, Mahatma Ghandi, Isaac Newton, Iulius Cezar, Budha, Iosif Vissarionovici Stalin şi Bill Gates. În afară de aceşti 13 învingă­tori au mai punctat : Nobel, Sun Tzu, Neill Armstrong, Giordano Bruno, Shakespeare, Tutankamon, Baudelaire, (...)

Pro

Sunt un tip preponderent pro. Pro adevăr. Pro-european şi, mai ales, pro-român. Nu mă pasionează alianţele. Nici C.A.E.R. sau Tratatul de la Varşovia, nici C.S.I. ori N.A.T.O. Nu-mi plac nici axele. Nici cea „răului”: Irak, Iran, Coreea de Nord! Nici cea a „binelui”: Bucureşti, Londra, Washington. Nu văd cu ochi buni afilierile. Mă uit ceacâr la binefacerile democratice, de la dependenţa de independenţă la libertatea de ocupaţie. Sunt pentru realism şi luciditate. Pentru românism şi tradiţie. (...)

Semne

Tot mai revoltător mi se pare faptul că se ignoră semnele de ortografie şi de punctuaţie. Nu sunt (nu mai sunt) pilduitoare ofertele în care o banală virgulă a făcut să moară oameni ori, dimpotrivă, să devină inoperabilă o sentinţă. Se practică o lene a minţii în care virgula aşezată înainte de şi copulativ (în faţa prescurtării etc., bunăoară!) sau între subiect şi predicat nu mai stânjeneşte pe nimeni, cum se-ntâmplă şi dacă lipseşte ca (...)

Mărunţişul

Totdeauna m-am scandalizat văzând cum se stabilesc preţurile unor produse. Mai precis, diviziunile de preţ, care sunt adevărate invitaţii la... rotunjiri în favoarea beneficiarului. Cazul acelor etichete cu virgula 999 sau cu numere la care e greu să se dea restul din lipsă de mărunţiş. Eşti şi admonestat (inclusiv de cei aflaţi la rând) dacă mai aştepţi cine ştie ce monedă, pe care n-o mai primesc, cu bogdaprostea întreagă, nici cerşetorii. Şi, totuşi, fiind eu (...)

Unşii

În vremea abrogată o duceam foarte rău, aşa încât nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca şi untul sau ca zahărul, erau - când se gaseau - raţionalizate. Acum lipidele se găsesc în exces, asa încât colesterolul, obezitatea şi, respectiv, infarctul ori comoţia ne pasc pe majoritatea. Ca să nu mai vorbim că şi azi, ca şi ieri, nimic nu merge dacă nu e uns. Comisionul, bacşisul, dividendul, atenţia, şpaga, darul, ploconul (...)

Valea

Pe seama lui Dinu Săraru umblă vorba c-ar fi zis că, dacă s-ar apuca să citească şi cărţile altora, nu i-ar mai rămâne timp să le scrie pe-ale sale. La acest fapt m-a dus gândul constatând câte articole, pamflete, dezvăluiri, comentarii, cărţi am scris despre abuzuri, incompetenţă şi mârlănie a unor slujbaşi ai legii înregimentaţi în Poliţia Română, de aproape 20 de ani încoace. Dacă s-ar fi apucat să citească (ei sau şefii acestor neîncăpători în (...)

Deşteptarea

Anton Pann a pus pe muzică poema (cam lungă) „Un răsunet”, a lui Andrei Mureşanu, pe care G. Călinescu a numit-o „Marsilieza română”. Din acea vreme a efervescenţelor paşoptiste datează, deci, îndemnul „Deşteaptă-te, române!”, iar în vălmăşagul decembrist de la 1989 a devenit simbol al redeşteptării naţionale, ajungând rapid cântecul-emblemă, unul dintre simbolurile statului – pe lângă stemă, steag, sigiliu şi zi naţională – adică, imn. „Deşteaptă-te, române!” (chiar fără virgulă şi fără semnul exclamării, cum apare (...)

Termenator

Văzul şi auzul (ne) sunt invadate de termeni noi, care mai de care mai năstruşnic, englezesc şi global. „Vinovatul” principal – p.c.-ul. Cum nu putem înghiţi chiar tot pe nemestecate, nu putem nici rămâne cu mâna în sân, lăsându-ne limba violată fără nici o împotrivire. Dacă n-am putut face din slide slaid şi din site sait, măcar am reuşit să transformăm (timid şi parţial) mouse-ul în maus. (Moldovenii de peste „podul de flori” l-au transformat, prin (...)

Specialii

Ca soldat (de cariera) sunt detinatorul unor valori speciale. Manevrele, aplicatiile, marsurile mi-au particularizat mersul. Obligatiile, privatiunile, binetea militara mi-au influentat tinuta (de la pozitia cap-creierului la verticalitatea trup-sufletului!) si, in general, intreaga retorica corporala a onoarei! Actionez si reactionez potrivit unor termeni specifici, speciali, greu de acceptat de ne-militari! Ordinul si comanda au alt grad de imperativitate (unul absolut!), disciplina cazona opereaza cu alte sine-qua-non-uri, in care omul este supus unui adevarat "dresaj docil", subordonarea (...)

Cronica furiosului

Ca soldat (de carieră) sunt deţinătorul unor valori speciale. Manevrele, aplicaţiile, marşurile mi-au particularizat mersul. Obligaţiile, privaţiunile, bineţea militară mi-au influenţat ţinuta (de la poziţia cap-creierului la verticalitatea trup-sufletului!) şi, în general, întreaga retorică corporală a onoarei! Acţionez şi reacţionez potrivit unor termeni specifici, speciali, greu de acceptat de ne-militari! Ordinul şi comanda au alt grad de imperativitate (unul absolut!), disciplina cazonă operează cu alte sine-qua-non-uri, în care omul este supus unui adevărat „dresaj docil”, subordonarea (...)

Ţigăneli

Ţigăneli Am fost acuzat (de A.T. Dumitrescu) că sunt dur cu poporul meu pe care-l consider preponderent laş, leneş, cerşetor, fudul şi semidoct. Iată două confirmări recente. În faţa blocului meu am plantat mai mulţi pomi, între care şi un cireş sub care-mi trag (când locul nu e ocupat de unul dintre ţiganii ce locuiesc în apartamentul de deasupra mea, cu una dintre cele patru limuzine ale lor) şi maşina. Ei bine, de la pârguire şi până (...)

Complicii

M-am tot abţinut să consemnez ceea ce lumea spune în gura mare despre invocaţia interesantă care s-a materializat pe unele artere de circulaţie, ca şi Şoseaua Colentina din cartierul meu select chino-arabo-ţigănesc, din Capitala mea modernă euro-atlantică. E vorba de nişte şiruri de borduri (puşchea pe limbă!) din material plastic negru dur, pe care sunt prinse nişte palete galbene flexibile şi reflectorizante, care delimitează calea de rulare pentru tramvaie de cea destinată autovehiculelor. Frumos, am spus (...)

Iscălitura

Un basm versificat scris de Gorki şi tradus de Demostene Botez (“Fata şi moartea”) îmi cade sub priviri abia azi când, sortită casării, într-un depozit, găsesc opera autorului cărţilor “Mama”, “Copilăria”, “Universităţile mele”, “La stăpân”, citite în pruncia mea vâliseceană. Cu acest prilej fac cunoştinţă cu iscălitura lui I.V. Stalin. Vizitându-l pe Aleksei Maksimovici Peşkov (cum se numea de fapt scriitorul sovietic din Nijni Novograd) împreună cu Voroşilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Bocul

Nu ştiu cine a spus că plaivaznicii sunt de două feluri : scriitorii şi scriitorii de vagoane, dar zisa i se atribuie lui Al. Piru. Tot el a împărţit oamenii în… două categorii : deştepţi, proşti şi... poliţiştii. Când i s-a atras atenţia (de poliţistul pârât care eram!) că a vorbit de două categorii umane şi a enumerat trei, mi-a răspuns mucalit : “Păi ce, ăia-s oameni?” Aceste amintiri mă urmăresc şi mi se scurg din (...)

Complicii

M-am tot abţinut să consemnez ceea ce lumea spune în gura mare despre invocaţia interesantă care s-a materializat pe unele artere de circulaţie, ca şi Şoseaua Colentina din cartierul meu select chino-arabo-ţigănesc din capitala mea modernă euro-atlantică. E vorba de nişte şiruri de borduri (puşchea pe limbă!) din material plastic negru dur pe care sunt prinse nişte palete galbene flexibile şi reflectorizante care delimitează calea de rulare pentru tramvaie de cea destinată autovehiculelor. Frumos, am spus (...)

Dilema

Deşi nu suntem o ţară mică, am fost nimicită de-a lungul veacurilor. Hăcuită geografic, secătuită de bogăţiile naturale, redusă la tăcere şi cu poporul etichetat second-hand. Ni s-a inoculat ideea că suntem sortiţi a fi robi, săraci cu duhul care să-l ştim de Tată ceresc pe unul sau altul dintre cei ce ne-au certat cu oaste : turcul, rusul, neamţul, leahul, hasburgul… Ni s-a tot spus, mai la urmă, că ne-am înfrăţit cu „eliberatorii”, fără să vedem (...)

Eroi...

…sau erori? Această întrebare mi-am pus-o văzând cum s-au îndesit pierderile de vieţi omeneşti în teatre de operaţii militare din afara graniţelor. Din Afganistan, de pildă, unde ai noştri luptă (contra cui?) sub steag american (c-aşa e-n NATO!), se repatriază, când şi când, între patru scânduri, victime ale atacurilor umane sau ale drăciilor explozive ticluite de autohtonii răuvoitori, zişi şi talibani. Imediat, la propunerea conducerii Armatei, Preşedinţia îl declară erou pe cel dispărut şi-i acordă gradul (...)

Năvălitori

Când ai căuta (în istorii, desigur) pământul nostru a fost jinduit, călcat, hăcuit, supt, sărăcit mereu de năvălitori. Romani, gohugeaslavi, hunpecumtătari, greci, turci, muscali, leşi, ruteni, habsburgi, unguri, nemţi, sovietici şi, azi, euro-atlantici. Neamul nostru n-a putut decât rare ori să impună şi să se lase condus de un lider autohton. Traian, Aurelian şi, apoi otomanii şi fanarioţii, iar mai încoace Hohenzollernii au ocârmuit un neam obişnuit cu biciul jugul, hula şi eticheta de opincari, calici, (...)

Cronica furiosului

Uciderea

Moto : „Crima cea mai cumplită nu o comit acum cei ce ucid, ci aceia care nu ucid, dar permit asasinatul”. José Ortega y Gasset Mă frisonez uneori citind porunca biblică : „Să nu ucizi!” Eu care aş ucide fără nici cea mai mică remuşcare ucigaşii, mincinoşii şi hoţii. Cum să nu-l ucid, dacă l-aş fi prins în apartament pe ţiganul căruia nici Poliţia n-a reuşit – cum, dacă nu l-a căutat? – să-i dea de urmă, (...)

Răbdare

Când (după tribulaţii grele şi îndelungi) am fost omologaţi ca apartenenţi continentului din care făceam parte, m-am bucurat mult. Mi-am închipuit că s-a zis cu sărăcia, ilegalităţile, mizeria, matrapazlâcul, fiindcă vor mişuna peste tot funcţionarii UE care vor impune standardele europene şi, dacă nu, vor aplica sancţiuni comunitare potrivit drasticului acquis. Ei bine, evenimentul s-a produs, s-a sărbătorit şi ne-am trezit membri ai Uniunii Europene. După vreo câteva luni, am vrut să văd ce se întâmplă în (...)

Dilema

Deşi nu suntem o ţară mică, a fost nimicită de-a lungul veacurilor. Hăcuită geografic, secătuită de bogăţiile naturale, redusă la tăcere şi cu poporul etichetat second hand. Ni s-a inoculat ideea că suntem sortiţi a fi robi, săraci cu duhul care să-l ştim de Tată ceresc pe unul sau altul dintre cei ce ne-au certat cu oaste: turcul, rusul, neamţul, leahul, hasburgul… Ni s-a tot spus, mai la urmă, că ne-am înfrăţit cu „eliberatorii”, fără să vedem (...)

Înţelesuri

Un prieten se fălea că şi-a publicat ediţia revăzută şi adăugită a unei cărţi. Adică, schimbase doar „lect. univ. drd.” cu „prof. univ. dr.” din titlul volumului. Ei bine, am constatat că se poate şi mai şi. Un vers al copilăriei mele fără trecut capitalist suna astfel : “Cu mânuţele astea două / Voi clădi o ţară nouă”. Revăzut şi adăugat, finalul distihului (care suna la fel) ar putea fi tradus şi aşa : o (...)

Scurt

Parcă am mai povestit undeva, dar nu aşa cum urmează. S-a întâmplat pe când eram lider al structurii (când era asemenea structură) de cultură şi educaţie (când era preocupare pentru aceste indezirabilităţi actuale) a Jandarmeriei Române. A venit (în vizită), cum se-ntâmpla des, o delegaţie simandicoasă, care trebuia să urmeze un… desfăşurător. Ca de fiecare dată, punctele (obligatorii) de trecere din fruntea programului se dilatau, aşa încât... protocolul intra în panică. Un punct îl reprezenta vizitarea Muzeului (...)

Farsa

Înainte de a deveni mare (într-un serviciu secret, bunăoară) trebuie să te şcoleşti (într-o instituţie a intelligence-ului, de pildă!). Ca să te şcoleşti, trebuie să fii recrutat, verificat (nu ca lucrătorii de la Casa Albă, pe care preşedintele Obama a pus să fie verificaţi mai ceva ca pe vremea KGB-ului sovietic şi CSS-ului românesc) şi declarat apt. Tu şi colegii tăi. Ei, da, colegi! Şi şcolire. Şi viaţă de organizaţie! Un (ajuns) mare într-o asemenea structură (...)

Ceapa

Îmi place ceapa. De câte ori stau la masă, îmi plouă în gură fiindcă îmi vine în gând zisa legumă. Când sunt singur şi fără perspective de relaţionare imediată, dau cu pumnul într-o căpăţână de ceapă agrementată cu sare şi-mi fac pofta, fie că e sau nu şi brânză. Tot de fiecare dată îmi zboară, însă, gândul şi la tatăl meu, convins că acest apetit îl moştenesc de la el, fiziologic. Foarte des, tata povestea cum (...)

Performeri

Azi, din ce în ce mai des şi mai răspicat se vorbeşte de performanţă. Competenţa şi profesionalismul au fost surclasate de dezirabilul superlativ absolut. Nu eşti om (manager, actant) dacă nu transformi normalitatea şi optimul, dezirabile mai ieri, în performanţă. Ca, odinioară, pentru nerespectarea, în trafic, a “limitei de viteză pentru evitarea oricărui pericol” (prevedere ineptă de cod rutier care a fost evitată), azi pentru carenţe în managerul performant plăteşti. Cu portofelul, cu funcţia, cu libertatea! Suntem (...)

Coruptibilitatea

Da, sunt pândit de coruptibilitate. De ce? Nu fiindcă am văzut că se poartă, adică pentru că avem ţara cu cei mai mulţi/mari corupţi negustori cinstiţi. Nu pentru că oamenii legii (e drept, nu toţi, dar nu e timpul trecut) sunt, şi ei, complici, dacă nu artizani. Nu pentru asta, ci că, din tinereţea moralei socialiste, purităţii ideologice şi comportamentului imaculat, am fost infestat. E drept, câteva decenii, am reuşit să rezist. Când, bunăoară, deşi (...)

Scârbitul

Am înnebunit. Nu (doar) eu! Noi toţi. Nu (chiar) toţi! Zic asta, auzindu-l, recent, pe un prieten care hulea (nostalgic) occidentalitatea şi se-nfiora până la lacrimi ascultând obsesiv sonul “noi suntem români”, dar care, azi, a început să-şi înjure ţara, mai ales poporul şi, cu precădere, aleşii! De-aia zic : am (unii) înnebunit. Amicul (poate cel mai sănătos) m-a întrebat dacă doresc să-i cumpăr apartamentul. Mă ştia doritor de aşa ceva, când locuinţele suprapuse costau decent, iar (...)

Târnuri

Ca să-nţeleg ce-nseamnă negustorie în economia de piaţă, un amic mi-a prezentat cazul unui ţăran din plaiul său natal. Omul confecţiona şi vindea târnuri, adică mături din nuiele. Marfă greu vandabilă, de altfel, în ţara noastră – hazna cu locuitori care-s certaţi cu coşul de gunoi, unde au pătruns minunile tehnice detronând clasicele măturoaie. Ce face negustorul? Descinde-n piaţă şi-mparte marfa în două grămezi pe care pune două etichete cu preţul 5 lei, respectiv, 10 lei. Muşteriii (...)

Teoria

Sunt un teoretician convins şi un practician cu experienţă. Ştiu spusele lui Kurt Lewin potrivit căruia „nimic nu e mai practic decât o bună teorie”. Am expertiză în domeniul militar (mai ales de comunicare psihosocială) şi sociologic (mai cu seamă management organizaţional), respectiv, stăpânesc arta de a crea şi a pune probleme de relaţionare (dialogice) şi coordonare (leadership). Se poate vorbi şi de o oarecare eficienţă a demersurilor mele. Dar, la fel cum filonul de aur (...)

Scamatorul

M-a pasionat şi m-a impresionat, dintotdeauna, scamatoria, prestidigitaţia, iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă, iluzia optică, trucul de circ. În sala Căminului Cultural Glâmbocata a venit odată, când eram copil (hei, ce vremuri!) o trupă de artişti, între care şi un losefini care i-a băgat în uluială pe ţărani (mai ales pe pruncii lor) scoţând ouă pe urechi, porumbei din pălărie, flăcări pe nări, apă din piatră, eşarfe, iepuri, mingi, cărţi de joc, ceasuri, (...)

Erou

Mă simt când ca Raskolnikov, când ca Presnuhin! Sunt când erou dostoievskian, când cehovian. Chit că mi-a mai rămas ceva şi din trăsăturile lui Foma Gordeev al lui Gorki, şi din entuziasmul curajos romantic al lui Pavel Korceaghin, eroul lui Ostrovski. Mă simt (dacă nu ca ei) solidar cu eroii cărţilor copilăriei. Şi Mitrea Cocor am fost. Şi Nicoară Potcoavă! Erou ca eroii de conjunctură istorică total diferită ai lui Sadoveanu. Mă închipui şi azi Budulea (...)

Renault

Am mai scris despre nemulţumirile pricinuite de Renaulta mea motorinizată, pe care le-am dus cu mine şi la Paris. Am mai consemnat despre amabilitatea precară (a românilor) ce deservesc acest brand (franţuzesc). La ieşirea din această iarnă, reparată (în bătaie de joc şi contra unei sume fabuloase) limuzina mea n-a putut fi omologată la inspecţia tehnică din motive de hibe grave la caseta de direcţie. Repet, la puţin timp după ce a ieşit din service, unde, (...)

Premii

Mă uit (cu invidie) cum un ziar mic (Ultima oră), dar cu un manager mare (Ion Marin) acordă an de an, cu fast şi nonşalanţă, premii unor personalităţi. Am avut şi eu (ca director al revistei Pentru Patrie) o asemenea iniţiativă, premiile acordate (de la Mihăilă Cofaru la Radu Beligan, de la Grupul Divertis la Oleg Danovski, de la Anca Ţurcaşiu la Elisabeta Lipă, de la Oliviu Gherman la Corneliu Coposu şi de la Părintele Galeriu (...)

Cuplul

N-am crezut c-o să ajung să am sentimente difuz-confuze despre pământul în care odihnesc strămoşii! Ei bine, regimul de după acceptarea (integrarea se amână sine die!) în U.E. şi aderarea la N.A.T.O., m-a făcut să-mi descopăr un fel de ură faţă de neam (minoritarii ales-numiţi-învârtiţi şi pe din dos privatizaţi-împroprietăriţi-retrocedaţi) şi faţă de ţară (o izbelişte, un sat fără câini). Mergători din gafă în gafă, din insucces în insucces, din nenorocire în nenorocire, din abuz (...)

Rabla

Se tot trâmbiţează, ca găselniţă de doi bani, programul rabla, prin care, în schimbul unei maşini deteriorate predate primeşti o sumă de bani, menită să fie start pentru altă achiziţie de autoturism. S-a extins iniţiativa şi pentru tractoare, televizoare, computere, frigidere, iar un întreprinzător (pantofar) a experimentat-o şi pentru încălţăminte. Cred că e interesant de observat că aspectul poate privi şi alte domenii, dacă nu cumva şi domeniul major. Vreau să spun că, dacă tot ni se (...)

Nebunul

Am trăit s-o aud şi pe-asta. Unui parlamentar care venise să se-ntâlnească, într-o comună argeşeană, cu alegătorii, i s-a adresat un localnic: — Băi deputatule care eşti! Nu ţi-e, bă ruşine? Păi tu ai uitat cine-au fost tac-tu şi tac-tu-mare? M-am frecat la ochi şi mi-am destupat urechile, ca să fiu sigur că sunt acolo şi că ceea ce aud-văd e real. Era! „Băi deputatule”, pentru bietul om, semnifica un fel de „băi beţivule” sau şi mai (...)

Electricianul

Ministrul comunist era spaima spaimelor. Şi ca el, cei din imediata apropiere ierarhică. Decât să fi dat ochii cu el (cu ei) mai bine îl ocoleai cum fac piloţii sau marinarii pentru a evita Triunghiul Bermudelor. Şi totuşi, pe o scară tot trebuie sa mergi, cu un lift tot trebuie să urci sau să cobori. Ei, bine, pe o asemenea scară (chiulind de la o activitate la care făcusem numai pocinoage, fiind aşezat la balcon, (...)

Pesimism

Cei dinaintea noastră spuneau că deşi ştiu că viaţa nu e veşnică, lumea nu va pieri. Ei bine, eu nu mai am curaj să-i imit, scriind acest neadevăr. Lumea va pieri mintenaş. Sunt semne grave şi indubitabile, se trag fără ocolişuri semnale de alarmă din ce în ce mai des. Şi, atunci, dacă lumea e pe ducă – mă-ntreb şi întreb retoric – de ce mai scriu. De ce eu şi alţi visători de profesie – (...)

Statul

Un personaj al scrierilor mele a devenit romul şi vecinul meu Garoy, un analfabet care emite maxima : „Dacă ai bani, te pişi pe ea de şcoală. Să-i cunoşti şi să-i numeri te-nvaţă nevoia!” Aşa e! Insul e putred de bani. Are atât de mulţi încât împarte, galanton, în stânga şi în dreapta. Dă bani cu nemiluita unor întreprinzători particulari de linia întâi (şuţi din buzunare şi din genţi în mijloacele de transport în comun), de (...)

Parlamentul

Cea mai interesantă şi mai... balşoi (prima după Pentagon, care-i cea mai prima clădire a lumii) instituţie de spectacole de la noi (tot) Parlamentul sau Casa (Poporului fostă a Republicii) din deal rămâne. Aici are loc, în fiecare zi a legislaturilor (chiar dacă se-mprospătează trupa din patru în patru ani), cel mai frumos spectacol total: de revistă, de dramă, de vodevil, de comedie, de box, de piaţă (si de paiaţe!), hazoteca naţională, agora cu dotări (...)

Reciclări

Behăie ţara de buticuri şi tarabe. Au fost exilate cinematografe, biblioteci, librării şi alte spaţii indezirabile azi, pentru a fi transformate în loc de ofertă vandabilă, destinată burţii şi acoperirii trupului. Nu se mai consumă cu ochii sau urechile decât femei goale şi manele. Se consumă, în schimb, cu gura : tone de produse alimentare îmbâcsite de e-uri şi hectolitri de băuturi contrafăcute. Or, pentru aşa ceva trebuie spaţii. Cartea? În praf, în stradă, la (...)

Limbaje

Evurile se succed, dar funcţiile limbajului au rămas (cam) aceleaşi: de comunicare, cognitivă, simbolic-reprezentativă, expresivă, regulatoare, ludică, dialectică. Fie că vrea sau nu un amic al meu, funcţia de homo ludens a vorbitorilor există, cum şi dialectica (mişcarea, îmbogăţirea, modernizarea) limbajelor există, împotriva celor ce văd doar conotaţie marxistă (şi ce-ar fi cu asta?) a termenului. Apropo de limbaje, cred că cel mai important rol al acestora rămâne cel comunicaţional. Mai ales în comunicarea interumană (...)

Obsesii

Mă tot obsedează patru localităţi din patru poeme ale lui Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea, La Cozia. Mormintele. La Drăgăşani, Răsăritul lunei. La Tismana şi Adio. La Târgovişte. Nu ştiu de ce, de la un timp adnotez titlurile celebrelor poezii învăţate în anii de liceu astfel: Umbra lui Nicolae. La Scorniceşti, Mormintele. La Ghencea, Răsăritul lunii. La Bucureşti şi Adio. La Târgovişte. Nu ştiu e un fel de a spune, fiindcă ştiu. Bănuiam, iar acum mi (...)

Axarea

Am fost (şi sunt) un duşman vehement al teoriei formării limbii române (în doar 15 - 16 decenii!) prin convieţuirea daco-romană. De curând, înclin să cred că această imposibilitate poate deveni… posibilă! Mă bizui pe „convieţuirea” de după decembriada ruşinii sângeroase cu limba globalizării adusă în spaţiul carpato-danubiano-pontic... călare pe biţii şi pixelii PC-urilor, telemobilelor şi altor standarde tehnice care... vorbesc (în) engleză. Mai mult, aceste „standarde” folosesc termenii fără echivalent în limba română, aşa încât (...)

Nihil

Suntem (dovediţi!) neam de vicioşi. Viciile autohtone, care ne… ajută să ocupăm susul topurilor ruşinii în Europa, sunt multe. Suspiciunea (şi pâra), labilitatea (şi cleptocraţia), rivalitatea (şi agresiunea) sunt câteva. Trăim, postdecembrist, într-o democraţie surogat, de faţadă, de conjunctură. Nu ne aparţinem, fiindcă ne-am lăsat (ne-am vrut şi am cerut asta!) tutelaţi, dominaţi, salvgardaţi. Nu de grecotei şi bulgăroi eminescieni, nici de evrei şi ruşi antonescieni, ci de euro-atlantici globali. Fanfaronada frustrărilor, fofârlica fratricidă, fiscalitatea crizismului ne (...)

Premoniţii

Cât am copilărit pe Valea Seacă, şi alţi câţiva ani după cei şapte de acasă, eram ca un schelet umblător. Mi se spunea Uscatu. Abia după ce m-am şcolit printre străini, mereu cu spaima foamei şi a lipsei de bani – ca intern la Liceul Găeşti şi ca elev al Şcolii Militare de Transmisiuni Sibiu –, am început să mă împlinesc. Bucătăreselor li se făcea milă de mine văzându-mă cum arăt şi îmi dădeau supliment de (...)

Tic-tac

Trăim tic-tac-ul de ghilotină al democraţiei noastre de piaţă. Perestroika (un fel de recondiţionare, nu modernizare) a devenit tot mecanism de piaţă. A vinde şi a cumpăra sunt verbele trecerii timpului, ale traiului de azi pe mâine, tic-tac-ul supravieţuirii. Toţi ne seduc, ne cumpără, ne mint, ne încântă şi apoi ne vând, ne hărăzesc izbeliştii. Suntem la cheremul mecanismelor pieţei dominate de „pieţarii” U.E., care parcă mai ieri se numea Piaţa Comună! Ne-am câştigat (singurii violent, unicii (...)

Scaunul

Am văzut într-o poză înarmat până-n dinţi, murdar de Furtuna în Deşert, tolănit ca un belfer pe un fotoliu de patrimoniu, vechi de zeci de secole în Muzeul Naţional din Bagdad, un soldat american victorios în războiul anti Saddam Hussein din 2003. Am văzut şi am privit cu silă, scârbă şi compasiune acel copil analfabet şi teribilist. El, apartenent „stăpânilor lumii”, n-avea de unde să ştie ce a însemnat Sumerul şi Mesopotamia, poate nici nu (...)

Degeaba

De parcă aş fi Andre Gide în „Curtea cu Juri”, mă simt uneori, când văd (citesc, ascult şi observ) nenorocirile ce se produc. E drept că nu se-ntâmplă ca-n cartea scriitorului francez (Amintiri de la Curtea cu Juri) unde făptaşii sunt prinşi, aduşi în faţa justiţiei şi condamnaţi. Nu, la noi există fapte şi făptaşi (aşa cum la evenimentele sângeroase din Decembrie 1989, poreclite Revoluţie, au existat terorişti şi teroare), dar întrunirea completelor şi, mai (...)

Poliţiştii

Când aparţineam instituţiei (ca activ la Interne) credeam că bancurile şi glumele cu proşti care aveau personaje (negative) poliţişti (mă rog, miliţieni!) sunt răutăţi ale inşilor (majoritar) certaţi cu legea şi (desigur) cu apărătorii ei. Acum, când aparţin instituţiei (ca extern al Internelor!) cred că acele „răutăţi” ca şi cele (updatate!) de azi nu-s răutăţi, ci crude realităţi. Am crezut (prejudecată, deh!) că schimbându-se garnitura compromişilor, aserviţilor, ceauşiştilor cu tineri fără trecut pătat, „emanaţi” ai democraţiei şi (...)

Decembriind

Comemorările succesive ale Decembriadei 1989 mi-au limpezit multe translucidităţi. Că a fost vorba de o cacealma pusă la cale de Gorbaciov şi ai lui pentru a viabiliza o prezicere a sa transformată în distih : „Ceauşescu, Anul Nou / Îl va face în cavou!” Că au pus umărul şi neamul ales care i-a dat omenirii pe cei trei care au schimbat lumea (Iisus Christos, Karl Marx şi Albert Einstein), ca şi... prietenii dintotdeauna precum ungurii, sârbii, (...)

Riscuri

Trei sunt verbele de conjugat când ne aflăm faţă în faţă cu riscul: a ignora, a evita, a asuma. Dar una e măiestria opţiunii pentru unul dintre aceste verbe. A ignora un risc major, cu urmări invizibile azi, dar fatale, mâine-poimâine (cum se-ntâmpla azi cu lăsarea de izbelişte a educaţiei formale) este o mare nesăbuinţă, cum şi ignorarea unui risc minor (ameninţările unui beţiv, bunăoară) reprezintă o alegere eficace. A evita un risc presupune deja (...)

Seminţe

Pândit (din nou) de burdihănism, mă preumblu pe aleile ocupate de hergheliile cailor-putere deţinute, în majoritate (câte două-trei şi, toate, bengoase!) de minoritarii (încă) bruneţi. Poliţia (deşi ar putea să pună ordine!) nu mai are ce face, decât, prin cei ce vin, văd şi ridică din umeri, să se facă... că plouă, dacă tot (mai şi) pică! (Nu mă refer numai la haosul parcării maşinilor oriunde, numai la marginea aleilor nu!), ci la maneliada decibelilor (...)

Chibritul

Abacul a detronat beţişoarele, care detronaseră degetele, numărătoarea a înlocuit abacul, iar calculatorul le-a „ucis” pe toate. Ricşa sau roaba a fost înlocuită de cotigă ori car, căruţa (cu toate variantele ei hipo) a fost înlocuită de caii putere ai maşinii (cu toate variantele acesteia). Opaiţul a fost înlocuit de felinar, lampă, petromax, bec, proiector cu neon. Ligheanul, albia, vâltoarea au fost detronate de duş şi maşina de spălat. Focul din sobă cu lemne a fost înlocuit (...)

Strigător

Strig cât mă ţine pixul (tastatura) că limba noastră (o comoară) e în pericol, trăgând să moară, dar nu mă aude (ascultă) nimeni! Furculisionizarea din veacul penultim şi priatelizarea din ultimul ale mileniului trecut au devenit globalizarea (citeşte americanizarea), aşa încât, în curând, nici vehiculul vorbirii n-o să mai fie al nostru. Beleaua a început cu luarea la mişto a limbii şi asaltul acesteia de romţigănisme, iar apoi, minţind poporul cu televizorul, internetul şi calculatorul. (...)

Eminul

Moto: „Cei cu inima mioapă Îl hulesc, dar spune-le-oi, Eminescu nu e-n groapă, Eminescu e în noi”. D. Vasile Delceanu După ce a importat vechituri expirate, contrafaceri periculoase, sclipici occidental, atentând en-gros la sănătatea trupului, am trecut la importul de mediocritate sforăitoare, violenţă deşănţată, obscenitate impardonabilă, prefăcute în best-seller-uri, filme, tablouri etc., ce pângăresc en-gros sanitatea spiritului. Ai noştri (creatori) aflaţi, şi aşa, pe locuri „neeligibile” în topul valorilor occidentale, au fost trecuţi direct la index, denumiţi, ca-n cazul celui mai cel (...)

Mucavagiul

Hârtia (albă) are o calitate căruia omului îi lipseşte : ea nu roşeşte! De la pix, toc, pană şi tastatură ea suportă orice. Din vremuri vechi (cu sau fără epoleţi) hârtia acoperă. Acoperirea cu hârtii te apără de... intemperii. Faptele (altele) se pot justifica (deşi n-au fost ori, dimpotrivă, s-au produs!) cu ajutorul hârtiilor. Un manager, bunăoară, care vrea să-şi ţină în frâu şi în buiestru subalternii le cere rapoarte, dacă se poate zilnic şi despre orice. (...)

Jaf

Un cuvânt mititel, cu trei litere ca şi dor, vis, aer, apă, foc, cap, rai, vot, mă tot obsedează, privind pământul patriei multilateral devastat. E vorba de jaf. Suntem ţara cu cei mai versaţi şi nepedepsiţi hăcuitori. Nu se mai fură pentru a supravieţui. Se jefuieşte pentru a deteriora. Nu se mai şterpelesc mărunţişuri, se măsluiesc cifre astronomice de cont. Nu se mai sustrage cu canistra, ci cu conducta. Am trecut de la găinărie, la hold-up! (...)

Strigături

Dacă nu ţi-au spart (sau furat cu totul) maşina hoţii, pleci la volan. Dacă ai noroc, te-nscrii în trafic şi, dacă ai şi şansă, ajungi pe drumul cel bun. Dacă ai neşansă, pe drumul acela (care-o fi, căci eu nu am văzut aşa ceva?) iei un cui în roată sau îţi secţionează cauciucul un fier lăsat aiurea de şantierist. Dacă ai noroc, nu păţeşti aşa ceva, dar dai peste o băltoacă ce ascunde o groapă (...)

Cureaua

Am o curea cazonă (din 1972, când am primit-o nouă-nouţă, maro şi lungă, de mă cuprinde fără probleme şi azi când, de la 70 de centimetri, am ajuns la un brăcinar de 122 de centimetri, cu cataramă nichelată şi fără nici un brizbriz) pe care am purtat-o mai mereu (e drept, alternativ!) la pantalonii de uniformă peste trei decenii, din 1972 până la zi. De când sunt pensionar, ai mei nu mai suportă ca la (...)

Comunism?

O tara este prospera daca oamenii ei sunt prosperi. Daca prospera. Daca au sperat si mai spera. De-as fi fost Eminescu, eu n-as fi aparat saracia si nevoile, ci bogatia si destulul. Si, desigur, neamul. Natul (cum zice Banatul) cel bogat, cel ajuns, cel european. Am inteles asta mai toti, dupa talazul innoitor ce s-a abatut peste tara, iscat de viitura de la Timisoara, numai ca fiecare a inteles cum l-a taiat capul. Pe unii, (...)

Telefoane

Cum ajung mari granguri, unii ramasi oameni mici, uita cat te sacaiau cu telefoanele sa-i ajuti, sa nu-i uiti, sa le pui o vorba buna acolo unde se apasa pe butonul avansarii lor. Mai mult, isi "trag" cate trei-patru telefoane… bengoase, pe care le pastreaza ordonantele (ma refer la … gradati/degradati, adica generali/demilitarizati din institutia din care am evadat prin pensionare!), adica soferii si secretarele, care (telefoane) sunt ori trecute pe casuta vocala cand apelantul (...)

Expresii

Nu stiu de ce, cand recurgem la aforismul "Homo, homini lupus" i-l atribuim lui Hobbes, cand Plaut, in antichitate, a spus ca omul e lup pentru alt om. Nu stiu de ce-l invocam pe Shakespeare care a zis ca "lumea e o scena" cand, tot in antichitate, Democrit spunea : "Lumea este o scena, viata un act : ai venit, ai vazut, ai plecat". Stiu de ce i se atribuise lui Ceausescu remarca lui Cicero (...)

Cucuta

De catva timp mi-am revizuit optiunile pentru bauturi. Nu c-as fi baut, ca baiat sarac cu parinti saraci, prea mult licori contrafacute cu etichete made in Occident, fiindca erau mai ieftine si ca am avut dreptul de viciu destul de respectat, am trecut pe ceai si pe lapte, ci ca am ajuns la concluzia ca medicii imi vor binele, drept care trebuie si eu sa vreau aceasta.Numai ca, daca whiskyurile si votcile ca si vinurile (...)

Police

Am trait s-o aud si pe-asta : bancurile cu politisti le-au scos chiar politistii. Auzisem ca pe-alea cu olteni le-au inventat oltenii, ma rog, gorjenii, care se considera mai ceva ca fratii lor de la campie. Auzisem si, partial, crezusem. Dar sa spui tu ca pe acei doi subofiteri stand la lift sa mai vina doi fiindca pe tablita scrie "maximum patru persoane" i-a dus mintea sa nascoceasca asemenea banc e strigator la cer. E (...)

Cat...

Romanii au ramas inapoi cu mentalul, nu cu socialul. Ei sunt traditionalisti, ca sa nu spun ramasi in urma. Tin mai ales cu trecutul, decat cu viitorul. Le place sa-si boceasca mortii. Si la urna cand merg (daca merg), fiindca prefera starea de lehamite si scarba, vizavi de ofertele electorale, aleg tot ce-a mai fost, de teama neprevazutului : "Daca o sa fie si mai rau!?" De aceea prefera sa le fie doar rau. Raul mai (...)

Apa

Citesc faptul (divers) potrivit caruia japonezii recomanda (pentru mentinerea sanatatii si tratarea unor afectiuni) cura cu apa. Ei spun ca ziua trebuie sa inceapa cu ingurgitarea unui litru si jumatate, chiar mai mult, de lichid al vietii. Bine, bine, zic, cu gandul la parimiologia noastra ce concluzioneaza, cu aluzie inclusa, apropo de betivani : E baiat bun. Atata doar ca bea apa dimineata, pe stomacul gol. Adica e prieten cu Bachus!Si cu japonezii! as glosa.Dar (...)

Pseudonime

De ce or fi recurgand unii oameni la nume false? Oameni mari, cunoscuti ca atare, in "buletinul de identitate" nu s-au numit asa. Bunaoara, corifeii rusi Lenin si Stalin se numeau, de fapt, Ulianov si, respectiv, Djugasvilii. Scriitorul, tot rus, Gorki, era pseudonimul lui Peskov.Si la noi, nume cu renume, precum Arghezi, Galaction, Eugen Simion, Tristan Tzara, Jean Bart, Urmuz, Silviu Brucan, Florin Mugur, Fundoianu, Veronica Porumbacu si multi, multi altii, in actul de identitate, (...)

Ma...

Ma las prada gandului bataios, cum ar fi zis Nicolae Labis. Ma ostenesc ca un galerian la masa de scris, tragand de stilou ca de vasla oamenilor-putere de pe triremele inclestarilor navale. Ma autoflagelez, biciuindu-ma cu un sfarc de cuvinte usturatoare. Ma-nvrednicesc sa doinesc a tragedie si suferinta, a sange stand sa scape din stransura carnurilor pamantii si moi. Ma surprind infricosandu-ma de lenea sau lentoarea travaliului de plugar al penitei si semanator de cuvinte (...)

Pesimism

Am ascultat, citit, reprodus, invocat si scris zisa lui Blaise Pascal : "Omul este o trestie ganditoare", dar niciodata n-am fost curios sa recontextualizez acest citat. O fac aici : "Qui est-ce que c’est que l’homme dans la nature? Un néant à l’égard de l’infini, un tout à l’égard du rien, un tout à l’égard du néant, un milieu entre riuen et tout. (...) L’homme n’est qu’un roseau, le plus faible de la nature; mais (...)

Sunt

Sunt un (tip) locvace al unei profesii discrete. Adica, un profesionist al serviciilor secrete. Sunt un veteran al institutiei ce a furnizat (o mai face) suspiciune si mister si care a atras stigmatizare si oprobriu. Sunt un "adormit" al starilor de veghe din fostele structuri militare, din care serviciul obligatoriu sub drapel a fost exilat. Sunt un dezertor de pe frontul luptei cu plaivazul la ordin, dar continuu sa practic duelul cu cauzele pierdute si turnirul cu morile (...)

Sabotor

Traiesc in trecut. Am inceput fie sa ma... babalacesc, fie sa-mi pierd orice speranta, orice urma de optimism si de incredere in viitor. Ma simt, cum eram silit sa citesc in copilaria mea rusofona (si sovietofila), un fel de erou gorkian, un sabotor din Sahti, bunaoara, care refuza nationalizarea si alte binefaceri socialiste. Eu, peste ani, refuz democratia de tip nou (care seamana mai mult cu o epidemie de gripa porcina, ce trebuie combatuta, decat cu (...)

Incident

Eu sunt radiotelegrafist, morsist, deci n-ar trebui sa ma deranjeze sonurile ritmice. Ei, ritmul egal si acelasi - ti; ti; ti-ta-ti-ti - al unor masini cu soferi prosti, care se aude la mersul inapoi, ma scoate din pepeni, cum e o vorba. Cel putin, un chelios, dar boss la o firma suspecta ce a acaparat subsolul blocului de vizavi, care se cacaie minute in sir sa-si parcheze autoturismul, in locul lasat liber de un localnic, (...)

Cumunicarea

Comunicarea in mediul ierarhic este, preponderent, unilaterala. Mesajele sunt, mai ales, aduceri la cunostinta. Ordine, rezolutii, sarcini. Dialogul a inceput sa-si piarda, din nou, din virtuti. De ce din nou? Fiindca, dupa debuseul din decembrie, si in mediile rigide isi facuse loc briefingul, consultingul, duelul de opinii. Acum s-a revenit in majoritatea cazurilor. sefii sunt alergici, aproape unanim, la replica. Nu suporta contrazicerea, pluritatea de opinii si, mai ales, opinii ale subalternilor pe care le considera (...)

Toleranta

Unul dintre cele mai la moda cuvinte este termenul toleranta. Este parca predestinat sa fie incalcat. Toti invoca toleranta si aproape toti o ignora. Eu, recunosc, sunt un ins intolerant. Nu nihilist. Accept sa convietuiesc cu uratii, schilozii, teroristii, dar nu voi fi tolerant cu prostii. Mai ales cu prostii ajunsi pe scaune de unde pot face (si o si fac!) pe desteptii. Nu pot sa accept ca un profesor de limba materna sa nu (...)

Marturisitori

Mentionez ca subiectul acesta nu are nici o legatura cu faptul ca locuiesc intr-un cartier preponderent brunet si ca vecinii rromi de dedesubt sunt mai civilizati decat tiganii care locuiesc deasupra apartamentului meu de "capitalist", ce se ocupa cu iuteli de mana si de manie la nebagarea de seama din democratie. Dar, impresionat (poate invidios) cum sunt de solutiile facatoare de banet ale unor etnici cu idei, tupeu si curaj, ma minunez cat de misto (...)

Apa

Citesc faptul (divers) potrivit caruia japonezii recomanda (pentru mentinerea sanatatii si tratarea unor afectiuni) cura cu apa. Ei spun ca ziua trebuie sa inceapa cu ingurgitarea unui litru si jumatate, chiar mai mult, de lichid al vietii. Bine, bine, zic, cu gandul la parimiologia noastra ce concluzioneaza, cu aluzie inclusa, apropo de betivani: E baiat bun. Atata doar ca bea apa dimineata, pe stomacul gol. Adica e prieten cu Bachus! Si cu japonezii! as glosa. Dar cu Baudelaire? (...)

Zvonologia

Ma consider "specialist" in ziaristica si, deci, indreptatit sa propun o noua stiinta: zvonologia. Fie si pentru a-mi schimba statutul (tocit!) de zvoner/raspandac sau zvonist, care nu are alura stiintifica, ci, mai degraba, de argou, necesita sa devin... zvonolog. Am si-ntocmit definitia (repertoarul definitiilor, de la Kapferer la Rotaru!), obiectul, am fisat si-nsiruit factorii, functiile, fenomenele, formulele, domeniile, efectele, strategia si celelalte componente pentru observarea stiintifica a zvonului, ca prima forma de comunicare umana, ale (...)

P.P.P.

Se tot vorbeste despre competenta, eficienta, valoare. Un ziarist-daca nu cumva tot eu! - a spus ca vitamina progresului o reprezinta vestita P.P., tradusa prin profesionalism si performanta. Acum si aici as mai adauga un P (prioritate pentru progres!) pe care-l consider indispensabil pentru oricare profesionist performant: patriotismul. Cinstea, legalitatea, onestitatea si mai ales dragostea de tara ta trebuie sa fie principalele creuzete ale energizantului propasirii statului redat prin dubletul P.P. Stiu, strambati din nas, (...)

Figuri

Nu este vorba de asa-zisele figuri, adica de calificative (figurative) pentru niste oameni mai altfel decat majoritatea. Nu, vreau sa vorbesc chiar de niste figuri geometrice: cercul, triunghiul si patratul. Despre semnificatia, impactul si valoarea morala a acestor figuri m-a determinat sa scriu un pustan care cauta in programul t.v. filmele cu patratel; adica pe cele interzise chiar lui. "Nu te-mpiedica ai tai sa te uiti la asemenea filme?" , intreb. "Pai ce, eu o (...)

Obsesii

Ma tot obsedeaza patru localitati din patru poeme ale lui Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea, La Cozia. Mormintele. La Dragasani, Rasaritul lunei. La Tismana si Adio. La Targoviste. Nu stiu de ce, de la un timp adnotez titlurile celebrelor poezii invatate in anii de liceu astfel: Umbra lui Nicolae. La Scornicesti, Mormintele. La Ghencea, Rasaritul lunii. La Bucuresti si Adio. La Targoviste. Nu stiu e un fel de a spune, fiindca stiu. Banuiam, iar acum (...)

Realitate

Moto: "Toata lumea stie ca aici se fura. Cand spui Gara de Nord, spui infractionalitate. Se fura cam tot timpul. Tiganii fura cel mai mult. (…) Se fura orice. Politia nu-si face datoria. Politistii stau cu mainile in sold. Sunt mana in mana cu hotii si taximetristii pirati care asteapta clientii pe peron". Sursa: Gardianul, Autor: Laurentiu Musoiu) Eram pe peronul Garii de Nord si, fiindca am ajuns inainte ca trenul sa traga la linia respectiva, scot (...)

Politia

Am scris, dupa ce am vazut de la balcon si, fiindca nu mi-am crezut ochilor, am coborat in fata blocului si am vazut mai bine, cum politistii se trageau de sireturi, tutuindu-se in limbaj tiganesc si harjonindu-se cu pirandele, adica exact cu personajele pe care eu le reclamasem ca tulbura linistea, agreseaza mediul distrugand pomii si spatiile verzi, ca fac gratare si asculta manele in fata imobilului, ca injura fara scrupule si se dedau la (...)

C.I.-stul

Primul contact cu ceistul (un ofiter ca si mine, dar spaima cazarmii!) s-a produs la Campina inceputurilor mele cu epoleti. Scrisesem intr-un caiet, intitulat "lac de acumulare" ca, "daca Bucurestii sunt Micul Paris", iar capitalei Frantei i se zice "Orasul luminii", capitalei Romaniei ar trebui sa i se zica "orasul luminilor stinse". "Adicatelea ce vrei sa spui cu asta, tov locotenent?" ma intrebase contrainformatorul. "E o metafora, tov colonel. In conditiile in care partidul si (...)

Apa

Citesc faptul (divers) potrivit caruia japonezii recomanda (pentru mentinerea sanatatii si tratarea unor afectiuni) cura cu apa. Ei spun ca ziua trebuie sa inceapa cu ingurgitarea unui litru si jumatate, chiar mai mult, de lichid al vietii. Bine, bine, zic, cu gandul la parimiologia noastra ce concluzioneaza, cu aluzie inclusa, apropo de betivani: E baiat bun. Atata doar ca bea apa dimineata, pe stomacul gol. Adica e prieten cu Bachus! Si cu japonezii! as glosa. Dar cu Baudelaire? (...)

Termenator

Vazul si auzul (ne) sunt invadate de termeni noi, care mai de care mai nastrusnic, englezesc si global. "Vinovatul" principal - p.c.-ul. Cum nu putem inghiti chiar tot pe nemestecate, nu putem nici ramane cu mana in san, lasandu-ne limba violata fara nici o impotrivire. Daca n-am putut face din slide slaid si din site sait, macar am reusit sa transformam (timid si partial) mouse-ul in maus. (Moldovenii de peste "podul de flori" l-au transformat, prin (...)

Anti-tero

Am invatat de la multi cate ceva. Intai de la parinti, apoi de la dascali, fiind obligat sau atragandu-ma, cu harul lor, in mrejele lui a sti. Am invatat de la viata, de la dusmani, de la flori si gaze, de la animale si ingeri, de la personajele cartilor si de la eroii neamului. Ei bine, de la el (un coleg intr-o redactie) am invatat sa uit. Intai am fost refractar (eu refuz sa nu tin minte tot!), (...)

Nesabuinta

Imi place sa cred ca sunt un tip curajos. Curajul, insa, este vecin cu nesabuinta. Uneori, cand spun ca vecinii mei bruneti care arunca resturile menajere direct pe geam sau care au de platit (la un apartament in care stau zece suflete) mai putin de zece ori ca mine (si sotia) la electricitate si intretinere (apa si gaze) fiindca masluiesc aparatele de masura a consumului, trebuie impuscati, dau dovada de exces de curaj (prostesc si zadarnic, (...)

Terfelitii

In loc sa arate ca oamenii legii aplica legea, presa ne informeaza ca altii sunt mai presus de actul normativ. Un politist (de frontiera) alearga cu masina proprie niste hoti de masini care-l impusca (pe el, cu arma lui) in loc sa fie invers. O gasca de tigani, undeva in Arges, cu carutele pline cu lemne furate, sare la politistii care au indraznit sa-i opreasca si-i bat cu rangi, si-i lovesc cu topoarele, iar procurorul nu (...)

Desteptarea

Anton Pann a pus pe muzica poema (cam lunga) "Un rasunet", a lui Andrei Muresanu, pe care G. Calinescu a numit-o "Marsilieza romana". Din acea vreme a efervescentelor pasoptiste dateaza, deci, indemnul "Desteapta-te, romane!", iar in valmasagul decembrist de la 1989 a devenit simbol al redesteptarii nationale, ajungand rapid cantecul-emblema, unul dintre simbolurile statului - pe langa stema, steag, sigiliu si zi nationala - adica imn. "Desteapta-te, romane!" (chiar fara virgula si fara semnul exclamarii, cum apare (...)

Imigranti

Soarta de imigrant. Tigani care bantuiesc prin lumea larga. "Nu fac decat sa starneasca vrajba", spun bastinasii suspiciosi. Tratati ca okies, cum spun americanii, ei sunt victime ale prejudecatilor. E drept ca o si cauta. Li se pun etichete ca-n "Fructele maniei", romanul exodului spre California, al lui John Steinbeck, ba ca aduc molimi, ca sunt rapanosi, murdari si salbatici, degenerati, hoti si maniaci sexuali, ca-s niste venetici care nu pot intelege dreptul la proprietate. In (...)

Tinuta

Cine nu stie ce este tinuta? Ei bine, va asigur ca, pana mai adineauri, nici eu nu stiam foarte bine, dar acum, ca stiu, va spun si dumneavoastra. V-amintiti (barbatii cu armata facuta, pe cand serviciul militar era obligatoriu) expresia agramata: "Aranjati-va-ti tinuta!" Dincolo de desuetudine, imperativul in cauza privea… vesmintele, efectele, cum spun cei de la… echipament. Deci, tinuta inseamna haine, in speta uniforma. Ei bine, tinuta este si acea stare de "port cum ti-e (...)

Tarnuri

Ca sa-nteleg ce-nseamna negustorie în economia de piata, un amic mi-a prezentat cazul unui taran din plaiul sau natal. Omul confectiona si vindea târnuri, adica maturi din nuiele. Marfa greu vandabila, de altfel, în tara noastra – hazna cu locuitori care-s certati cu cosul de gunoi, unde au patruns minunile tehnice detronând clasicele maturoaie.Ce face negustorul? Descinde-n piata si-mparte marfa în doua gramezi pe care pune doua etichete cu pretul 5 lei, respectiv, 10 lei.Musteriii (...)

Presedintele

De multe ori am visat s-ajung presedinte. Si nu orice, ci sef de stat. N-am avut noroc: ba eram prea mic, ba prea sarac, ba fara nici o pila, ba am ajuns (ca militar) incompatibil cu functia, ba a venit "revoltutia" si mi s-au pus in carca fie carnetul de partid (membru P.C.R., nu comunist!), fie apartenenta la (odioasa) securitate, confundandu-se (voit) trupele de securitate (carora am apartinut) cu organele de securitate (din care regret (...)

Oras

M-am obisnuit (oare?) cu traiul de la oras. Mai bine zis, cu viata de mahalagiu. Locuiesc in Colentina, invadata de chinezi si arabi, chit ca preponderenti erau tiganii. Aici se vede cel mai bine cata dreptate are Jonh Steinbeck atunci cand spunea : "Un oras seamana mult cu o colonie de animale". Pe langa puzderia de caini fara stapan, pisici abandonate, guzgani hulpavi si bufnite funeste care agreseaza noptile (ca si zilele, de fapt) sunt majoritari (...)

Indisciplina

Pe 15 martie 1666, Ludovic XIV trece in revista o trupa de 18 000 de oameni. O medalie pe care sta scris, in exerga, "Disciplina militaris restituta" (Disciplina militara reabilitata) si, pe revers, "Prolusio ad victorias" (Pregatirea pentru lupta in vederea victoriei) nemureste evenimentul. Asadar, recurs la disciplina care reprezinta portdrapelul behaviorismului organizational in structuri ierarhice formale de tip militar. Azi, la peste patru secole de atunci, disciplina ierarhiei este in "durat greu". De la banalul semn (...)

Paralela

Un tuseu : La 6 ianuarie 1941, Franklin Delano Roosevelt rostea : "Vom incerca sa cream un viitor mai sigur, tinzand catre o lume bazata pe patru libertati fundamentale. Prima este libertatea vorbirii si exprimarii, oriunde, in lumea intreaga. A doua este libertatea oricarei persoane de a se inchina Dumnezeului ales, oriunde, in lumea intreaga; a treia este libertatea de a dori…, iar a patra, eliberarea de frica". O concluzie : La 25 decembrie 1989, catespatru, (...)

Tiganeli

Am fost acuzat (de A.T. Dumitrescu) ca sunt dur cu poporul meu pe care-l consider preponderent las, lenes, cersetor, fudul si semidoct. Iata doua confirmari recente. In fata blocului meu am plantat mai multi pomi, intre care si un cires sub care-mi trag (cand locul nu e ocupat de unul dintre tiganii ce locuiesc in apartamentul de deasupra mea, cu una dintre cele patru limuzine ale lor) si masina. Ei bine, de la parguire si pana (...)

Gheseft

Cutremurator si incredibil. Un grup de (doctori) evrei aciuiati in Romania au "fabricat" pentru Germania si Israel (dar, nu numai!) mii de copii. Iti sta mintea in loc vazand cum ei, trambitasii (pe buna dreptate) ai prigoanei si holocaustului acestei natii (popor ales, cum ar veni!) pot da asemenea… reprezentanti care, ani in sir, ignora orice lege si bun simt moral, recoltand, contra cost, ovule de la amarastencele femei (sanatoase) romance si le vand (contra (...)

Polistoizii

M-am gandit ca sub acest titlu sa reproduc un banc, pentru ca destul m-am infuriat si am scrasnit din penita apropo de realitatea din zona demilitarizatilor tranzitiei noastre spre haosul organizat si destabilizarea general-globala a statului de drept! Iata! Se duce un agent de politie la librarie si cere vanzatoarei : -@Dati-mi un caiet cu cerculete? - Domnule nu exista caiete cu cerculete, nu se fabrica asa ceva, daca doriti avem cu patratele, de matematica sau dictando, cu (...)

Tiganeli

Am fost acuzat (de A.T. Dumitrescu) ca sunt dur cu poporul meu pe care-l consider preponderent las, lenes, cersetor, fudul si semidoct. Iata doua confirmari recente. In fata blocului meu am plantat mai multi pomi, intre care si un cires sub care-mi trag (cand locul nu e ocupat de unul dintre tiganii ce locuiesc in apartamentul de deasupra mea, cu una dintre cele patru limuzine ale lor) si masina. Ei bine, de la parguire si pana (...)

Test

Am dat un test unui grup de aproape doua sute de masteranzi, intrebandu-i care este, dupa parerea lor, personalitatea tuturor timpurilor. A iesit, la numararea voturilor, urmatorul clasament : Iisus Christos, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Adolf Hitler, Napoleon Bonaparte, Aristotel, Alexandru Macedon, Mahatma Ghandi, Isaac Newton, Iulius Cezar, Budha, Iosif Vissarionovici Stalin si Bill Gates. In afara de acesti 13 invingatori au mai punctat : Nobel, Sun Tzu, Neill Armstrong, Giordano Bruno, Shakespeare, Tutankamon, Baudelaire, (...)

Paralela

Un tuseu : La 6 ianuarie 1941, Franklin Delano Roosevelt rostea: "Vom incerca sa cream un viitor mai sigur, tinzand catre o lume bazata pe patru libertati fundamentale. Prima este libertatea vorbirii si exprimarii, oriunde, in lumea intreaga. A doua este libertatea oricarei persoane de a se inchina Dumnezeului ales, oriunde, in lumea intreaga; a treia este libertatea de a dori … iar a patra, eliberarea de frica." O concluzie : La 25 decembrie 1989, catespatru, (...)

Epistola

Draga Europa, eu, gornist al poporului din Carpatia, ti-am spus, am strigat cu glas de cerneala sa nu faci greseala de a primi la sanul tau de U.E. tara halitorilor de lebede si sparlitorilor de obiecte inainte de a fi pierdute de posesori. Ti-am spus ca noi suntem majoritari manelisti, telenovelisti, imputiti, fuduli, lenesi si putini la minte. De la asasinarea lui Antonescu si executia lui Ceausescu tindem sa devenim majoritari tigani (in Europa, romii romani sunt (...)

Politistii

Cand apartineam institutiei (ca activ la Interne) credeam ca bancurile si glumele cu prosti care aveau personaje (negative) politisti (ma rog, militieni!) sunt rautati ale insilor (majoritar) certati cu legea si (desigur) cu aparatorii ei. Acum, cand apartin institutiei (ca extern al Internelor!) cred ca acele "rautati" ca si cele (apdatate!) de azi nu-s rautati, ci crude realitati. Am crezut (prejudecata, deh!) ca schimbandu-se garnitura compromisilor, aservitilor, ceausistilor cu tineri fara trecut patat, "emanati" ai democratiei si (...)

Reactii

Au facut valva, in actiunea de "reforma" a Justitiei, noile (patru) coduri ce reglementeaza traiul democratic dambovitean, adica in conformitate cu litera si spiritul legii. Poporul (beneficiar) a reactionat cum e firesc, in mod diferit. Hotii (de meserie) s-au bucurat ca s-au indulcit pedepsele pentru acest delict al sparlitului (blondo si, mai ales, sateno-brunet!) preponderent in Romania. Traficantele de placeri carnale (si mai ales beneficiarii masculi care au juisat de placere!) au trecut in pas viu s-ajute (...)

Policier

Cu destula vreme in urma, criticul (roman) Ov. S. Crohmalniceanu decreta, inept, ca incepand cu cartile (de detectivistica) ale lui George Arion, am inceput si noi, romanii, sa avem literatura politista. Peste ani, aud la radio pe Titus Vajeu transand, si mai inept, ca, dupa disparitia lui Haralamb Zinca si a Rodicai Ojog-Brasoveanu, romanul politist sucombase, drept care merita toata lauda colegul sau de radio, Daniel Tei, care, vezi Doamne, il resusciteaza printr-un op recent al (...)

Branduire

Nu-i adevar sa-l pot rosti tacand cat nici macar rostirea nu stim cum e".(V. Ursache, Epistola a unsprezecea) Romania este o tara a tarelor. Umane. Euro-atlantice. Numai aici, vai, pe pamanturile insufletite de Zamolxe, un duhovnic isi poate ucide enoriasa in care salasluiau diavoli nereceptivi la miros de tamaie si glas de citanie sfanta. In drumul nostru (vesnic electoral) spre nu se stie unde, am ajuns, in fine, in Evul Mediu. Cat priveste "sfanta traditie", lucrurile nu stau (...)

Securitatea

Am demascat Securitatea ca "odioasa politie politica", i-am saltat poalele si am aratat-o lumii cum i-a urmarit pe "obiectivul" Esu sau Ianu, pe Escu sau Itru, i-am scos "DUI"-uriele* (dosar de urmarire informativa - n.a.) in presa si le-am transformat in materie prima pentru scandal mediatic sau... carne pentru preparate epico-memorialistice. Am demascat (cu manie democratica) retele (de colaboratori), pseudonime de surse (umane), metode (inclusiv sistemele tehnice) de munca informativa si, mai ales, identitati de lucratori (...)

Coletul

Am tot strigat cu voce de cerneala ca locuiesc sub o numeroasa liota bruneta obraznica si nu m-a auzit /vazut /ascultat /ajutat nimeni.Autoritatile (ordinii publice) chiar si cand au fost sesizate ca ai lui Garoy (seful tiganilor din bloc ) isi fac de cap, n-au intervenit. (Afara de atunci cand un agent de politie a sosit si le-a atras atentia sa nu mai faca scandal ca dedesubt locuieste un sef la Interne - adica eu! (...)

Specialii

Ca soldat (de cariera) sunt detinatorul unor valori speciale. Manevrele, aplicatiile, marsurile mi-au particularizat mersul. Obligatiile, privatiunile, binetea militara mi-au influentat tinuta (de la pozitia cap-creierului la verticalitatea trup-sufletului!) si, in general, intreaga retorica corporala a onoarei! Actionez si reactionez potrivit unor termeni specifici, speciali, greu de acceptat de ne-militari! Ordinul si comanda au alt grad de imperativitate (unul absolut!), disciplina cazona opereaza cu alte sine-qua-non-uri, in care omul este supus unui adevarat "dresaj docil", subordonarea (...)

Jandarmerind

Am crezut si continuu sa cred ca onorurile, aprecierile, semnele de recunostinta sunt adresate (daca sunt!) omului (sfintitor de loc!), necum functiei (efemere!) detinute, la un moment dat, de (acel) om, cu toate ca am un exemplu al unui coleg (general) fost lider de institutie caruia, prin decaderea din functie, i s-au restrictionat o serie de drepturi, intre care si accesul la propriul curs, un document strict secret pe care l-a elaborat si l-a predat (...)

Asasini

Ce ciudatenii! Aceeasi istorie care va consemna ca undeva, in Europa, intr-o zi a nasterii Mantuitorului a fost ucis "neregulamentar" un sef de stat, scrie ca unii condamnati la moarte erau iertati daca se ofereau sa-i execute pe alti "beneficiari" ai pedepsei capitale. Un conspirator contra vestitului Richelieu (contele Chalois) a fost un asemenea nefericit, care a suportat 34 de lovituri de sabie si de cutit de rindea din partea unui... gratiat, desi victima-si rugase (...)

Anticamerist

Am mai spus-o: am fost (destul de mult si la varsta - chiar si grad! - destul de fragede!) ins cu... anticamera "dotata" cu secretara. Ca astfel de sef m-am straduit (dar n-am reusit) sa nu fac oamenii sa astepte, sa-si iroseasca, in fata unei usi capitonate, sperantele si timpul. Eu insumi (atunci, mai putin, iar acum, cu nemiluita) am suferit si sufar acelasi tratament. (Nu, nu judec doar din punctul meu de vedere, ci (...)

Apa

Un reputat artist, prieten la catarama cu Bachus pana nu demult, sta la mese ca si alta data, dar consuma numai apa minerala. "Fac sprit vinurile seci pe care le-am baut in tinerete si care, parsivele, mi-au mancat ficatul!", explica actorul. Mi-a venit in memorie aceasta intamplare pe cand ma aflam, ca odinioara Arhimede, in baie. Dupa ani grei de absenta a apei calde, acum constatam ca acest lichid nu numai ca exista, dar este foarte (...)

Majoritatea

Tot timpul m-am multumit cu putin, fiindca am constientizat ca niciodata nu voi avea cat imi trebuie. De pilda, recent, cand, in fine, cu banii primiti c-am iesit la pensie am reusit sa-mi inchid un balcon, cel ce mi-a facut lucrarea m-a intrebat transant, vazand "cine" sunt : "Dar de ce nu aveti vila, domnule colonel?" Cu ce sa-mi fi facut, din leafa (mare) de bugetar, daca nu am fost in stare de nimic (un furtisag, (...)

Inchipuiri

"Inchipuiti-va ca va plimbati pe Broadway!", scriu unii autori si ne putem inchipui acest fapt, fiindca vestitul bulevard newyorkez exista de la inceputuri. Ca nume, bineinteles. Dupa modelul acelor condeieri, am scris si eu, incercand sa fiu... european : "Inchipuiti-va ca va plimbati pe (Gheorghiu Dej) (fost (6 Martie))!" Pe langa ca suna ca (citez) dracu', nu prezinta interes istoric fiindca, intre timp s-a rebotezat, ultima nasire fiind "Regina Elisabeta". Cum ar veni, invitatia ar (...)

Maruntisul

Totdeauna m-am scandalizat vazand cum se stabilesc preturile unor produse. Mai precis, diviziunile de pret, care sunt adevarate invitatii la... rotunjiri in favoarea beneficiarului. Cazul acelor etichete cu virgula 999 sau cu numere la care e greu sa se dea restul din lipsa de maruntis. Esti si admonestat (inclusiv de cei aflati la rand) daca mai astepti cine stie ce moneda, pe care n-o mai primesc, cu bogdaprostea intreaga, nici cersetorii. Si, totusi, fiind eu (...)

Ingeniozitate

Intr-o zi, ma trezesc cu un telefon de la o fosta subordonata. Fara introduceri, tipa ma ia la rost: "Ziceti ca sunteti specialist in comunicare? Ia spuneti repede raspunsul la doua intrebari!" Dau sa zic ceva, dar insa imi turuie intrebarile. Apoi: "Sa nu-mi spuneti ca v-am luat din oala, ca nu puteti raspunde, ca sucite, ca-nvartite, sunati-ma in zece minute si raspundeti scurt si indesat!" O stiam de… nebuna, toti o stiau, asa incat, crezand c-a (...)

Masini

Romania e sufocata, strangulata, maltratata. Principalul vinovat : regele automobil. Ce zic mai marii? C-o sa vina vremuri bune. C-o sa devenim o tara incapatoare, fiindca se moare pe capete. Sporul natural e in cadere libera. Romanii (nu si romii!) sunt in scadere, dar numarul masinilor e in crestere. Mai ales ale celor care le aduc la mana a doua sau la iuteala de mana, din capsunariade sau sengenizari! Noi suntem (declarati) romani, se-aude refrenul. Romani si din (...)

Loisir

Si-n cunoscuta "Clasificare zecimala universala" care-i are drept promotori pe fizicianul André Ampere (care a avut ideea) si bibliotecarul (american) Melvil Dewey (care a finalizat-o), la fel ca-n gluma cu cele zece porunci (Decalogul lui Moise), in care cea de-a saptea, greu de respectat pentru romani, a fost taiata, drept care in scris cifra 7 se taie de la stanga la dreapta, si punctul sapte al C.Z.U. este intitulat: "Arta. Recreere. Spectacol. Sport". Cu alte (...)

Eminul

Moto: "Cei cu inima mioapaIl hulesc, dar spune-le-oi,Eminescu nu e-n groapa,Eminescu e in noi".D. Vasile Delceanu Dupa ce a importat vechituri expirate, contrafaceri periculoase, sclipici occidental, atentand en-gros la sanatatea trupului, am trecut la importul de mediocritate sforaitoare, violenta desantata, obscenitate impardonabila, prefacute in best-seller-uri, filme, tablouri etc., ce pangaresc en-gros sanitatea spiritului. Ai nostri (creatori) aflati, si asa, pe locuri "neeligibile" in topul valorilor occidentale, au fost trecuti direct la index, denumiti, ca-n cazul celui mai cel (...)

Bronx

- Ce mai faci unchiule?-  Si mai bine, si mai rau!- In acest moment, cum ti-e?- Bine rau!- Atunci, baga mana in buzunar, daca vrei sa nu-ti fac eu un buzunar in burta cu sisul si da banii pe care ii ai.-  Nepoate, ai cam gresit. Pe cautate si pe luate. Buzunarele iti stau la dispozitie. Acesta fusese si durase cateva clipe, pe-o alee a Parcului Plumbuita, dialogul dintre un batranel iesit la plimbare, in buza (...)

Riscand

Mi s-a repartizat (sa predau) un curs (Managementul riscurilor) interesant (zic eu), drept care mi-am intrat in (status) rol. La finalul prelegerilor, am cerut cursantilor sa faca si sa predea cate un microreferat. Doua teme au fost : "Riscurile aderarii la N.A.T.O." si "Riscurile integrarii in U.E". Cei doi (un el si o ea) autori au scris cam dur. In primul caz s-a glosat pe faptul ca un militar american (puscas marin N.A.T.O.) a ucis incalcand flagrant (...)

Prelucrarea

In nomenclatorul de meserii se afla si o-ndeletnicire cu nume ciudat@: prelucrator prin aschiere.La inceputul drumului meu printre cuvinte am facut cunostinta cu alt tip de prelucrator@: prin radiere.Vreau sa spun ca textele la cladirea carora trudeam ticluindu-le arhitectura, cautandu-le culoarea si zidindu-le in reportaje, deveneau, in drumul spre tipar, din oferte estetice agreabile, niste biete ruine jalnice, datorita prelucrarii. Exista o suita (sfanta treime) de prelucratori (redactorul de rubrica, redactorul-sef adjunct si redactorul-sef) care-si (...)

Naut

Dintr-un dialog dintr-o povestire (Bunica, de B. St. Delavrancea), parcursa in cursul primar, am auzit prima data cuvantul naut, dar dupa foarte mult timp am aflat ce este. In evul lipsurilor generalizate, finalizat cu scoaterea din scena pe usa din dos a "acuzatului" pentru dezastru (dictatorul Nicolae Ceausescu), nautul era principalul inlocuitor (dupa orz!) pentru cafea, care, astfel, devenea... nechezol! Azi, biata planta a intrat intr-un con de umbra, desi numele sau este invocat de nostalgici. Bunaoara eu, (...)

Etamina

Unele cuvinte ies din uz fiindca obiectele, profesiile, fenomenele desemnate de ele au disparut. Un timp, raman in dictionare ca invechite, regionalisme sau rare, dupa care sunt inlocuite cu neologismele aculturatiei globale de tip bip, semeseu, slaid, pisiu, blog, ceat (transcrise fonetic, caci ele au alte prezentari grafice, potrivit specificului tarii de origine!) Apropo de raritate, deunazi, octogenara mea mama mi-a cerut sa-i fac rost de etamina pentru a-i coase stranepotului sau, nepot al meu si (...)

VERBE

Strig (cat mai pot si cat mai sunt lasat s-o fac!) ca apartin unei minoritati nationale@: a oamenilor cinstiti. Vad (vedem cu totii, cat vom mai fi lasati sa privim!) ca neamul caruia ii apartin este majoritar corupt(ibil) si incorect. Aud (ca tot omul, cat timp vom mai putea sa nu facem pe surdo-mutii!) ca se vor indrepta lucrurile, ca se va introna legea, dar nu mai am nicio incredere privind efectele acestor intronari la televizor, unde (...)

Clasa

Clasa mea, unde am invatat sa scriu "a" mare de mana, "a" mic de mana, intai cu creion cernelos, apoi cu cerneala albastra insirata cu toc si penita muiata in calimara care, de multe ori, mi-a murdarit ghiozdanul (o traista din panza alba inseilata de mama), exista si azi in Glimbocata argeseana, devenita sat in comuna cu gara si cantec, Leordeni, al carui cetatean de onoare sunt. In clasa mea din Scoala elementara de opt ani, (...)

Partasul

Un cunoscut de-al meu, sa-i zicem amic, cu veleitati de spion militar (fost simbrias in asemenea structuri) are (la mana) nume grele ale tranzitiei (politicieni, guvernanti, generali, magistrati etc.) care au facut (ilegal) si depus (in conturi secrete) milioane de euro, prin diferite metode de fraudare a statului roman. Intrucat lista este constituita (cu probe indubitabile) din potentati ai momentului, efectele demersului "justitiarului" sunt nule. Totusi, faptul e de toata nostimada, demonstrand cum poate tese (...)

Studentiada

Vreau sa fiu contrazis de ce nu am dreptate cand afirm ca generatia post-decembrista este sub-mediocra si debusolata! Sa ma explic. Sunt cadru didactic (din generatia... expirata) si predau (Comunicare) la diferite facultati, care mai de care mai particulare. Cer studentilor (in varsta de 20 de ani) cunostinte minime si pretind unele "fixuri" de praxiologie formala. Recit, de pilda, din Eminescu sau Cosbuc si audientii ma privesc ca pe-o poarta noua. Le spun unele cuvinte pe (...)

Catedrala

Jonathan Swift (creatorul lui Gulliver) si Mark Twain (parintele "Printului si cersetorului") s-au nascut in aceeasi ultima zi de Brumar, in 1667 si, respectiv, in 1835, dar n-au fost botezati, niciunul, si Andrei. Nici macar Winston Churchill (posesor de Nobel pentru literatura) nascut tot pe 30 noiembrie, in 1874, n-a luat si numele intaiului chemat (al lui Christos) si (considerat) protector al romanilor. De vina pot fi parintii acestor ilustri ai plaivazului, nasii lor sau (...)

Teledependenta

Am castigat ce ne lipsea : televiziune non-stop dupa serialul "Bezna", turnat de nea Nicu Raposatul. Avem tele-cablu si vedem programe de ni se scrantesc degetele pe telecomanda cautandu-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indispensabile (copil, tata, mama, bunic), adica, cu public-tinta si public asigurat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe paine, telenovele insiropate si talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru copiii evadati din ispravi animate sau din (...)

Pro

Sunt un tip preponderent pro. Pro adevar. Pro-european si, mai ales, pro-roman. Nu ma pasioneaza aliantele. Nici C.A.E.R. sau Tratatul de la Varsovia, nici C.S.I. ori N.A.T.O. Nu-mi plac nici axele. Nici cea "raului": Irak, Iran, Coreea de Nord! Nici cea a "binelui": Bucuresti, Londra, Washington. Nu vad cu ochi buni afilierile. Ma uit ceacar la binefacerile democratice, de la dependenta de independenta la libertatea de ocupatie. Sunt pentru realism si luciditate. Pentru romanism si traditie. (...)

Unsii

In vremea abrogata o duceam foarte rau, asa incat nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca si untul sau ca zaharul, erau - cand se gaseau - rationalizate. Acum lipidele se gasesc in exces, asa incat colesterolul, obezitatea si, respectiv, infarctul ori comotia ne pasc pe majoritatea. Ca sa nu mai vorbim ca si azi, ca si ieri, nimic nu merge daca nu e uns. Comisionul, bacsisul, dividendul, atentia, spaga, darul, (...)

Jaf

Un cuvant mititel, cu trei litere, ca si dor, vis, aer, apa, foc, cap, rai, vot, ma tot obsedeaza, privind pamantul patriei multilateral devastat. E vorba de jaf. Suntem tara cu cei mai versati si nepedepsiti hacuitori. Nu se mai fura pentru a supravietui. Se jefuieste pentru a deteriora. Nu se mai sterpelesc maruntisuri, se masluiesc cifre astronomice de cont. Nu se mai sustrage cu canistra, ci cu conducta. Am trecut de la gainarie, la hold-up! (...)

Staini

Se tot striga, se tot cheama, se tot spera ca prin sosirea investitorilor straini o vom duce mai bine. In trecutul recent, prezenta rusilor nechemati era o povara, iar azi, absenta americanilor chemati este asijderea. Nostalgicii - Stan-patitii! - nu vad cu ochi buni prezenta strainilor in tara. Si eu sunt cam miop, uitandu-ma in istorie. Eu nu-mi apar saracia si nevoile, dar neamul, da! Ei imi apara saracia si nevoile, dar neamul, ba! Cu (...)

Contraste

Istoria nastrusniciilor e asa de abundenta, incat nu cred ca o va putea scrie cineva. Cel mai mult m-au preocupat intamplarile in urma carora protagonistii si-au pierdut in mod stupid, viata. Bunaoara, regele Frantei, Carol cel Rau, este cuprins brusc de un tremurat care nu-i mai trecea. Era in prima dimineata a anului 1387 si, se zice, suveranul tocmai se daduse jos din patul unei curtezane cu care a petrecut noaptea de ... revelion. Ca (...)

Colectiile

Cea mai interesanta si mai... balsoi (prima dupa Pentagon, care-i cea mai prima cladire a lumii) institutie de spectacole de la noi (tot) Parlamentul sau Casa (Poporului fosta a Republicii) din deal ramane. Aici are loc, in fiecare zi a legislaturilor (chiar daca se-mprospateaza trupa din patru in patru ani) cel mai frumos spectacol total: de revista, de drama, de vodevil, de comedie, de box, de piata (si de paiate!), hazoteca nationala, agora cu dotari (...)

Meditatii

De la un timp, pregatirea candidatilor pentru accesul in teritoriul Almei Mater a devenit un bussines evident si infloritor. Ici, colo, si imoral, fiindca profesorii preparatori sunt cei din comisiile de examen! Dar sa comentam putin primul aspect. Zeci de parinti vor ca progeniturile lor sa invete carte. Si cum invatamantul formal-alternativ (se zice ca) este la pamant, atunci apeleaza la meditatori. Bani grei si peschesuri consistente ajung la acesti "luminatori" de prunci, iar garantia reusitei, (...)

Colectiile

Pe langa numeroasele apucaturi, am si o manie : colectionez carti si reviste. Fiindca am... casa la bloc, o parte din aceste trofee le-am dus fie acasa (pe plaiul natal), fie la fostul domiciliu al sotiei (mostenitoare a unei case vechi pe care o agreseaza masinile de tonaj greu si a carei intretinere costa destul, mai ales ca acolo nu mai locuieste nimeni). Parintii mei (mai ales tata, cand traia), ceea ce n-au apucat sa roada (...)

Intelesuri

Un prieten se falea ca si-a publicat editia revazuta si adaugita a unei carti. Adica, schimbase doar "lect. univ. drd." cu "prof. univ. dr." din titlul volumului. Ei bine, am constatat ca se poate si mai si. Un vers al copilariei mele fara trecut capitalist suna astfel : "Cu manutele astea doua / Voi cladi o tara noua". Revazut si adaugat, finalul distihului (care suna la fel) ar putea fi tradus si asa : o (...)

Decembriind

Comemorarile succesive ale Decembriadei 1989 mi-au limpezit multe transluciditati. Ca a fost vorba de o cacealma pusa la cale de Gorbaciov si ai lui pentru a viabiliza o prezicere a sa transformata in distih : "Ceausescu, Anul Nou / Il va face in cavou!" Ca au pus umarul si neamul ales care i-a dat omenirii pe cei trei care au schimbat lumea (Iisus Christos, Karl Marx si Albert Einstein), ca si... prietenii dintotdeauna precum ungurii, (...)

Mucavagiul

Hartia (alba) are o calitate caruia omului ii lipseste : ea nu roseste! De la pix, toc, pana si tastatura ea suporta orice. Din vremuri vechi (cu sau fara epoleti) hartia acopera. Acoperirea cu hartii te apara de... intemperii. Faptele (altele) se pot justifica (desi n-au fost ori, dimpotriva, s-au produs!) cu ajutorul hartiilor. Un manager, bunaoara, care vrea sa-si tina in frau si in buiestru subalternii le cere rapoarte, daca se poate zilnic si despre orice. (...)

Prostia

Mi-aduc aminte o intamplare (Urata) din gimnaziu, cand o colega a fost intrerupta din recitarea poeziei "Sergentul", a lui Alecsandri, la versul care incepea cu "Mai lung imi pare drumul…", de catre profesorul de romana care l-a invitat sa continue pe colegul meu de banca. Acesta nu memorase poemul, uitandu-se disperat la mine sa-i suflu. In loc de "mai lung imi pare drumul acum, la-ntors acasa,/ As vrea sa zbor, dar rana din pulpa nu (...)

Nebunarium

Motto: O femeie se plange la psihiatru ca sotul sau se poarta straniu: "Sotul meu, in ultimul timp, dupa ce bea cafeaua, mananca ceasca lasand numai toarta...""Intr-adevar straniu, daca te gandesti ca toarta e cea mai gustoasa." Din punctul nostru (majoritar) de vedere, cei nebuni se afla internati in ospicii. Din punctul lor (minoritar) de vedere, nebunii s-ar afla in libertate. M-am gandit, ca un inchis in ospiciul numit succesiv Romania post-ceausista, republica de tranzitie, statul (...)

SEMNE

Tot mai revoltator mi se pare faptul ca se ignora semnele de ortografie si de punctuatie. Nu sunt (nu mai sunt) pilduitoare ofertele in care, o banala virgula a facut sa moara oameni ori, dimpotriva, sa devina inoperabila o sentinta. Se practica o lene a mintii in care virgula asezata inainte de si copulativ (in fata prescurtarii etc., bunaoara!) sau intre subiect si predicat nu mai stanjeneste pe nimeni, cum se-ntampla si daca lipseste ca (...)

Strigator

Strig cat ma tine pixul (tastatura) ca limba noastra (o comoara) e in pericol, tragand sa moara, dar nu ma aude (asculta) nimeni! Furculisionizarea din veacul penultim si priatelizarea din ultimul ale mileniului trecut au devenit globalizarea (citeste americanizarea), asa incat, in curand, nici vehiculul vorbirii n-o sa mai fie al nostru. Beleaua a inceput cu luarea la misto a limbii si asaltul acesteia de romtiganisme, iar apoi, mintind poporul cu televizorul, internetul si calculatorul. (...)

Treime

Pana mai ieri credeam ca cele trei degete cu care ma inchin icoanei de hartie (credinciosii o fac si-n fata icoanelor din lacasuri de cult!) nu mai pot face ceva mai puternic. Pana mai ieri, adica exact pana cand un prieten mi-a citit un text despre fatarnicie si coruptie, sugerandu-mi ca aceleasi trei degete (uneori, chiar de la ambele maini!) sunt "vinovate" pentru o simbolistica mercantila, pentru a declansa plata pretului pe care il au (...)

Seminte

Pandit (din nou) de burdihanism, ma preumblu pe aleile ocupate de hergheliile cailor-putere detinute, in majoritate (cate doua-trei si, toate, bengoase!) de minoritarii (inca) bruneti. Politia (desi ar putea sa puna ordine!) nu mai are ce face, decat, prin cei ce vin, vad si ridica din umeri, sa se fac... ca ploua, daca tot (mai si) pica! (Nu ma refer numai la haosul parcarii masinilor oriunde, numai la marginea aleilor nu!), ci la maneliada decibelilor (...)

Vantul

Ma aflam la volan, in nelipsita si mereu ingrosata coloana din Soseaua Petricani, in apropierea barierei. Un "jipan" care tot tesuse coloanele, depaseste pe contrasens si, incomodat de cel din fata, se vara in fata mea brusc, de sunt nevoit sa-mi arat dexteritatile de sofer batran si experimentat. Claxonez, aprind luminile, iar cel de la volan imi arata policele comunicarii non-verbale si tasneste iar. De data asta nu mai poate ajunge decat la bariera unde (...)

Rugul

Or fi stiind mai marii silviculturii, administratiei si (afacerilor) interne spusa lui Rabindranath Tagore potrivit caruia "Copacii sunt efortul nesfarsit al Pamantului de a vorbi cu cerul?" Intreb (si ma intreb) retoric. Mai ales dupa ani si ani de lupta cu ascutisul penitei si al mintii pe frontul ucigasilor de codri. Cel putin in Argesul localitatii natale padurari si brigadieri, politisti si consilieri, se declara nu numai neputinciosi, ci recurg la ofensiva complicitatii cu casapii sateno-bruneti (...)

Alergicii

Am mai scris-o ca sunt alergic la parfumul de tei si serul de himenoptere. Si totusi, la vremea exploziei florale din arborele Eminescului, ma aflam la obligatoriile cumparaturi alimentare care nu-mi starnesc... alergii si iritatii gastrice. In preajma mea, un pici dorea iaurt cu capsuni. "Nu, puiule, ca esti alergic!" se-aude vocea mamei. Eu sunt concentrat la ale mele. Fara ochelari, abia disting concentratiile de grasime, ca sa-mi aleg laptele. Vocea piciului se aude iarasi: "Dar (...)

Poetul

Am scapat (pana la aproape 60 de primaveri) de sindromul eminescian ("De-oi urma sa scriu in versuri, teama mi-i ca nu cumva /Oamenii din ziua de astazi sa ma-nceap-a lauda") asa incat am ratat si motivul (tot eminescian) al lehamitei ("Laudele lor, desigur, m-ar mahni peste masura").Culmea este ca am urmat sa scriu poeme, chiar sa public carti consistente (trilogii), dar tacerea (de aur) a criticii (de tinichea) s-a manifestat plenar. (Tinichea e un metal (...)

Pornografie

Pornografia rurala e o dulce nevinovatie lingvistica. Atunci cand maica-mare imi spunea sa nu lipesc ouale abia luate din cuibar de obraz, fiindca imi iese curul gainii pe fata, punandu-ma sa ma spal ca, si asa, ce e la gura mea, parc-ar fi la curul catelii, nimeni nu sesiza ceva urat in enunt. Cand tusa Leanca mandemna sa nu mai adun tata vacii, pula calului si pizda tigancii, fiindca nu le mananca dracoasele de capre (...)

Optimism

De la o vreme-ncoace se tot scrie si se invoca epicriza unei crize (aproape) fara precedent, care atenteaza la buzunare, portofele, carduri, conturi, solduri, credite, dobanzi si, desigur, liniste! Ca "sprecialist" in managementul crizelor, cred ca augmentam, exacerbam, exageram, umflam, denaturam o stare de a fi de fapt (a)normala! Viata mea (si a altora, tineri de mai multa vreme ca mine!) e un slalom printre crize, decretate fara iesire, din care am (tot) iesit. Optimismul e antidotul (...)

PRO

Sunt un tip preponderent pro. Pro adevar. Pro-european si, mai ales, pro-roman. Nu ma pasioneaza aliantele. Nici CAER sau Tratatul de la Varsovia, nici CSI ori NATO. Nu-mi plac nici axele. Nici cea "raului": Irak, Iran, Coreea de Nord! Nici cea a "binelui": Bucuresti, Londra, Washington. Nu vad cu ochi buni afilierile. Ma uit ceacar (ca un sef de stat celebru!) la binefacerile democratice, de la dependenta de independenta la libertatea de ocupatie.Sunt pentru realism (...)

Mucles

Langa blocul meu din Colenchina cea preponderent tuciurie s-a construit (inghesuit si in peste sapte ani de zgomot, blocaje, furtisaguri, praf, harmalaie si trafic de obscenitati) inca un bloc. Proprietarii din blocul meu (cu mine-n frunte) se cearta (se si bat!) foarte des pentru locurile de parcare. Fata si spatele imobilului vechi ar ajunge cam has-pe-cas pentru cele 50 de autoturisme, dar acele locuri (amenajate cu chiu cu vai si cheltuieli chiar de noi) sunt ocupate (...)

Onestitate

Sunt (considerat) daca nu un grafoman, totusi, un... vrednic de invidie. Eu insumi ma laud ca pot sa scriu oricum, oricand si (despre) orice. Si totusi! Ziaristul, ca si actorul (daca nu cumva ca soldatul, ca sa-l invoc pe Nichita!) nu are viata personala. Vrea, nu vrea, e bolnav sau nu e, trebuie sa-si asume intalnirea cu cititorii. Si nu oricum, ci atunci si asa cum i-a obisnuit. Sa te lauzi cu aventuri erotice, dar tu (...)

Politistii

Cand apartineam institutiei (ca activ la Interne) credeam ca bancurile si glumele cu prosti care aveau personaje (negative) politisti (ma rog, militieni!) sunt rautati ale insilor (majoritar) certati cu legea si (desigur) cu aparatorii ei. Acum, cand apartin institutiei (ca extern al Internelor!) cred ca acele "rautati" ca si cele (apdatate!) de azi nu-s rautati, ci crude realitati. Am crezut (prejudecata, deh!) ca schimbandu-se garnitura compromisilor, aservitilor, ceausistilor cu tineri fara trecut patat, "emanati" ai democratiei si (...)

Management

Predau management la cei dispusi sa asculte "noutati" despre stiinta conducerii. Vorbesc despre ceea ce nici eu nu cred: managementul performant. Dar si despre ceea ce cred: managementul exceptiilor. Iata o exceptie (pe care o ofer drept exemplu!) furnizata de un sef al meu! E vorba de reactia la control (functie manageriala), adica de orientare. Acel "manager" era un bun regizor. De pilda, pregatea intampinarea controlului pana in cele mai mici amanunte. Las la o parte "pavoazarea" (...)

Chibritul

Abacul a detronat betisoarele, care detronasera degetele, numaratoarea a inlocuit abacul, iar calculatorul le-a "ucis" pe toate. Ricsa sau roaba a fost inlocuita de cotiga ori car, caruta (cu toate variantele ei hipo) a fost inlocuita de caii putere ai masinii (cu toate variantele acesteia). Opaitul a fost inlocuit de felinar, lampa, petromax, bec, proiector cu neon. Ligheanul, albia, valtoarea au fost detronate de dus si masina de spalat. Focul din soba cu lemne a fost inlocuit (...)

Tabieturi

Am tabieturi. Unele-s obisnuinte, precum culcatul dupa ora unu, altele-s renuntari, precum fumatul. Am tabieturi care tin de rutina. De pilda, din cauza modificarii unui astfel de tabiet, nu mai citesc poeme din colectia "Cele mai frumoase poezii" pe care le "Inghiteam" zilnic, de cateva ori, ca pe niste medicamente tamaduitoare de suflet. De ce? Mi-am cumparat un nou computer - mai vrednic, mai performant, mai competitiv. Pe stramosul sau Il porneam si, pana se pregatea (...)

ETC-ul

Destept Vilfredo Pareto asta cu esoterica lui regula a lui 20/80! La noi s-a aplicat mai tarziu, dar s-a aplicat. Adica, 20 la suta din populatie o reprezinta oligarhia si "camarila", invartitii si emanatii, imburghezitii si cumetrii, baronii si cimotiile lor, jnapanii si maharii, mafi-hotii si coruptii, adica puternicii, vilistii, limuzinistii, conturistii, patronautii, pletora (nu crema), jegurile (nu jegosii), lichelele (sau javrele), pramatiile (ori putorile), ticalosii (sau jigodiile). Ceilalti, majoritatea sunt rabdatorii, inspaimantatii, credulii (si credinciosii), (...)

Haiducie

Pana nu demult, imi faceam scrupule pentru "corozivitatea" textelor publicate la adresa unor invartiti, resapati si (din nou) sus situati. Am recitit pamfletul "Demascator" si mi-am simtit constiinta mustrata, la gandul c-am fost prea "realist", asa incat personajele-si vor pierde slujba si vor infunda puscaria. As! Niciodata nu s-a intamplat asa ceva, desi s-a dovedit ca aveam dreptate cu varf si indesat, ca ceea ce "demascasem" eu era doar o parte din partea vazuta a (...)

Remorci

Niciodata - o spun gafaind de rusine - n-am fost locomotive la vreun tren al istoriei. Mereu am jinduit sa prindem trenul, dar de cele mai multe ori l-am pierdut. Cand l-am prins (vre-un marfar amarat) am nimerit bouvagonul. Asta ne-a fost vocatia: nehotararea. Soarta de remorci. N-am finalizat nimic fara sa ne bizuim pe altcineva, iar acel cineva stiindu-ne, din istorie, slabiciunea, ne-a acceptat, ne-a condus, ne-a sedus, ne-a impus, ne-a smuls si ne-a... (...)

Concurs

E legala, normala si se practica metoda concursului pentru ocuparea unui post, in afara celor de super-bosi unde au loc numiri pe functie. Ca totul e praf in ochi pentru natul credul sustin cu argumente de organizator de concursuri, de membru in comisii si de vazator/ganditor. Tocmai cand credeam ca, in fine, s-a renuntat la concursul de imprejurari (pile, telefoane, nepotism, cumetrie, recomandari inalte, politica de clan) in favoarea computerului incoruptibil, citesc un anunt privind (...)

OADO

In copilaria mea auzeam vorbindu?se fie ca cineva a citit foarte mult si i-a sarit mintile, fie ca cine stie multe, moare. Abia acum, ignorant al acelor zise si inca cititor de carti cu ghiotura, constat ca cititul prosteste si, pe cale de consecinta, grabeste decesul. Sunt prost ca, in loc sa ma-nvartesc, sa fur, sa iau mita, sa investesc, sa fac bani, sa am femei la discretie, masini la scara si scara (interioara) la vila (...)

Cainosenii

O doamna (de oras) se plangea la radio, ca un vecin al ei tot reclama faptul ca a avut initiativa de a construi doua custi in care s-au adapostit o catea si cateii ei si un alt caine ramas schiop in urma unei accidentari de masina. Cele doua salasuri pentru patrupede au fost postate in scara blocului celor doi … urbanizati prin demolarile ceausiste. Participantii la dialog au avut pareri pro si contra. Cei din prima categorie (...)

Latratorul

Are un talent interesant: imita tot felul de... necuvantatoare. Onomatopeele lui pisicesti sau cainesti baga in boala patrupedele latratoare in parc, pe ulitele satului ori pe scarile blocurilor. Mai ales pe scarile blocurilor! Trece, miauna si latra, iar sumedenia de caini intra in... rezonanta si se pun pe latrat, incat vacarmul ii baga pe locatari in spaime. Cei fara animale de companie alarmeaza Politia, oamenii legii vin si se... ratoiesc la tulburatorii linistii si ordinii (...)

Dr. Boebbels

Unii ii spuneau, ca la un caine jigodit, Bobita, altii ii ziceau ca la o javra patrupeda, Bobleata. E drept ca si dupa nume, dar mai ales dupa comportament, era un bobletic, un boblet, adica un prostovan, natarau sau blegoman, in grai oltenesc. Ca oltean de nord, prin trupul lui nu curgea sange, ci parca bolborosea Jiul cu negreala de huila, iar in suflet, nu susura izvorul iubirii, sperantei si credintei, ci clocotea ura, invidia si (...)

Legiuitorul

Locuiesc intr-un bloc unde legea o face un tigan recidivist. Conlocuiesc intr-un cartier bucurestean unde legea o fac romii. Sunt cetatean al unei tari ai carei bruneti au bagat Europa in sperieti. Deunazi, pe scara, „legiuitorul" il spurca pe un vecin pentru indrazneala aceluia de a se fi plans ca Garoy (renumele lui de fost detinut) i-a inundat apartamentul. Tot pe acea scara domiciliaza si un politist in activitate, care, auzind galagia (injurii, amenintari, urlete, aprecieri (...)

Intreprinzatorii

Pentru a marca delimitari si interdictii, pe sosele si strazi si-au facut aparitia europenele rezervoare din plastic umplute sau nu cu apa. Sunt vopsite, de obicei in rosu. Ei, bine, in pietele ad-hoc din Colentina, si-n curtile in care locuiesc bruneti intreprinzatori si unde sunt banci pe care scrie "Primaria sectorului 2", sustrase din parcuri, au aparut asemenea vase in care se afla, fie flori, fie bauturi contrafacute. Lumea trece, stramba din nas, mormaie cate ceva (...)

Cercelul

De lobul urechii ii atarna o ditamai roata din aur, cum au masinile Mercedes pe capota acel cerc lucios in care troneaza un fel de „Y". In interiorul acelui rotund galbui se aflau, tot mari si din acelasi metal, lipite pe doua randuri cuvintele sintagmei imperative FUCK OFF. Nimic… opulent, pentru o piranda de secol XXI, daca n-ar fi fost… globalizarea! Da, adica daca n-ar fi fost aculturatia cu ajutorul careia am importat si varat (...)

Ceapa

Imi place ceapa. De cate ori stau la masa, imi ploua in gura fiindca imi vine in gand zisa leguma. Cand sunt singur si fara perspective de relationare imediata, dau cu pumnul intr-o capatana de ceapa agrementata cu sare si-mi fac pofta, fie ca e sau nu si branza. Tot de fiecare data imi zboara, insa, gandul si la tatal meu, convins ca acest apetit il mostenesc de la el, fiziologic. Foarte des, tata povestea cum (...)

Farsa

Inainte de a deveni mare (intr-un serviciu secret, bunaoara) trebuie sa te scolesti (intr-o institutie a intelligence-ului, de pilda!). Ca sa te scolesti, trebuie sa fii recrutat, verificat (nu ca lucratorii de la Casa Alba, pe care presedintele Obama a pus sa fie verificati mai ceva ca pe vremea KGB-ului sovietic si CSS-ului romanesc) si declarat apt. Tu si colegii tai. Ei, da, colegi! Si scolire. Si viata de organizatie! Un (ajuns) mare intr-o asemenea structura (...)

Latrand

Ce face un "proprietar" de caine? Isi creste progenitura, o dreseaza, o hraneste si-o asmute. Ce face un "caine" de proprietar (prepozitia de are valoare posesiva pentru om!) bine crescut (cainele, desigur) aflat in aceasta ipostaza? Se gudura, se lasa asmutit, latra si musca. Cine-i stapan de caini? Marii moguli de presa. Cine-s "patrupedele"? Ziaristii pazitori de … democratie. Ei, bine, nu! Sau, mai corect, nici chiar asa! Din acest punct de vedere eu (ca fost dulau - (...)

Ingeniozitate

Intr-o zi, ma trezesc cu un telefon de la o fosta subordonata. Fara introduceri, tipa ma ia la rost: "Ziceti ca sunteti specialist in comunicare? Ia spuneti repede raspunsul la doua intrebari!" Dau sa zic ceva, dar insa imi turuie intrebarile. Apoi: "Sa nu-mi spuneti ca v-am luat din oala, ca nu puteti raspunde, ca sucite, ca-nvartite, sunati-ma in zece minute si raspundeti scurt si indesat!" O stiam de… nebuna, toti o stiau, asa incat, crezand c-a (...)

CRONICA FURIOSULUI

Suntem

Tara mea are un destin unic si incredibil. Ca si poporul ei. Nici nu se stie cine ne sunt adevaratii inaintasi: dacii, romanii sau ce-a rezultat din convietuirea lor de un veac si putin peste jumatate, intre anii 106-271. Dar mosia? Acum peste doua milenii, sub Burebista stapaneam (sau stapaneau!) jumatate din Europa. Mai incoace sub romani, spatiul vital ni s-a redus. Cand am devenit, in fine, romani (dupa ce fusesem valahi si moldoveni, ca (...)

Haiducind

"… Si astfel / mortalitatea arborilor /a crescut inspaimantator…" (Geo Dumitrescu) Credeti ca mai e altceva de facut decat sa dam foc padurilor? Nu, varianta cu arsul pe rug al politistilor, padurarilor, primarilor, baronilor, oligarhilor, mogulilor, alesilor, numitilor, renumitilor, coruptilor nu tine. Poti s-o spui cu foc, daca-ti scapara mintea, dar n-o poti pune-n opera. Pompierii sunt la datorie (datori vanduti puterii si dusmani de moarte ai lui Prometeu!), sunt gata sa-ncarce tunuri cu munitie de (...)

Masini

Romania e sufocata, strangulata, maltratata. Principalul vinovat: regele automobil.Ce zic mai marii? C-o sa vina vremuri bune. C-o sa devenim o tara incapatoare, fiindca se moare pe capete. Sporul natural e in cadere libera.Romanii (nu si romii!) sunt in scadere, dar numarul masinilor e in crestere. Mai ales ale celor care le aduc la mana a doua sau la iuteala de mana, din capsunariade sau sengenizari!Noi suntem (declarati) romani, se-aude refrenul. Romani si din ce (...)

Baudelaire

Iubitor de pisici si caini, colegul meu de horoscop, "Berbecul" Charles Baudelaire, autorul spleenului si "Florilor raului", m-a marcat si impresionat cu poeziile sale, chit ca el, cu "Albatrosul" sau, mi-a barat primul drum spre amfiteatrele Almei Mater civile, fiindca n-am trecut examenul de admitere la filologie din cauza cunoscutului poem, pe care a trebuit sa-l povestesc in franceza. Baudelaire, insa, ramane admiratul meu din umbra, asa incat, intr-un volum de eseistica initiat de Aurelian Titu (...)

Rebotezare

Asa cum, insusi Iisus l-a rebotezat pe Saul, Pavel, mai marii ateismului rasaritean l-au rebotezat pe Mos Craciun, Mos Gerila. Acest "adevar" istoric ma tot chinuieste, fiindca schimbarile de macaz urmate de schimbarile de decor si modificarile de denumiri curg din ce in ce mai navalnic, dat fiind evul nostru cel democratic, dinamic, grabit si tranzitoriu. Clu-ul acestei cronici e altul, desi legat tot de… Craciun. Adica, de vecinul meu Paul. El si-n trecut, si azi n-a (...)

Remorci

Niciodata - o spun gafaind de rusine - n-am fost locomotive la vreun tren al istoriei. Mereu am jinduit sa prindem trenul, dar de cele mai multe ori l-am pierdut. Cand l-am prins (vreun marfar amarat) am nimerit bouvagonul. Asta ne-a fost vocatia: nehotararea. Soarta de remorci. N-am finalizat nimic fara sa ne bizuim pe altcineva, iar acel cineva stiindu-ne, din istorie, slabiciunea, ne-a acceptat, ne-a condus, ne-a sedus, ne-a impus, ne-a smuls si ne-a... (...)

Varfurile

Marea majoritate a celor ce acced in susul unei ierarhii ignora zisele lui John Wooden care spunea ca: "poti sa ajungi in varful piramidei, dar numai daca ai caracter vei putea ramane acolo." Aceste spuse confirma, de fapt, un adevar psihosociologic potrivit caruia, pentru a afla caracterul unui om este de ajuns sa-i oferi puterea. Insa, cum spuneam, multi dintre cei ce ajung stapani ai painii si cutitului clacheaza, cad, se prabusesc din motiv de tare (...)

Stranutul

Unul dintre sefii mei (care avea, dupa cartile militare, obligatia educarii mele civice) mi-a spus ca stranutul in public e interzis. "Ma rog, a revenit el, constatand ca o functie fiziologica (la fel ca tusea ori … chemarea la toaleta) nu poate fi interzisa, trebuie evitat." Fiindca-l priveam perplex, a continuat: "Daca nu poate fi evitat, se produce cu discretie, sa nu fii observat de ceilalti. Daca a observat cineva, sa se faca ca n-a (...)

Telefoane

Cum ajung mari granguri, unii ramasi oameni mici, uita cat te sacaiau cu telefoanele sa-i ajuti, sa nu-i uiti, sa le pui o vorba buna acolo unde se apasa pe butonul avansarii lor. Mai mult, isi „trag" cate trei-patru telefoane… bengoase, pe care le pastreaza ordonantele (ma refer la … gradati/degradati, adica generali/demilitarizati din institutia din care am evadat prin pensionare!), adica soferii si secretarele, care (telefoane) sunt ori trecute pe casuta vocala cand apelantul (...)

Optimism vs panica

De la o vreme-ncoace se tot scrie si se invoca epicriza unei crize (aproape) fara precedent, care atenteaza la buzunare, portofele, carduri, conturi, solduri, credite, dobanzi si, desigur, liniste! Ca "sprecialist" in managementul crizelor, cred ca augmentam, exacerbam, exageram, umflam, denaturam o stare de a fi de fapt (a)normala! Viata mea (si a altora, tineri de mai multa vreme ca mine!) e un slalom printre crize, decretate fara iesire, din care am (tot) iesit. Optimismul e antidotul (...)

Primavarind

"Casa e locul unde ne intoarcem cand toate carciumile sunt inchise" (C. Ardeleanu) Primavara e anotimpul mahmurelii. Acum, si abstinentii ori antialcoolicii sunt beti. Nauciti de arome, ametiti de triluri, cotropiti de nevroze. Primavara prozatorii devin poeti, iar barzii isi ies din minti. Smintelile de primavara se numesc idile, spleen, neuroparalizii. Anotimpul sevelor naboind madulare si a sexismului regnurilor baga-n sperieti planeta muribunda. E o graba si o nerabdare continua. E un zbucium al vietii, un razboi al sexelor, (...)

Eseul

La studentii la care predau (Introducere in teoria comunicarii) obisnuiesc sa le cer (scris) si un eseu (o fila, doua) din care sa se vada ceva cultura, oarece umor si multa originalitate, chiar creativitate… Dupa ce o fata mi-a prezentat, in loc de eseu scris, o fotografie cu mine intr-o ipostaza de comunicare nonverbala cu mana surprinsa intr-un loc anume, o alta ma socheaza cu un text din care am retinut urmatoarele: "Imi plac tipii (scuzati: barbatii!)"… (...)

Confuzii

Tara a (promovarii) confuziilor, Romania exceleaza prin anomalii de tot soiul. Lipsa de inspiratie in a boteza o institutie (Autoritatea Nationala de Integritate, bunaoara, pe scurt ANI) nu este doar lipsa de inspiratie, ci intentie vadita de a crea confuzie. Cand s-a nascut (nici azi bine nascuta) ANI mai exista si-si vedea de treaba alta ANI (Academia Nationala de Informatii) in structura SRI. Ei bine, nu s-a gasit alta denumire ca si cand "integritatea" nu (...)

Ciupercile

Planeta a fost pangarita, hacuita, talharita. A ajuns o epava. Ii plangi de mila. Locuitorii ei, asijderea. De fapt, nu se stie daca (si cat) mai suntem oameni. Ne sabotam, furam, ucidem intre noi mai ceva ca-n jungla. Nu mai avem nimic sfant. Ne drogam, ne hulim, pacatuim impotriva firii. Exceptiile si (doveditele) maladiei psihice au devenit regula. Am abandonat mitul cuplului, al lui el si ea, am trecut de la placeri bahice la nebunii stupefiante si (...)

Loisir

Si-n cunoscuta "Clasificare zecimala universala" care-i are drept promotori pe fizicianul André Ampere (care a avut ideea) si bibliotecarul (american) Melvil Dewey (care a finalizat-o), la fel ca-n gluma cu cele zece porunci (Decalogul lui Moise), in care cea de-a saptea, greu de respectat pentru romani, a fost taiata, drept care in scris cifra 7 se taie de la stanga la dreapta, si punctul sapte al C.Z.U. este intitulat: "Arta. Recreere. Spectacol. Sport". Cu alte (...)

Ecouri

Tarile mici, oricat de mari se vor da, nu raman, in aliante, decat ornamente ale tortului politico-militar. Imi bizui prejudecata pe devenirea istorica. Nu am exemple ca a fost altfel, nu am motive sa cred ca va fi altcumva. Noi suntem locuitorii unei tari mici care, prin Ceausescu si toti ceilalti Escu ce i-au urmat, a incercat sa se intinda mai mult decat ii era (ajustata si rezervata) plapuma si a inregistrat repetabile esecuri. E drept (...)

Curaj

Curajul are doua aspecte: temeritatea si nesabuinta. Un exces de zel nu reprezinta curaj, dar atacul frontal al unei stari de a fi, fara amanari, temporizari, reportari se cheama. A te arunca intr-un suvoi navalnic produs de o viitura, pentru a salva un copil, este mai mult decat curaj, este temeritate, neinfricare, eroism chiar. Actele de curaj sunt etichete morale, dovezi de umanism, sumum-uri de sentimente de solidaritate. Dar, uneori, in circumstante nefaste, curajul poate imbraca (...)

Cercetare

Periodic si din ce in ce mai des, mai ceva ca-n evul impuscat, sunt pus sa tot fac rapoarte, informari, bilanturi. (Asa-mi trebuie, veti zice, daca-n loc sa ma-ntind cat mi-e pensia, m-am dedat la reangajare, ca sa am pentru a da-si-la-altii!). Ei, bine, o parte dintre aceste hartii imi cer sa justific (timp, mai ales) activitatea destinata cercetarii stiintifice. Un stres (mai ales la varsta mea) ingrozitor de a recurge la trecut si sa evidentiez (...)

Ingul

De cand cu trainingul si coachingul nu mai am astampar. Ma antrenez si ma las antrenat. Totul in scopul formarii profesionale. Ma simt ca mai alaltaieri, in sala de meditatie la liceu, cand ma antrenam sa fiu destept sau ca mai ieri in teatrele de operatii militare la scoala ostasiei, cand ma lasam antrenat sa invat a lupta cu dusmanul devenit, intre timp, partener, aliat, prieten si furnizor de cuvinte inapoia carora sa-mi ascund preocuparile (...)

Teoria

Sunt un teoretician convins si un practician cu experienta. Stiu spusele lui Kurt Lewin potrivit carora „nimic nu e mai practic decat o buna teorie". Am expertiza in domeniul militar (mai ales de comunicare psihosociala) si sociologic (mai cu seama management organizational), respectiv, stapanesc arta de a crea si a pune probleme de relationare (dialogice) si coordonare (leadership). Se poate vorbi si de o oarecare eficienta a demersurilor mele. Dar, la fel cum filonul de aur (...)

Buretele

Ma tot intreb unde este mirajul orasului magnetic si absorbant, unde e acea metropola in care stabilirea domiciliului era aproape imposibila? Unde e orasul inchis, urbea cazemata, puscaria jindurilor? Unde e buretele Bucuresti? Metropola este acum imbibata cu tarani, cu venetici, asa incat niciun primar n-avem de unde alege. Bucurestenii get-beget dau sa fuga. Ii atrag exact locurile care, pe pripasitii in Capitala i-au facut sa ia drumul la oras! Buretele Bucuresti e suprasaturat, sufocat, plin. Nu (...)

Alergicii

Am mai scris-o ca sunt alergic la parfumul de tei si serul de himenoptere. Si totusi, la vremea exploziei florale din arborele Eminescului, ma aflam la obligatoriile cumparaturi alimentare care nu-mi starnesc… alergii si iritatii gastrice. In preajma mea, un pici dorea iaurt cu capsuni. „Nu, puiule, ca esti alergic!" se-aude vocea mamei. Eu sunt concentrat la ale mele. Fara ochelari, abia disting concentratiile de grasime, ca sa-mi aleg laptele. Vocea piciului se aude iarasi: „Dar (...)

Website

M-a atins si pe mine virusul websititei. Numai Ion Iliescu e de vina. Nu, nu pentru ca l-a omorat pe cel pe care eu l-am cantat in vers avantat, in ziua de nastere a Mantuitorului tradat. Nici ca i-a chemat pe mineri la Bucuresti si ca l-au ajutat. Necum ca a acceptat ca sef un (citez din sine) prostanac, ci pur si simplu fiindca si-a...tras blog! Din aceasta cauza, ca mai tanar ca vesnic tanarul (...)

Actualitate

O colega de la locul de munca de dupa trecerea pe linia moarta din Jandarmerie, care-mi citeste cartile, mi-a descoperit, zice ea, o fraza foarte lunga, dar si foarte actuala, extrasa din romanul "Ingerii de otel", scris imediat dupa brambureala din acel decembrie de pomina al anului 1989 si publicat la Editura Rao, mai tarziu, in 1999. O reproduc aici, pentru ca ii dau dreptate cititoarei mele, apropo de actualitate : "Voi scrie despre stilul da (...)

Ucigas

Cica sa fii tolerant, intelegator, culant, rabdator, maleabil, iertator ca un bun crestin. (Ca un "nebun cretin", ca sa-l citez pe vecinul meu brunet!) Si apropo de acest colorit etnic, cum ma convingeti sa inteleg (ca de acceptat, n-am incotro) sa iert (ca de rabdat, trebuie sa rabd) pe majoritarii acestei minoritati care mi-au taiat padurea pe ras (in cardasie cu autoritatile sau datorita neputintei acestora, care-i acelasi lucru!), care au praduit obiectele de cult din (...)

Cacealmaua

Avea pica pe ea, fiindca nu-i cedase. Se tinuse cu nasul pe sus, gasise un "investitor" strain si plecase in America. I-a mers. Aici, in Euroromania a lasat doi parinti indurerati si un baietel de 13 ani. Pustiul a devenit un derbedeu descurcaret si, la 18 ani, avea la activ zeci de idile, inclusiv pe cea in care… personaja a fost fata refuzatului de-acum doua decenii al mamei lui, americanca de succes de azi. Tatal afrontat (...)

Traficant

Ma tot munceste gandul c-am facut trafic de influenta si n-am raspuns in fata legii. Era in vremea impuscata cand nu se gasea nimic, iar cartile (cate se gaseau) se vindeau pe sub mana. Am participat la un raid-ancheta jurnalistico-politienesc, insotind ofiteri de la „Economic" prin diferite obiective comerciale din sectorul doi. N-a fost loc sa nu se gaseasca ceva… macar amendabil. Politistii si-au facut datoria, iar eu am notat sa mi-o fac ulterior in paginile (...)

Intunecare

Sunt sigur ca guvernantii nostri de azi l-au citit pe Michel Mesnil. Cum care este? Daca nu stiti, catati prin almanahe! Spun asta caci Mesnil a zis: "Ca sa tii o multime in intuneric nu trebuie decat sa-i oferi un film". Ai nostri alesi ne-au oferit, un timp, ceva circ ca alternativa la lipsa de paine, apoi au trecut direct la indobitocirea prin telenovele. Dupa ce s-a epuizat… inepuizabilul import de sorginte si inspiratie iberica, s-a trecut (...)

McDonaldizare

Cand George Ritzer a publicat, in 1995, The McDonaldization of Society, ofensiva occidentala spre est, in Romania isi atinsese scopul, batuse toate recordurile. Venise vremea „McDonald’s"-urilor, un atac frontal care, si acesta, i-a naucit pe romani. Am ajuns brusc si fara sa ne dam seama, occidentali. Merele acre, carnea atoasa, laptele indoit, cartofii afectati (de substantele anti-gandaci adusi (neortodox) si aruncati (protestant) pe ogoarele socialiste tot de americani), uleiul ranced, bulionul alterat, dar naturale, au (...)

Obsesii

Ma tot obsedeaza patru localitati din patru poeme ale lui Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea, La Cozia. Mormintele. La Dragasani, Rasaritul lunei. La Tismana si Adio. La Targoviste. Nu stiu de ce, de la un timp adnotez titlurile celebrelor poezii invatate in anii de liceu astfel: Umbra lui Nicolae. La Scornicesti, Mormintele. La Ghencea, Rasaritul lunii. La Bucuresti si Adio. La Targoviste. Nu stiu e un fel de a spune, fiindca stiu. Banuiam, iar acum (...)

Intelesuri

Un prieten se falea ca si-a publicat editia revazuta si adaugita a unei carti. Adica schimbase doar "lect. univ. drd." cu "prof. univ. dr." din titlul volumului. Ei bine, am constatat ca se poate si mai si. Un vers al copilariei mele fara trecut capitalist suna astfel: "Cu manutele astea doua / Voi cladi o tara noua". Revazut si adaugat, finalul distihului (care suna la fel) ar putea fi tradus si asa : o tara noua (...)

Leacuri

Stiti leacul de frica aplicat de voda Al. Lapusneanu Doamnei sale, dar nu stiti leacul de gelozie experimentat de amicul meu George consoartei lui. Sa vi-l rezum. Intrucat si la cele trei decenii de casnicie, aceasta il suspecta (nu fara temei) c-aduce „boarfe" in apartamentul conjugal (desi nu l-a prins, oricat s-a straduit), prietenul meu a inceput sa… uite in campul infractional dovezi pe care, cand sotia le descoperea, el nega cu vehementa ca ar fi (...)

Expresii

Nu stiu de ce, cand recurgem la aforismul Homo, homini lupus i-l atribuim lui Hobbes cand Plaut, in antichitate, a spus ca omul e lup pentru alt om. Nu stiu de ce-l invocam pe Shakespeare care a zis ca "lumea e o scena" cand, tot in antichitate, Democrit spunea : "Lumea este o scena, viata un act : ai venit, ai vazut, ai plecat". Stiu de ce ii atribuise lui Ceausescu remarca lui Cicero care spunea ca : (...)

Agresorii

Pe Podul Colentina din Bucuresti, lume ca la balci: apele raului, umflate de ploi, dau un spectacol inspaimantator. Tot aici, la datorie, se afla autoritatile : Primaria, Politia, Jandarmeria, Pompierii. Deodata, chiar pe pod, coloana de masini e tulburata de un eveniment ciudat. O masina albastra (Dacia) este agresata cu bate de trei indivizi coborati dintr-o limuzina neagra (BMW) oprita la semafor, ca si victima. Cel de la volan si doi colegi de habitaclu abia reusesc (...)

Martiana

Intr-o poema (Amor intepat de-o albina), marele poet al Pleiadei franceze, Remy Belleau (1526 - 1577) descrie patania zeului iubirii, care a fost intepat de o albina si a mers vaicarindu-se la mama sa Venus. Zeita frumusetii l-a dojenit ca se tanguieste doar pentru piscatura, pe cand el, cu sageata sa, chinuieste inimile indragostitilor. Asadar, sa nu te temi de-un ac daca e manuit de arc! Patania mi-a reamintit faptul ca sunt alergic la serul de (...)

Niculaie

Initial m-am aprins si am dat sa... pac la razboiul, cand un ins mare (in functie) mi-a returnat un raport parafat de o droaie de insi mai mari (si-n functie) ca el, fiindca in loc sa scriu Niculae (cum a fost botezat) eu am scris Nicolae. Mi-a trecut repede amintindu-mi ca P.C.-ul interpreteaza si o virgula banala, si un text de 1.000 de pagini cu acelasi "interes", pentru el virgula putand insemna un portavion, iar (...)

Iscalitura

Un basm versificat scris de Gorki si tradus de Demostene Botez ("Fata si moartea") imi cade sub priviri abia azi cand, sortita casarii, intr-un depozit, gasesc opera autorului cartilor "Mama", "Copilaria", "Universitatile mele", "La stapan", citite in pruncia mea valiseceana. Cu acest prilej fac cunostinta cu iscalitura lui I.V. Stalin. Vizitandu-l pe Aleksei Maksimovici Peskov (cum se numea de fapt scriitorul sovietic din Nijni Novograd) impreuna cu Vorosilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Subofiteri

De cand exista ierarhia in armata ofiterii s-au aflat in conflict cu subofiterii, fiindca a doua categorie sunt sub… ofiteri. In structurile demilitarizate, aceasta zazanie a disparut, cel putin formal. Si, totusi, la Interne, un ordin al unui "ministru-poet"a reluat si augmentat razboiul. Bunaoara, agentii politiei rutiere aveau/au ordin sa raporteze abuzurile savarsite in trafic de ofiterii aceleiasi institutii. Pe cale de consecinta, si cei raportati, daca se considera jigniti sau nedreptatiti, au acelasi drept. Pentru (...)

Vopsele

Credeam ca sechelele ceausiste gen vopsitul pomilor in verde, au disparut. Nicidecum. Bunaoara, niste zelosi ai semanticii, care vopsisera cosurile de gunoi in portocaliu (intreb si eu, tot semantic, cum de nu s-a observat conotatia: gunoi/culoare electorala invingatoare!), au trecut la revopsirea acestora in rosu. De ce? Fiindca seful ce se anuntase ca vine in control apartinea unui partid avand aceasta culoare drept preferinta simbolica! Numai ca acel sef a aflat si a transmis sa (...)

Icoana

Nu sunt adeptul icoanei si, in general, al bisericii. Biserica mea si credinta sunt „zidite" in cuget si recurg la ele in taina. Dar nu sunt nici pentru renuntarea la traditii. Asa cum pe birou sau pe peretii intre care locuim se afla portrete dragi (inclusiv icoane), si pe peretii institutiilor in care luam startul in viata pot fi tablouri (inclusiv icoane) care sa ambienteze patriotic (traditional) acele spatii. Vajul cu interdictia (ca si resurectia imediat (...)

Tinuta

Cine nu stie ce este tinuta? Ei bine, va asigur ca, pana mai adineauri, nici eu nu stiam foarte bine, dar acum, ca stiu, va spun si dumneavoastra. V-amintiti (barbatii cu armata facuta, pe cand serviciul militar era obligatoriu) expresia agramata: „Aranjati-va-ti tinuta!" Dincolo de desuetudine, imperativul in cauza privea… vesmintele, efectele, cum spun cei de la… echipament. Deci, tinuta inseamna haine, in speta uniforma. Ei bine, tinuta este si acea stare de „port cum ti-e portul (...)

Cureaua

Am o curea cazona (din 1972, cand am primit-o noua-nouta, maro si lunga, de ma cuprinde fara probleme si azi cand, de la 70 cm, am ajuns la un bracinar de 122 cm, cu catarama nichelata si fara niciun brizbriz) pe care am purtat-o mai mereu (e drept, alternativ!) la pantalonii de uniforma peste trei decenii, din ’72 la zi. De cand sunt pensionar, spre hula alor mei, care nu suporta ca la valoarea, rangul, (...)

Valea

Pe seama lui Dinu Sararu umbla vorba c-ar fi zis ca, daca s-ar apuca sa citeasca si cartile altora, nu i-ar mai ramane timp sa le scrie pe-ale sale. La acest fapt m-a dus gandul constatand cate articole, pamflete, dezvaluiri, comentarii, carti am scris despre abuzuri, incompetenta si marlanie a unor slujbasi ai legii inregimentati in Politia Romana, de aproape 20 de ani incoace. Daca s-ar fi apucat sa citeasca (ei sau sefii acestor neincapatori in (...)

Pedepse

Am fost un vehement sustinator al reintroducerii pedepsei capitale pentru hoti si mincinosi, asa cum sunt vehementi berlusconienii in reintroducerea vizelor si amprentarilor pentru romanii preponderent rromi care i-au speriat pe macaronari! Asa cum stramosii nostri de la Ram au cam renuntat la masurile extrem rasiste, nici eu nu mai cer pedeapsa cu moartea, ci aplicarea unor masuri democratice. Bunaoara, mincinosii electorali vor fi siliti sa traiasca din ce au spus ca dau, progeniturilor nu (...)

Teledependenta

Am castigat ce ne lipsea : televiziune non-stop dupa serialul "Bezna", turnat de nea Nicu Raposatul. Avem tele-cablu si vedem programe de ni se scrantesc degetele pe telecomanda cautandu-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indispensabile (copil, tata, mama, bunic), adica, cu public-tinta si public asigurat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe paine, telenovele insiropate si talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru copiii evadati din ispravi animate sau din (...)

Femei

Nu stiu de ce sunt tentat, ca, odinioara regele Solomon care spunea despre mama sa (pe care a corupt-o erotic, ferind-o totusi, de incest, dar parand-o tatalui sau!) ca are creierul mai usor ca o "necuratenie" de caine, sa ignor sau sa minimalizez, en gros, inteligenta feminina! Deseori, insa, cand sunt muncit de asemenea prejudecati, mi se demonstreaza contrariul, cunoscand femei care bat la skandenbergul mintii multi reprezentanti ai sexului tare. E drept ca sunt putine (...)

Maladii

Cand eram mic in grad si varsta, dar mare-n functie, aveam subordonati militari, dar mai ales civili. Printre atributii imi revenea si aceea de a ma ocupa de traiul (mai bun) al acestora. Cum e firesc, oamenii se mai si imbolnavesc. Asa se-ntampla si cu cei din subordine. Numai ca exista o ierarhie. Sefii aveau acces la toate medicamentele (pentru ei se si gaseau, la fel cum e si azi in structura M.A.I. de care e (...)

Antitiganisme

"Tiganii nomazi fac stele marunte si cresteaza noaptea cu brice." Gh. Pitut Cineva observa ca pamfletele mele sunt preponderent antibrunete. Il contrazic cu vehementa: sunt majoritar anti-tiganisme, nu anti-tigani. Eu care-am copilarit cu Ion, fiul lui Costica fierarul, Vasile copilul al mic al lautarului Garnita, cu Nuti, fata lui Petre potcovarul si Mitilica, odrasla vecinei Leana lui Bidinelea, nu pot sa am resentimente pentru aceasta etnie. E drept ca, Ion tiganul era mai bun si mai curajos ca mine (...)

Discursul

Merse la tribuna cu pasi rari, preocupat si serios, batandu-se peste buzunare, in cautarea ochelarilor pe care-i gasi cu greu, ii scoase dintr-un etui ponosit, se-apuca sa le stearga lentilele, cerand pacienta din partea publicului care murmura nerabdator si plictisit de antevorbitori. Conducatorul sesiunii de comunicari stiintifice simti nevoia sa intervina: — Haideti, tovarasul Trucala, ca ceasurile sunt inaintate. Si, va rog frumos, sa fiti scurt. Stefan Trucala se uita imprejur – burta dolofana il facea sa (...)

Europarole

La volanul unei limuzine de tranzitie se afla o blonda, iar in dreapta ei, o roscata. Masina oprise la stop si am avut timp sa-mi exercit, neimpozabil, dreptul la libera admiratie. Chiar cand regretam ca sunt prea batran pentru o tentatie atat de mare, geamul dinspre trotuar se deschide, iar roscata sufla ultimul fum de tutun afara, rasturnand langa picioarele mele scrumiera plina de… chistoace. — Au! Si eu credeam c-am intrat in Europa…, apuc sa gandesc (...)

Performeri

Azi, din ce in ce mai des si mai raspicat se vorbeste de performanta. Competenta si profesionalismul au fost surclasate de dezirabilul superlativ absolut. Nu esti om (manager, actant) daca nu transformi normalitatea si optimul dezirabile mai ieri in performanta. Ca, odinioara, pentru nerespectarea, in trafic, a "limitei de viteza pentru evitarea oricarui pericol" (prevedere inepta de cod rutier care a fost evitata), azi pentru carente in managerul performant platesti. Cu portofelul, cu functia, cu libertatea! Suntem (...)

Catedrala

Jonathan Swift (creatorul lui Gulliver) si Mark Twain (parintele „Printului si cersetorului") s-au nascut in aceeasi ultima zi de Brumar, in 1667 si, respectiv, in 1835, dar n-au fost botezati, niciunul, si Andrei. Nici macar Winston Churchill (posesor de Nobel pentru literatura) nascut tot pe 30 noiembrie, in 1874, n-a luat si numele intaiului chemat (al lui Christos) si (considerat) protector al romanilor. De vina pot fi parintii acestor ilustri ai plaivazului, nasii lor sau (...)

Hipopotamii

Scriu despre rechini si rinoceri, despre baroni si oligarhi, despre moguli si invartiti, cu gandul la un poet drag mie, I.M. Panaytopoulos, care declama in poemul sau amplu „Fereastra deschisa spre univers": „Dar fac si legi hipopotamii. /Hipopotamii trag clopotul primejdiei. /Hipopotamii interpreteaza texte clasice. /Hipopotamii striga si impart dreptate". Scriu despre pachidermele si reptilele noastre, despre javrele si ramele nationale, despre omizile si lipitorile autohtone, scriu si iar scriu, dar degeaba : e prea tarziu. Nu (...)

Anacronism

Carol Malinescu (cel cu cuvintele pentru cei ce nu cuvanta) a emis pe lungimi de unde herziene expresia: Politistul potrivit la locul potrivit, apropo de haosul organizat care dezorganizeaza tot ce se cheama circulatie in Romania, mai ales in capitala ei euro-atlantica, Bucuresti. Mare greseala si dubla. Care politist potrivit si unde loc potrivit. Credeti ca daca fluiera (a paguba) omul in uniforma convinge pe cineva sa nu blocheze intersectiile? Nicidecum (si de ce?) daca politistul (...)

Meserii

Doua sunt cele mai vechi indeletniciri umane: spionajul si negustoria de placeri carnale. Prima este (dar nu se vede, desi se simte si se stie), a doua se vede (desi nu se recunoaste, la o adica). Cea dintai e preponderent masculina (desi Mata Hari o intareste ca exceptie), a doua e eminamente feminina (desi sunt,de cand cu libertatea sexuala, si barbati care se prostitueaza). Nu e vorba, desigur, de spionajul detectivistic (urmarirea consoartei care cauta se (...)

Bancile

Am scris ca banci pe care scrie "Primaria sectorului 2", luate din Parcul Plumbuita se afla (in functiune) in curtile detinatorilor de cocioabe de pe drumul spre ctitoria de secol XVI din Colentina, dar pe Politie (mai ales Sectia 7 care-i megiesa parcului), inclusiv pe cea Comunitara, care-i… prezenta prin parc data viitoare, le doare in spate. Nici pe Primarie n-o doare altundeva, mai ales ca, dupa… asfaltarea ierbii din acest vestit parc, a plantat (...)

Discriminariada

Moto: „Pe campuri mohorate pelinul creste in voie: Cat e de-amar pamantul, ti-o spune roada lui". Ovidiu Ma obsedeaza Carrel cu al sau „L’homme, cet inconnu", fiindca eu consider omul marea cunoscuta a Terrei, farama de dumnezeire ce creste, rodeste si (fiind doar farama divina) dispare. Vreau sa cred ca nu este o butada amara. Nu, nu includ in masa umana pe cei cu comportament animalic care ne-au facut de (K.O.) (citeste Kakao, deci ca ca - si! - o!) (...)

Drepturi

Sunt unul dintre cei ce uita greu, dar si mai greu se razbuna. Sunt unul dintre cei ce se aprind usor, dar la fel isi sting iuteala la manie. Sunt nascut sub zodie de foc, dar ma sperie si potoleste cea de apa. Poate de aceea nici n-am deprins mestesugul inotului! Sunt asa cum am spus intr-o lume normala, cu insi normali, dar cum la noi, actorii sociali joaca o piesa de imprumut (euro-atlantic sau global), unde actorii (...)

Scarbitul

Am innebunit. Nu (doar) eu!. Noi toti. Nu (chiar) toti! Zic asta, auzindu-l, recent, pe un prieten care hulea (nostalgic) occidentalitatea si se-nfiora pana la lacrimi ascultand obsesiv sonul "noi suntem romani", dar care, azi, a inceput sa-si injure tara, mai ales poporul si, cu precadere, alesii! De-aia zic : am (unii) innebunit. Amicul (poate cel mai sanatos) m-a intrebat daca doresc sa-i cumpar apartamentul. Ma stia doritor de asa ceva, cand locuintele suprapuse costau decent, iar (...)

Spionaj

Citesc o carte (Pápá, marele spion) despre combatantii pe frontul nevazut, scrisa chiar de unul dintre ei, amic si admirat al meu, col. (r) Florian Garz, si ma crucesc (eu, cunoscatorul, eu, fostul militar la Interne, eu, scolitul, eu, cititor al tuturor cartilor acestui neobosit si curajos plaivaznic!) Ast timp am calatorit (si) cu un taxi, iar cum Bucurestii ofera posibilitatea sa parcurgi un drum de zece minute in cateva zeci de asemenea unitati de timp, (...)

Precizare

Pe seama lui Dinu Sararu umbla vorba c-ar fi zis ca, daca s-ar apuca sa citeasca si cartile altora, nu i-ar mai ramane timp sa le scrie pe-ale sale. La acest fapt m-a dus gandul constatand cate articole, pamflete, dezvaluiri, comentarii, carti am scris despre abuzuri, incompetenta si marlanie a unor slujbasi ai legii inregimentati in Politia Romana, de aproape 20 de ani incoace. Daca s-ar fi apucat sa citeasca (ei sau sefii acestor neincapatori in (...)

Strigaturi

Daca nu ti-au spart (sau furat cu totul) masina hotii, pleci la volan. Daca ai noroc, te-nscrii in trafic si, daca ai si sansa, ajungi pe drumul cel bun. Daca ai nesansa, pe drumul acela (care-o fi, caci eu n-am vazut asa ceva?) iei un cui in roata sau iti sectioneaza cauciucul un fier lasat aiurea de santierist. Daca ai noroc, nu poti asa ceva, dar dai peste o baltoaca ce ascunde o groapa ori (...)

Marlanii

Printr-un marlanism televizat in direct (la fel ca si marlania ce ni s-a procurat in decembrie cel cu agenturi, moarte kaki si nesabuinta autohtona zidita pe credulitate) un Gica-Contra fumator cu nara si seringa si-un aviator cazut cu mig-ul in presa scandaloasa ca si gornistul Tudorica in galeria Rapidului de alta data, iau la misto (tiganismul le apartine!) un om onest si o idee de stanga (ce aminteste de oamenii si circumstantele in care au (...)

Vinul

Vinocidul lui Deceneru e bine cunoscut. Dacii din care ne-au tras romanii le aveau cu trasul la masea. Storceau ciorchinii si apoi se rugau la Zalmoxe sa le fiarba mustul care, dat pe gat, se suie la cap si te scapa de urat. Betivanii barbosi o cam tineau in chefuri, intarziind la batalii si pierzand acele inclestari pe viata si pe moarte. Fiind euforici, cand cadeau strapunsi de palos ori sageti se-ntindeau in tarana si se (...)

Puternicii

A aparut o carte ("Arma de care aveti nevoie") la Editura Militara. Trustul de presa al M.Ap.N. publica astfel "O antologie a jurnalistilor militari 1990 - 2004". Absenta militarilor (cu exceptia unor demilitarizati!) din M.A.I. (inclusiv a celor stramutati aici chiar de la Armata, dupa invalmaseala "cine-a-tras-in-noi-16-22!") imi intareste convingerea, probata si cu alt prilej (la Ziua Presei Militare, bunaoara, cand plaivaznicii militari activi, ca sa nu vorbesc de rezervistii care-s mutati pe linia moarta, (...)

OADO

In copilaria mea auzeam vorbindu-se fie ca cineva a citit foarte mult si i-a sarit mintile, fie ca cine stie multe, moare. Abia acum, ignorant al acelor zise si inca cititor de carti cu ghiotura, constat ca cititul prosteste si, pe cale de consecinta, grabeste decesul. Sunt prost ca, in loc sa ma-nvartesc, sa fur, sa iau mita, sa investesc, sa fac bani, sa am femei la discretie, masini la scara si scara (interioara) la vila (...)

Rebusul

Un batran din parcul pensionarilor m-a urmarit cu luare aminte cand i-am aratat de ce pierd eu timpul cu rebusul. S-a aratat foarte interesat sa inteleaga cum se dezleaga enigmele. Astepta cu nerabdare sa afle solutiile pe care i le gaseam prin hatisul de litere si imagini. In final, numai ce-l aud: Pot sa-ti arat si eu un rebo? Am ramas perplex, indemnandu-l s-o faca. Deseneaza, zice: o bucata de sunca (poate sa fie de (...)

Chestorii

Ajunsi, invartiti, imbuibati, aroganti, solidari, neincapatori in ei insisi de atata autoritate, cu umerii plini de stele si piepturile (ai nostri ca brazii, de!) doldora de ordine si medalii, unii generali demilitarizati, cu tupeu si rang inalt nu se sinchisesc sa minta, sa fure, sa batjocoreasca, sa insele, sa primeasca foloase necuvenite, sa se-ncarduiasca cu marii si tarii lumii interlope care-i finanteaza, manevreaza, manipuleaza, salta-n rang. Si ce daca urla presa, si ce daca striga (...)

Chestorii

Ajunsi, invartiti, imbuibati, aroganti, solidari, neincapatori in ei insisi de atata autoritate, cu umerii plini de stele si piepturile (ai nostri ca brazii, de!) doldora de ordine si medalii, unii generali demilitarizati, cu tupeu si rang inalt nu se sinchisesc sa minta, sa fure, sa batjocoreasca, sa insele, sa primeasca foloase necuvenite, sa se-ncarduiasca cu marii si tarii lumii interlope care-i finanteaza, manevreaza, manipuleaza, salta-n rang. Si ce daca urla presa, si ce daca striga (...)

Iscalitura

Un basm versificat scris de Gorki si tradus de Demostene Botez ("Fata si moartea") imi cade sub priviri abia azi cand, sortita casarii, intr-un depozit, gasesc opera autorului cartilor "Mama", "Copilaria", "Universitatile mele", "La stapan", citite in pruncia mea valiseceana. Cu acest prilej fac cunostinta cu iscalitura lui I.V. Stalin. Vizitandu-l pe Aleksei Maksimovici Peskov (cum se numea de fapt scriitorul sovietic din Nijni Novograd) impreuna cu Vorosilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Meditatii

De la un timp, pregatirea candidatilor pentru accesul in teritoriul Almei Mater a devenit un bussines evident si infloritor. Ici, colo, si imoral, fiindca profesorii preparatori sunt cei din comisiile de examen! Dar sa comentam putin primul aspect. Zeci de parinti vor ca progeniturile lor sa invete carte. Si cum invatamantul formal-alternativ (se zice ca) este la pamant, atunci apeleaza la meditatori. Bani grei si peschesuri consistente ajung la acesti "luminatori" de prunci, iar garantia reusitei, (...)

Parlamentul

Cea mai interesanta si mai... balsoi (prima dupa Pentagon, care-i cea mai prima cladire a lumii) institutie de spectacole de la noi (tot) Parlamentul sau Casa (Poporului fosta a Republicii) din deal ramane. Aici are loc, in fiecare zi a legislaturilor (chiar daca se-mprospateaza trupa din patru in patru ani) cel mai frumos spectacol total: de revista, de drama, de vodevil, de comedie, de box, de piata (si de paiate!), hazoteca nationala, agora cu dotari (...)

Agresiune

Am scris in repetate randuri cum ma agreseaza vecinii mei romi de la etajul superior, dar am facut-o in zadar, autoritatile (mai ales politienesti) au alte urgente. Ei, bine, acum scriu despre alta agresiune a brunetilor burtosi buruienosi bisnitari borfasi cu care convietuiesc. Pentru ca sunt in razboi cu kilogramele si cu hipertensiunea/diabetul ma chinuiesc sa respect regimuri alimentare, preponderent vegetale. Nu (mai) pot. Nu numai in bucatarie, ci in tot apartamentul e invazie de miresme, (...)

Veterani

Imi amintesc cat de bucuros eram, de-a lungul scolilor mele din evul recent abrogat, fiindca tatal meu (contingent 1944) n-a luptat decat in Apus, pana in Muntii Tatra, adica nu a tras in „tovarasi rusi" cum facusera parintii altor colegi, nascuti mai devreme, incorporati ca atare si luptand deci si pe fronturile din Rasarit. Aceasta… bucurie a durat pana cand, casatorindu-ma, socrul meu mi-a… stricat autobiografia, el fiind supravietuitor la Cotu Donului, in Crimeea si (...)

Doamna colonel

S-a-ncetatenit si s-a perpetuat o traditie: nevestele de sefi sunt si ele… sefi. Sau sefe. S-a zis (se zice) doamna general sau doamna colonel sotiei acestor… grade. Si, Doamne, ce rele (sau bune) spune literatura ca erau aceste dame. Cu ordonantele, de pilda. Ca militar (colonel, deh!) si eu am avut parte de acest tratament pe care nu-l agreez. Zic, insa, am avut, nu fiindca m-am pensionat, ci pentru ca „doamna mea" a parasit catedra si (...)

Copiile

E mai rau ca-n comunism in materie de DMH, adica departamentul (directia, despartamantul, domeniul) miscarii hartiilor. Orice vrei, trebuie insotit de copii xerox (de cele mai multe ori, si legalizate, legalizarea constand o avere!), orice obligatie (ca rovigneta, bunaoara!) este urmata de copii, de hartii care trebuie depuse in arhive, pentru a avea soarecii ce sa roada, conductele sparte ce sa inunde si noua generatie ce sa studieze, apropo de stupizeniile stramosilor. Inteleg sa dovedesc (...)

Viitorul

Viata oricaruia dintre muritori are doua forme de viitor. Un viitor numit ziua de maine si un altul numit viata de dupa moarte. Primul, viitorul anterior, este un viitor accesibil, posibil, prefacut, de obicei, succesiv, in prezent si, respectiv, trecut. Celalalt - viitorul ulterior - nu este posibil decat in subconstientul (credinta) fiecaruia, este propovaduirea unui ce probabil, o asigurare contextuala mediata de slujitorii bisericii, o speranta pentru acea parte de organism (nemuritoare) numita suflet. (...)

Cronica furiosului

Oare cum pot fi interpretate zisele lui Titus Livius ("Ab urbe condita") care postulau : "A invinge fara ordin este o crima"? Nu altcum, decat ca materializare a disciplinei de fier? Azi, la noi, sefii (militari) ordona ce nu se face, iar subordonatii, cu sprijinul unor sefi (superiori) parati, fac, repurtand "victorii" care maine vor fi socotite crime. Dar fapta (extremista, dictatoriala, nedemocratica, inumana!) prin care consulul spartan Manlius (ce scosese in afara legii duelul) care, (...)

Dracos

Directorul scolii (elementare) in care am obtinut opt premii intai, fost coleg de banca al tatalui meu pana in clasa a V-a, cand taranul Costica Rotaru a abandonat studiile, ii spunea, la un pahar de rachiu, parintelui meu ca sunt cel mai bun, dar si cel mai al dracului. Eticheta - modus vivendi pe care mi-a lipit-o pe creier liderul institutiei de invatamant din comuna natala - n-am mai putut-o da jos. Am incercat (am si (...)

Drepturi

Tot urmaresc emisiuni televizate, tot citesc articole in care subiectele (de infarct) prezentate raman fara finalitate. Ma rog, consumatorul de pumni in gura si taceri cu limba muscata din vremea abrogata (vorba sa fie!) se bucura ca se da la liber la libertatea de a se spune lucrurile pe nume. Dar, atat. Se spune, se bate moneda, apa in piua, gura de pomana, se demonstreaza, se aduc acte, martori, dovezi, se arata cu degetul, se (...)

Paideuma

Tot timpul am spus ce am crezut, inclusiv ca o unitate militara este o paideuma (cuvant mostenit de la greci prin care se identifica atat invatacelul cat si institutia formativa), mereu am subliniat ca paideia (adica educatia sau instructia, deci cultivarea si pregatirea) nu trebuie identificata cu propaganda comunista si, deci desfiintata, ci ca demersurile paideutice trebuie intensificate prin institutii formale, prin structuri si oameni avizati, prin osardie docimologica, analitica, manageriala. Am spus si am (...)

P.P.P.

Se tot vorbeste despre competenta, eficienta, valoare. Un ziarist - daca nu cumva tot eu! - a spus ca vitamina progresului o reprezinta vestita P.P., tradusa prin profesionalism si performanta. Acum si aici as mai adauga un P (prioritate pentru progres!) pe care-l consider indispensabil pentru oricare profesionist performant: patriotismul. Cinstea, legalitatea, onestitatea si, mai ales, dragostea de tara ta trebuie sa fie principalele creuzete ale energizantului propasirii statului redat prin dubletul P.P. Stiu, strambati (...)

Marul

In frageda-mi pruncie obisnuiam sa-mi exercit dreptul de proprietate in mod ferm. Puneam ochii pe un pom, o gaina, o rapa, un ied, un cuib de mierla si decretam: sunt ale mele. Invatasem acest simt al proprietatii de la maica-mare. Ea avea camera ei, locul ei la masa, "partitia" ei din puiul taiat, parul, ciresul, nucul, gutuiul, marul ei. S-a stins de mult batrana, eu am ajuns la randu-mi tanar de mai multi ani, dar amintirea (...)

Plicul

Ca orice om, am si eu o (cum se mai zice) pasarica, asa cum altii au un stol. De fapt, si eu am un card, dar cea de care e vorba acum se numeste filatelie. Am colectionat si colectionez timbre, clasoare, FDC-uri, ilustrate, maximafile, colite, biletele, zapisti, epistole, plicuri. Da, plicuri. Am cateva mii si tot mai strang, asa incat veti intelege incarcatura de durere a acestui cartus. Ei, bine, in Zilele Pastilor 2006 am (...)

Unsii

In vremea abrogata o duceam foarte rau, asa incat nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca si untul sau ca zaharul, erau - cand se gaseau - rationalizate. Acum lipidele se gasesc in exces, asa incat colesterolul, obezitatea si, respectiv, infarctul ori comotia ne pasc pe majoritatea. Ca sa nu mai vorbim ca si azi, ca si ieri, nimic nu merge daca nu e uns. Comisionul, bacsisul, dividendul, atentia, spaga, darul, (...)

Exagerarea

Tot am zis si repet ca este mai "criminal" sa minti ori sa furi, decat sa ucizi (fara intentie, desigur), considerand ca pentru aceste injosiri morale iti pui, premeditat, mintea la contributie. La inceputul secolului al XVII-lea, stolnicul carturar Constantin Cantacuzino scria: "Mult mai mult si mai mare iaste rusine a zice minciuna ca stie, decat a zice adevarul ca nu stie". Caci, nu-i asa, cine nu stie, dar stie ca nu stie este recuperabil (...)

Iadul

Moto: Acest cartus publicistic ar fi al o sutelea pe care-l trag (in presa si in carti intitulate chiar „Cartusiere" cu „furie si indignare", dar in zadar). Sau poate nu, la acest text vor reactiona toti cei in drept: lideri politici, lideri de politie, lideri administrativi. Adica, la fel ca alta data, fie vor tacea complice, fie vor ameninta arogant. Despre ce e vorba? Despre calitatea mea de sofer (fost ofiter M.I., M.A.I., M.I.R.A. sau cum (...)

Ales-bules

Joi dupa amiaza. Intre blocuri, printre masini, peste spatiul verde se-ntind corturi, se face focul, se pun boxe, se-aseaza lautarii, se-aduna puradeii, fug nauciti cainii, ies locatarii in balcoane, se-ntretaie cuvinte… bilingve, se pune de-un bairam misto. Ce aprobare? Care tulburare a linistii si ordinii publice? Care oameni ai legii in august, luna concediilor? Si-ncepe harmalaie, balamuc, galagie, huiet, larma, scandal, tambalau, taraboi, tevatura, tumult, vacarm, vuiet, zarva, zgomot, tapaj, tamtam, halimai, bramburala, chit, dezmat, paranghelie, sindrofie, (...)

P.M.

De-atata trai bun, taranii mei argeseni (ce-mi inspira epica randurilor romanesti si-mi populeaza, ca personaje, nuvelistica rurala) au cam renuntat la frica de Dumnezeu si rusinea mostenita din stramosi. Injura si vorbesc ca la usa cortului (respectiv ca la portile Euro-Orientului), nu se mai feresc sa eticheteze si sa arate cu degetul generalizand ca-n cantece: „Aia hoti, astia hoti,/Mama lor, la toti!" Mai mult, un batran mai scuturat din comuna care m-a ales „Cetatean de Onoare", (...)

Invidia

La mutarea / promovarea unui subofiter (agent) se fac (cum e normal) verificari de integritate a lui si a neamurilor, apoi se organizeaza concurs pentru ocuparea functiei. La mutarea / promovarea unui general (chestor) nu se mai fac (cum e anormal) verificari nici ale lui, nici la cimotii si (daca se organizeaza concurs este singur concurent!) se numeste pe functie. Multe destine ale gradelor mici au fost zabrelite (de gradele mari) pentru pete la dosar (mai (...)

Masini

Romania e sufocata, strangulata, maltratata. Principalul vinovat: regele automobil. Ce zic mai marii? C-o sa vina vremuri bune. C-o sa devenim o tara incapatoare, fiindca se moare pe capete. Sporul natural e in cadere libera. Romanii (nu si romii!) sunt in scadere, dar numarul masinilor e in crestere. Mai ales ale celor care le aduc la mana a doua sau la iuteala de mana, din capsunariade sau sengenizari! Noi suntem (declarati) romani, se-aude refrenul. Romani si din ce (...)

Solutie

Mutarea mea la oras a trecut printr-o formula suburbana (un popas in comuna Voluntari, azi oras infloritor lipit de capitala europeana Bucuresti!) unde traiam (cam) ca la tara: in casa si curte, incalzit cu lemne, fara canalizare, cu butelie de aragaz, cu albie si alte… etc.-uri. Aveam put (mai e si azi!) cu apa foarte buna (azi nu mai e din cauza nitratilor!), iar la capatul strazii era sifonarie. Nea Ion sifonarul avea put in... casa (...)

Limba

Limba noastra (primitor universal ca un dezirabil donator de sange) se tot imbogateste cu termeni noi. Dupa conotatia decazutilor (oare?) baroni locali, inlocuiti de marchizi ai opozitiei si conti ai alesilor perpetui in guvernele succesive, au intrat in semantica romaneasca mogulii, talibanii, baietii de baieti destepti, ticalositii, patricienii, taricenii si alte creaturi (lexicale, desigur!) menite sa ne bulverseze in drumul nostru (urcus, de!) spre traiul mai bine, pe care ne-a invitat sa pasim cel mai ales (...)

Reperul

Nu spun ca la dictionar, dar stiu ca reper este acel ceva dupa care te orientezi. Nici nu dau exemplul cu lectia de topografie cand eram pusi, noi, viitori strategi, sa aratam directia nord, prin (cel putin) doua repere, iar un coleg care a ajuns general dadea drept unul dintre aceste puncte de sprijin o femeie care merge ori un animal care paste, astfel ca nordul devenea… schimbator. Am sa invoc altceva, legat de reper. Si, (...)

Puternicii

Vazand cu cata viteza, graba si nesat se-nghesuie concetatenii mei, parvenito-invartito-corupti alesi sau numiti sa se-mbogateasca, imi fuge gandul la batranul Epicur cel destept care spunea: „Daca vrei sa faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea, ci ia-i din dorinte!" Ei bine, cum? La noi este o efervescenta a poftelor, o exacerbare a dorintelor, un maraton al nesatuilor, un razboi al celor ce n-au scrupule, lungul nasului, rusine, limita. Ei sunt majoritari, iar noi ramasi putini (...)

Iadul

Moto: Acest cartus publicistic ar fi al o sutelea pe care-l trag (in presa si in carti intitulate chiar „Cartusiere" cu „furie si indignare", dar in zadar). Sau poate nu, la acest text vor reactiona toti cei in drept: lideri politici, lideri de politie, lideri administrativi. Adica, la fel ca alta data, fie vor tacea complice, fie vor ameninta arogant. Despre ce e vorba? Despre calitatea mea de sofer (fost ofiter M.I., M.A.I., M.I.R.A. sau cum (...)

Sirene

Ma gandeam adesea cum or putea trai cei ce locuiesc langa gara: sirena, zgomot, te-duc-te-aduc non stop. Ei bine, eu locuiesc langa Spitalul Fundeni, interfata multora cu lumea de dincolo, purgatoriu al celor atinsi de nenorocire. De la un timp, de cand se moare pe capete, e un in-fern. Sirenele de prioritate ale ambulantelor (la care se-adauga si cele ale Politiei, chemata adesea de fapta faunei preponderent brunete in zona!) franjureaza linistea zi si noapte. Traiesc/traim (mai (...)

Putinataturi

Conlocuim, convietuim sub semnul putinului. Putin cate putin. Atentie la varianta: putin cate Putin. Nu e decat o greseala de corectura! Putini la minte. De putin pe langa. Imputinati. Cu tendinta de a scadea numericeste putin mai repede si putin mai mult. Mult, putin, asta e. Putim! De destepti. Nu toti. Cei putini, alesii dintre chematii nechemati. Traim, supravietuim manipulati cu iluzii multicolore de cei mai putin rai (n-am zis putin mai rai!) si de ceilalti (...)

Experiente

Traim in evul expertilor cu opera (de cercetare) alcatuita din citate, ne conduc manageri cu expertiza auzului lautaresc, ne sunt analisti o tagma a invartitilor de consum. Suntem la cheremul „vizionarilor" abuzului si imbogatitilor cu japca tupeului. Ne rad in nas din mertane, ne tortureaza spatiul vital cei ce ne scuipau in crestet coji de seminte si-n auz „sticlii goalii cumpaaar!" Ne ocolesc (cand o fac) la fel ca pe-o spurcaciune (de caine comunitar) pe trotuar, „broneti inlantugati" (...)

Exceptii

Nu regula, ci exceptiile ne omoara. Exceptarile. Mai ales cand sunt ad-hoc. Parleaz in lege, pai pentru inecat, pluta pentru naufragiat, exceptia confirma regula si… intareste si sporeste neregulile. Pe un drum (larg, asfaltat, nou) din Baneasa a aparut un semn de circulatie: Sens interzis, cu exceptia riveranilor. Adica drum pentru bosii din viloaiele rasarite in acel nord de Bucuresti. Ceilalti? Obligatoriu la stanga unde e haos, inghesuiala, gropi, nervi. Si in Colentina mea rezidentiala exista si (...)

Suntem

Tara mea are un destin unic si incredibil. Ca si poporul ei. Nici nu se stie cine ne sunt adevaratii inaintasi: dacii, romanii sau ce-a rezultat din convietuirea lor de un veac si putin peste jumatate, intre anii 106-271. Dar mosia? Acum peste doua milenii, sub Burebista stapaneam (sau stapaneau!) jumatate din Europa. Mai incoace sub romani, spatiul vital ni s-a redus. Cand am devenit, in fine, romani (dupa ce fusesem valahi si moldoveni, ca (...)

Nunta

„Tiganca era, da-o-n-masa, am ochit-o de la inceput… ca s-au prasit astia de nu mai poti scoate capul de ei!" (Dumitru Radu Popa, Lady V., Ed. Curtea Veche, 2006, pg.225) Sunt burtos si obsedat de acest aspect (in)estetic. De-una-zi, insa, scos din apartament de harmalaia insuportabila a decibelilor unor manele, venind de la blocul vecin, unde era o nunta… boiereasca, m-am linistit. Printre limuzinele de pe alei, cu lanturi ca si cel ce s-a rupt recent la putul (...)

Picaturi

Tot un fel de „Daca nu curge, pica" si acest „Those who stand for nothing, fall for mything" al lui Alexander Hamilton. Vreau sa zic ca si la ei (in UE si in USA) se traieste (se speculeaza!) in asa fel incat, daca nu e (foarte bine) cum ne asteptam, e bine ca e (cum este sau cum va sa fie). Jocuri de cuvinte, veti zice, la o citire rapida. Da, dar cu cat adevar atasat! (...)

Hartist

Nu vom ajunge la niciun rezultat adunandu-i si incarcerandu-i pe cersetori, ci punandu-i sa munceasca, spunea J.-P. Brissot la finele secolului XIX. Azi pusul si intinsul mainii a devenit job universal. Romanii, de cand cu aderarea, au stricat topurile internationale. Maestrii sparlitului si artistii implorarii milei au bagat lumea-n sperieti. Au invadat tarile continentului, iar statele care mai ieri ne acuzau ca ingradim libera circulatie striga cat le tin bojocii sa ne repatriem pungasii. Culmea e (...)

Adeverinta

Sunt, cu acte-n regula si-un doctorat harnicit ani buni la Universitatea din Bucuresti, sociolog. M-am specializat mai ales in domeniul psihosociologiei comunicarii si leadershipului organizational. Asa incat imi rezerv dreptul, macar teoretic, sa vorbesc in cunostinta de cauza despre, sa zicem, aprehensiunea dialogica a actorilor sociali; mai direct zis, despre relationarea interumana in ipostaze sociale. Pentru a nu irosi timp si hartie, n-am sa dau exemple (fiecare avand la indemana cu sutele!) de ipostaze dialogale ad-hoc, (...)

Ingeniozitate

Intr-o zi, ma trezesc cu un telefon de la o fosta subordonata. Fara introduceri, tipa ma ia la rost: "Ziceti ca sunteti specialist in comunicare? Ia spuneti repede raspunsul la doua intrebari!" Dau sa zic ceva, dar insa imi turuie intrebarile. Apoi: "Sa nu-mi spuneti ca v-am luat din oala, ca nu puteti raspunde, ca sucite, ca-nvartite, sunati-ma in zece minute si raspundeti scurt si indesat!" O stiam de… nebuna, toti o stiau, asa incat, crezand c-a (...)

Haiducind

„... Si astfel / mortalitatea arborilor / a crescut inspaimantator..." (Geo Dumitrescu) Credeti ca mai e altceva de facut decat sa dam foc padurilor? Nu, varianta cu arsul pe rug al politistilor, padurarilor, primarilor, baronilor, oligarhilor, mogulilor, alesilor, numitilor, renumitilor, coruptilor nu tine. Poti s-o spui cu foc, daca-ti scapara mintea, dar n-o poti pune-n opera. Pompierii sunt la datorie (datori vanduti puterii si dusmani de moarte ai lui Prometeu!), sunt gata sa-ncarce tunuri cu munitie (...)

Etnocentrism

"- Mai tigane-,ti arde satul! - Nu-i nimic, ma mut in altul!" (Proverb romanesc) Stim toti acumularile gnomice cu trimitere la etnia rroma, de la comportamentul labil (ca tiganul cu cortul), la cel inabil (inecat ca tiganul al mal). Tigania sau tiganeala sunt aspecte de comportament deviant. "Daca nu esti cuminte, te dau la tigani!", m-amenintau ai mei, cu aluzie directa la obiceiul de a sparli al acestora, inclusiv de a „lua" (si a vinde?) copii. Cand cineva (...)

Ambulanta

In haosul urban in care supravietuirea devine din ce in ce mai grea, la noxe, gropi, blocaje auto, incompetenta administrativa, indolenta politica, se adauga cu insistenta traficul de decibeli ai masinilor Politiei depasite de evenimente si ai ambulantelor cerand prioritate de trecere. O asemenea masina a... salvarii (Puls) am chemat la un pici care, la varsta de un an, plangea, vomita, refuza sa manance si avea febra mare. De la apelul telefonic s-a scurs putin. O (...)

Marxism

Fatalul Marx a fost falimentat de fatalul regim cladit pe ideile sale. Idei slefuite, adaptate si rastalmacite de roscovanii Estului salbatic. Exilat, imediat dupa trecerea lui Ceausescu in lumea umbrelor (citeste nu se stie cine si cand l-a matrasit si nici unde-i putrezesc oscioarele, cu exactitate!), Karl Marx, a revenit in bibliografii si in actualitate. Asta, la noi, fiindca dincolo, autorul Capitalului n-a avut de suferit vreun exil in vreun ev. Pentru mine, ganditorul german (el si (...)

Baudelaire

Iubitor de pisici si caini, colegul meu de horoscop, "Berbecul" Charles Baudelaire, autorul spleenului si "Florilor raului", m-a marcat si impresionat cu poeziile sale, chit ca, el, cu "Albatrosul" sau, mi-a barat primul drum spre amfiteatrele Almei Mater civile, fiindca n-am trecut examenul de admitere la filologie din cauza cunoscutului poem, pe care a trebuit sa-l povestesc in franceza. Baudelaire, insa, ramane admiratul meu din umbra, asa incat, intr-un volum de eseistica initiat de Aurelian Titu (...)

Salvatori

Colcaie tara de chemati ai nechemarii, de alesi cu ghiotura, de incompetenti ai competentei, de fuduli ai inculturii crase, de invartiti ai sforariilor si sforari ai invartelilor, de parteneri ai raptului si minciunii impartiti in tabere ale exagerarilor si furtisagului politicianist. Europenizarea Romaniei seamana mai ales cu o romanizare a Europei. In loc sa devenim tara a civilizatiei occidentale, redevenim sat fara caini al mahalalei continentului. Cand spun romanizarea U.E., ma gandesc la asaltul elitelor neputintei (...)

Formalism

Deseori, din cauza formei nu vedem (nu se vede) continutul. (Daca propozitia precedenta duce cu gandul la expresia cu copacii din cauza carora nu vedem padurea, e vorba de o nostalgie, fiindca, mai ales in Argesul meu natal, mioritic si impadurit, aceasta pavaza in calea privirii codrului a disparut, copacii fiind decapitati, ma rog, detrunchiati, en gros!) Ma refer(eam) la forma (si formalismul) care surclaseaza continutul, de pilda, forma (formula) de reforma made in Mi, fost, (...)

Multipolaritate

Se spune (se scrie si se lanseaza!) ca sase (of, cifra asta din vecinatatea lui… 66!) sunt centrele de putere ale lumii: U.E., Japonia, China, India, Rusia si, desigur, SUA. Acestea (se spera) vor lasa in lada de gunoi a istoriei unipolaritatea si, mult in urma, bipolaritatea, reusind (zice-se) sa impuna multipolaritatea. Dar cate nu se spun (s-au spus) si… degeaba. S-a racit razboiul rece, i-am cantat prohodul, dar, ca-ntr-un mit cristic, a fost surescitat. Invierea, (...)

Tacerile

Se zice din stravechime ca „daca taceai, filosof ramaneai", cum se zice si ca „cel ce tace, face", cu varianta „tace si ne-o coace". A tacea, insa, nu inseamna a nu vorbi, ci a infrana unele porniri locvace. „Tine-ti gura cand vorbesti!" glosa Pavel Mercescu. Sunt zeci de recomandari gnomice, care invita la tacere. „Trebuie tacut sau de spus ceva mai bun decat tacerea!" indemna Pitagora, iar Nicolas Boileau concluziona ca „Cel care vorbeste mult, nu (...)

Beligan

In trecutul nu asa de indepartat, culturnicii si politrucii regimului defunct realizau intalniri cu mari personalitati ale tarii. O asemenea actiune s-a organizat cand eu eram cursant la Academia Militara, iar invitat, in aula institutiei de invatamant, a fost actorul Radu Beligan. In acel trecut recent, si invitatul, si cei ce au luat cuvantul dintre gazde (cum a fost cazul si la intalnirea cu maestrul!) erau cenzurati sau invatati ce sa spuna, de catre politrucii evului (...)

Pistolar

Moto: "Frunza verde de jugastru,/ Patriei sunt poetrastru". Mi-a placut sa cred ca, manuind stiloul incarcat cu cerneala, sunt ca un pistolar de renume si justitiar din Far West. Scriam si credeam ca sub penita mea titanii cei tirani se pipernicesc, iar geniile raului cel rau palesc. Jocuri de cuvinte! Iluzii desarte. Eu scriam, ei nu se sinchiseau. Perpetuu. Eu scriu, ei se fac ca ploua. Nimic din ce improsc cu cerneala nu-i maculeaza. Traim intr-o tara (...)

Minciunele

Constat si ma minunez ca majoritatea numeroaselor mele scrieri se bazeaza, de fapt, pe minciuna. Minciuni artistice, fantezii epice, imaginatie narativa, cu un sambure de adevar, mai bine zis de real. Un fel de minciunele, cum ii spunea mama unei mancari din pruncia mea rurarala, preparata din mamaliga prajita in tigaia cu untura ramasa de la alte prajeli. E drept, un proces infim (dar reprezentativ) din ceea ce scriu este crudul (chiar cruntul!) adevar; si nu (...)

Sanatosul

Sunt demn de-a fi ajutat sa trec strada ori sa mi se ofere locul in tramvai, dar ma tin verde. Ma si copilaresc, uneori, de se crucesc domnisoarele in devenire si femeile cu barbat, doar de putina vreme. Intr-o seara, dupa ce sarisem destul de zvelt (in ciuda burtii si varstei din… buletin) in varful unui par de fier batut intr-o alee ca sa-mpiedice accesul masinilor, mi-am mai venit o idee care sa bage invidia in (...)

Rebotezare

Asa cum, insusi Iisus l-a rebotezat pe Saul, Pavel, mai marii ateismului rasaritean l-au rebotezat pe Mos Craciun, Mos Gerila. Acest "adevar" istoric ma tot chinuieste, fiindca schimbarile de macaz urmate de schimbarile de decor si modificarile de denumiri curg din ce in ce mai navalnic, dat fiind evul nostru cel democratic, dinamic, grabit si tranzitoriu. Clu-ul acestui "cartus publicistic" e altul, desi legat tot de… Craciun. Adica, de vecinul meu Paul. El si-n trecut, si azi (...)

Lacatul

Ma plimbam (incercam caci, din cauza masinilor care se-ncurau pe alei, mai ceva decat cainii ce faceau acelasi lucru prin iarba si printre flori!) prin Parcul Plumbuita cu cativa tovarasi de generatie abrogata. La un moment dat, unui pensionar ii vine ideea sa trecem la atac, asupra masinilor (si mai ales a soferilor), dar nu inainte de a fi inchis si incuiat cu un lacat cumparat de vizavi, portile parcului deschise de tupeisti (soferi blondo-bruneti si (...)

Libertatea

Candva, nu de mult, Benito Mussolini constata ca oamenii s-au saturat de libertate. Vazand, azi, cat de mult se bate moneda pe acest drept/concept care, vorba altui celebru, Iancu Caragiale, este, dar lipseste cu desavarsire, constat ca si eu m-am cam saturat. Liderul fascist a luat masuri si, impreuna cu Hitler si Horthy, au jucat in picioare ceea ce Bernard Shaw identifica chiar cu responsabilitatea. Asa incat, libertatea (de a fi) a devenit libertatea (de (...)

Cainele

"In susul josului de munte, In joc de ape in naboi, Un baci cu pletele carunte, Isi plange turma lui de oi". Din etichetati am devenit renumiti. Din jinduitori am ajuns beneficiari. Din comunisto-balcanici am devenit euro-atlantici. Din ciobani mioritici, intemeietori de cetate a lui Bucur care sa fie, peste veacuri, capitala continentala, am ajuns fosti oieri, ucigatori de traditii strabune. Din pastori transhumanti pe plaiuri mioritice am devenit victime ale alinierii la standarde si ale proastei interpretari de recomandari. (...)

Mafia

Am spus-o (profetic) o repet (indubitabil) ca integrarea noastra in Europa inseamna (si) integrarea UE in Romania.Am stat cu sufletul la gura sa vad ce se va-ntampla cu frizeriile in care (toate de pe Soseaua Colentina, de pilda!) ti se atarna o buleandra izinita, murdara si (nici macar) scuturata de gat, ti se vara-n par acelasi pieptene cu care a tesalat lindinile unui boschetar, aceeasi perie de curatat parul muiata (sau nu) in aceeasi cutie (...)

Telefoane

Cum ajung mari granguri, unii ramasi oameni mici, uita cat te sacaiau cu telefoanele sa-i ajuti, sa nu-i uiti, sa le pui o vorba buna acolo unde se apasa pe butonul avansarii lor. Mai mult, isi „trag" cate trei-patru telefoane… bengoase, pe care le pastreaza ordonantele (ma refer la … gradati/degradati, adica generali/demilitarizati din institutia din care am evadat prin pensionare!), adica soferii si secretarele, care (telefoane) sunt ori trecute pe casuta vocala cand (...)

Varfurile

Marea majoritate a celor ce acced in susul unei ierarhii ignora zisele lui John Wooden care spunea ca: „poti sa ajungi in varful piramidei, dar numai daca ai caracter vei putea ramane acolo." Aceste spuse confirma, de fapt, un adevar psihosociologic potrivit caruia, pentru a afla caracterul unui om este de ajuns sa-i oferi puterea. Insa, cum spuneam, multi dintre cei ce ajung stapani ai painii si cutitului clacheaza, cad, se prabusesc din motiv de (...)

Urari

Aproape ca nu exista urare care sa nu contina referiri la sanatate si pace. E nevoie, desigur, pe o planeta bolnava (dar libera!) unde minti libere (dar bolnave) atenteaza la tihna si existenta acestui macro-habitat, de asemenea urari. Pacea, de asemenea, este pilonul existential principal, de care depinde, in final, fericirea, bunastarea, sansele care-s aspiratiile (si alte bune doriri din urarile pe care le facem sau le primim). Azi se vorbeste de pace (ca alternativa la (...)

Tabieturi

Am tabieturi. Unele-s obisnuinte, precum culcatul dupa ora unu, altele-s renuntari, precum fumatul. Am tabieturi care tin de rutina. De pilda, din cauza modificarii unui astfel de tabiet, nu mai citesc poeme din colectia "Cele mai frumoase poezii" pe care le "inghiteam" zilnic, de cateva ori, ca pe niste medicamente tamaduitoare de suflet. De ce? Mi-am cumparat un nou computer — mai vrednic, mai performant, mai competitiv. Pe stramosul sau il porneam si, pana se (...)

CRONICA FURIOSULUI

Muzele

Minte iute mai au unii semeni de-ai mei din Colenchina blondo-satena preponderent bruneta, in care domiciliez! Bunaoara, pe o strada laturalnica, pe care a fost deviat traficul, din motive de modernizare, doi intreprinzatori au facut o gaura in asfalt, pe care au mascat-o perfect cu un carton. In "amonte" de acest obstacol, doua bombe sexy fac striptease la… ordin. Cand apare o masina, data in primire prin semnale vizuale de un punct de observare inaintat, (...)

Urari

Aproape ca nu exista urare care sa nu contina referiri la sanatate si pace. E nevoie, desigur, pe o planeta bolnava (dar libera!) unde minti libere (dar bolnave) atenteaza la tihna si existenta acestui macro-habitat, de asemenea urari. Pacea, de asemenea, este pilonul existential principal, de care depinde, in final, fericirea, bunastarea, sansele care-s aspiratiile (si alte bune doriri din urarile pe care le facem sau le primim). Azi se vorbeste de pace (ca alternativa la (...)

CRONICA FURIOSULUI

Complicitati

Pastrand proportiile si neconfundand planurile, ma simt, uneori, ca Nicolae Ceausescu asteptand sa vina masilii largi populare sa-l salveze din mana celor ce au datara lovitura de stat in cardasie cu agenturilii straine. De ce? Fiindca tot scriu, ca un justitiar cu destin asumat, cu exemple concrete de oameni-neoameni si fapte-abuzuri, inclusiv si mai ales din domeniul aparatorilor de lege (fosti si, prin resapare, actuali) si astept ca masa de cititori sa reactioneze. Si (...)

Plicul

Nu vreau sa fie ca-n vremea cand conduceam revista „Pentru Patrie" si primeam cateva sute de scrisori pe luna de la cititori. Atunci nu erau mijloace electronice de legatura ca azi. E drept ca „dialogul" pe suport de hartie are alta valoare (inclusiv de tezaurizare, pastrand particularitatile grafice ale destinatarului!) si ca, atunci, posta mergea mult mai bine ca azi. De pilda, un plic pe care era scris (il am si azi!) doar „Revista Patria, (...)

Cronica furiosului

Declaratia

Ma munceste, la fiecare sfarsit de an, cand citesc prin calendare, „almanahe", enciclopedii ca, stirea ca pe 12 decembrie 1941 Romania a declarat razboi SUA. Dupa ce ma umfla rasul (apropo de motivul venirii americanilor pedepsitori, dupa razboi), ma trec fiorii. Apoi ma dumiresc si ma linistesc, fiindca, dupa ani si ani, tot intr-un decembrie (de pucioasa si diversiune, cu morti autohtoni reali si butaforie de imprumut strain) am declarat pace acestei tari de state. (...)

Complicitati

Pastrand proportiile si neconfundand planurile, ma simt, uneori, ca Nicolae Ceausescu asteptand sa vina masilii largi populare sa-l salveze din mana celor ce au datara lovitura de stat in cardasie cu agenturilii straine. De ce? Fiindca tot scriu, ca un justitiar cu destin asumat, cu exemple concrete de oameni-neoameni si fapte-abuzuri, inclusiv si mai ales din domeniul aparatorilor de lege (fosti si, prin resapare, actuali) si astept ca masa de cititori sa reactioneze. Si (...)

Cartusul de manevra

Stelistii

Nu mi-am putut inchipui ca demilitarizarea poate produce atata si asa... chestorizare. Cand am vazut (facandu-se de rasul telespectatorilor!) doi chestori cu trei stele numai din domeniul politiei rutiere, m-am crucit si iarasi mi-am amintit ca-n inceputurile mele cu epoleti se dadea alarma cu "sase, vine generalul", pe cand azi se da cu "sase, vine generalii", ma rog chestorii, care-s berechet in structurile noastre (de) Interne. Pe ce criterii s-or fi insteland oamenii aceia, Doamne? Si (...)

Inventivitate

Foarte inventiv romanul! Daca-l lasi, imediat isi pune mintea la contributie. Colectionand sticle de unica folosinta si umplandu-le cu vin si ingropandu-le in nisip a stocat hectolitri intregi pe… gratis. Vin sau... benzina. (Si comersantii ambulanti de licori, inclusiv lapte, vand fara ambalaj la schimb, in sticle de plastic de fosta unica folosinta!). Altii au colectionat cutii de bere, le-au taiat frumos si au obtinut sute de dreptunghiuri cu care si-au invelit binalele sau si-au (...)

CRONICA FURIOSULUI

Securistul

Am auzit un bun amic (securist de omenie, dupa ce fusese informator patriot!) spunand ca si-a cerut trecerea in rezerva, inainte de expirarea termenului legal. L-am intrebat de ce pe domnul colonel din vechea garda si mi-a raspuns sec: „Fiindca mi-e rusine de unul si altul, de tine bunaoara, ca n-am aparut la CNSAS pe nici o lista. Nici ca tortionar al politiei politice (fiindca am refuzat sa dau aviz de a pleca in (...)

Cacealmaua

Avea pica pe ea, fiindca nu-i cedase. Se tinuse cu nasul pe sus, gasise un „investitor" strain si plecase in America. I-a mers. Aici, in Euroromania a lasat doi parinti indurerati si un baietel de 13 ani. Pustiul a devenit un derbedeu descurcaret si, la 18 ani, avea la activ zeci de idile, inclusiv pe cea in care… personaja a fost fata refuzatului de-acum doua decenii al mamei lui, americanca de succes de azi. Tatal (...)

Traficant

Ma tot munceste gandul c-am facut trafic de influenta si n-am raspuns in fata legii. Era in vremea impuscata cand nu se gasea nimic, iar cartile (cate se gaseau) se vindeau pe sub mana. Am participat la un raid-ancheta jurnalistico-politienesc, insotind ofiteri de la „economic" prin diferite obiective comerciale din sectorul doi. N-a fost loc sa nu se gaseasca ceva… macar amendabil. Politistii si-au facut datoria, iar eu am notat sa mi-o fac ulterior in (...)

Europenizand

„Da, asta e: urasc domnia burghezilor/Domnia copoilor si-a popilor/Dar mai vartos urasc pe cel ce n-o uraste/Ca mine/Din rasputeri". (Paul Eluard) De ce s-a temut Lenin n-am scapat: adica, de imburghezirea proletariatului. Nici de ceea ce nu s-a temut Ilici n-am scapat: de democratia junglei in care evolueaza javre, jivine, jigodii si japite. Traim intr-un haos organizat si-ntr-o lipsa de respect de tranzitie, jinduind un trai european, fara sa ne dam seama ce ne paste. Urlam (...)

Dictionar

Un Aristarc roman, masiv si scrupulos, C.T.C.-ist al scriitorimii credule si mediocre, ma gratuleaza cand cu taceri vulgare, cand cu onomatopee putrefacte, asa incat ma simt ca un Homer postmortem lasandu-l sa(-mi) linga osul Iiadei de care m-am invrednicit pentru odiseea lecturilor alor mei, europenii, necum pentru cititul "profesionist" al detinatorului (cum zice el, considerandu-se cel…ales) de metri (cubi) de carti. Asa am vrut sa notez in "Jurnalul de lasitate" (un posibil zacamant pentru memorii…postume), (...)

Luptator

Sufar de un anume ergotism. Am mania de a sicana, sacai, agasa (si angoasa) prostii, ghiorlanii, toparlanii, badaranii, lichelele, ticalosii. Aceasta "boala" m-a costat. Reactiile turmei sunt imprevizibile si, uneori, fatale. Dar daca mi-am asumat rolul de soldat universal si singur, lupt. Lupt pana la unu la propriu, caci lupt singur. Inamicii mei sunt tocmai amicii. Ei, legati, uniti, solidarizati de aceeasi idee fixa, de acelasi modus vivendi (mediocritatea, neamprostia, celeritatea, ranchiuna, raptul), ei (...)

CRONICA FURIOSULUI

Intunecare

Sunt sigur ca guvernantii nostri de azi l-au citit pe Michel Mesnil. Cum care este? Daca nu stiti, catati prin almanahe! Spun asta caci Mesnil a zis: „Ca sa tii o multime in intuneric nu trebuie decat sa-i oferi un film." Ai nostri alesi ne-au oferit, un timp, ceva circ ca alternativa la lipsa de paine, apoi au trecut direct la indobitocirea prin telenovele. Dupa ce s-a epuizat… inepuizabilul import de sorginte si inspiratie iberica, s-a (...)

Dubito

Presarii gaozari sau animale (dupa unele etichetari prezidentiale) sunt facatori-desfacatori de noduri in papura tranzitiei dictata de la Bucuresti de nu se stie (dar se cunoaste!) cine. Ei sunt primii care trag halaul ori undita in care s-au prins (de catre cine se stie, dar nu se cunoaste!) pesti ce pot potoli (ca-n legendara cina cea de taina!) foamea (cea de circ, desigur!) a culturii (de homo europeanus ori europeanulus!) de pe Dambovita. Gornistii sau buldogii (...)

CRONICA FURIOSULUI

Sub-ofiteri

De cand exista ierarhia in armata ofiterii s-au aflat in conflict cu subofiterii, fiindca a doua categorii sunt sub… ofiteri. In structurile demilitarizate, aceasta zazanie a disparut, cel putin formal. Si, totusi, in MAI, un ordin recent al „ministrului-poet"a reluat si augmentat razboiul. Bunaoara, agentii politiei rutiere aveau/au ordin sa raporteze abuzurile savarsite in trafic de ofiterii aceleiasi institutii. Pe cale de consecinta, si cei raportati, daca se considera jigniti sau nedreptatiti, au acelasi drept. (...)

Amanari

Cand tot aman sa fac vizitele medicale recomandate ori sa iau medicamentele prescrise, mi-amintesc ce costisitoare e ignoranta. Ma consolez stiind ca si alti convivi cu capul in nori (adica poeti) au procedat la fel, chit ca au incheiat socotelile cu lumea inaintea… lumii. Bunaoara, Johannes Bobrowski, letonian de cetatenie (est) germana, poet care s-a consacrat rapid si a devenit glorios postum, a trait doar 48 de ani fiindca suferea de o apendicita banala pe (...)

CRONICA FURIOSULUI

McDonaldizare

Cand George Ritzer a publicat, in 1995, The McDonaldization of Society, ofensiva occidentala spre est, in Romania isi atinsese scopul, batuse toate recordurile. Venise vremea „McDonald’s"-urilor, un atac frontal care, si acesta, i-a naucit pe romani. Am ajuns brusc si fara sa ne dam seama, occidentali. Merele acre, carnea atoasa, laptele indoit, cartofii afectati (de substantele anti-gandaci adusi (neortodox) si aruncati (protestant) pe ogoarele socialiste tot de americani), uleiul ranced, bulionul alterat, dar naturale, (...)

Incriminari

Se spune ca etnia roma este preponderent lenesa si ciorditoare. Judecand dupa convietuirea mea rurala cu tiganii comunei as zice ca si da si nu. Da, pentru cei ce veneau (nomazii) si bantuiau o zi, doua prin zona cu ofertele muncii lor, dar si cu iuteala de minte/mana a acelorasi, iar nu, pentru localnici care respectau si erau respectati ca rudari, lingurari, caldarari, fierari, potcovari ai obstei. Mai mult, azi, zic tot da si nu, (...)

CRONICA FURIOSULUI

Complicitati

Pastrand proportiile si neconfundand planurile, ma simt, uneori, ca Nicolae Ceausescu asteptand sa vina masilii largi populare sa-l salveze din mana celor ce au datara lovitura de stat in cardasie cu agenturilii straine. De ce? Fiindca tot scriu, ca un justitiar cu destin asumat, cu exemple concrete de oameni-neoameni si fapte-abuzuri, inclusiv si mai ales din domeniul aparatorilor de lege (fosti si, prin resapare, actuali) si astept ca masa de cititori sa reactioneze. Si (...)

Similitudini

De multe ori m-am intrebat de ce a renuntat C. A. Rosetti (1816-1885) la cariera de prim-politist la Pitesti (1842), pentru a se dedica – i-auzi vorba! – activitatilor literare, jurnalistice si tipografice? Venit incoace, la Capitala, s-a stabilit pe Ulita Mogosoaiei unde si-a deschis pravalie (Stabilimentul C.A. Rosetti) unde era si o sala de „cetire". Din prim-politai argesean avea s-ajunga prim-staroste al negustorilor bucuresteni. Functia nu era de colea. Dar eu? Eu n-am fost (...)

Intelesuri

Un prieten se falea ca si-a publicat editia revazuta si adaugita a unei carti. Adica schimbase doar „lect. univ. drd." cu „prof. univ. dr." din titlul volumului. Ei bine, am constatat ca se poate si mai si. Un vers al copilariei mele fara trecut capitalist suna astfel: "Cu manutele astea doua / Voi cladi o tara noua". Revazut si adaugat, finalul distihului (care suna la fel) ar putea fi tradus si asa: o tara (...)

Martiana

Intr-o poema (Amor intepat de-o albina), marele poet al Pleiadei franceze, Remy Belleau (1526 - 1577) descrie patania zeului iubirii, care a fost intepat de o albina si a mers vaicarindu-se la mama sa Venus. Zeita frumusetii l-a dojenit ca se tanguieste doar pentru piscatura, pe cand el, cu sageata sa, chinuieste inimile indragostitilor. Asadar, sa nu te temi de-un ac daca e manuit de arc! Patania mi-a reamintit faptul ca sunt alergic la serul (...)

Agresorii

Pe Podul Colentina din Bucuresti, lume ca la balci: apele raului, umflate de ploi, dau un spectacol inspaimantator. Tot aici, la datorie, se afla autoritatile: Primaria, Politia, Jandarmeria, Pompierii. Deodata, chiar pe pod, coloana de masini e tulburata de un eveniment ciudat. O masina albastra (Dacia) este agresata cu bate de trei tuciurii coborati dintr-o limuzina neagra (BMW) oprita la semafor, ca si victima. Cel de la volan si doi colegi de habitaclu abia (...)

CRONICA FURIOSULUI

Agresorii

Pe Podul Colentina din Bucuresti, lume ca la balci: apele raului, umflate de ploi, dau un spectacol inspaimantator. Tot aici, la datorie, se afla autoritatile: Primaria, Politia, Jandarmeria, Pompierii. Deodata, chiar pe pod, coloana de masini e tulburata de un eveniment ciudat. O masina albastra (Dacia) este agresata cu bate de trei tuciurii coborati dintr-o limuzina neagra (BMW) oprita la semafor, ca si victima. Cel de la volan si doi colegi de habitaclu abia (...)

Niculaie

Initial m-am aprins si am dat sa... pac la razboiul, cand un ins mare (in functie) mi-a returnat un raport parafat de o droaie de insi mai mari (si-n functie) ca el, fiindca in loc sa scriu Niculae (cum a fost botezat) eu am scris Nicolae. Mi-a trecut repede amintindu-mi ca P.C.-ul interpreteaza si o virgula banala, si un text de 1.000 de pagini cu acelasi "interes", pentru el virgula putand insemna un portavion, (...)

Cronica furiosului

Un basm versificat scris de Gorki si tradus de Demostene Botez (“Fata si moartea”) imi cade sub priviri abia azi cand, sortita casarii, intr-un depozit, gasesc opera autorului cartilor “Mama”, “Copilaria”, “Universitatile mele”, “La stapan”, citite in pruncia mea valiseceana. Cu acest prilej fac cunostinta cu iscalitura lui I.V. Stalin. Vizitandu-l pe Aleksei Maksimovici Peskov (cum se numea de fapt scriitorul sovietic din Nijni Novograd) impreuna cu Vorosilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Biserica

Gasesc (in Magazin istoric, 475/2006, pg. 52) un text transant: „Mediul spiritual din care au provenit inca de la inceputurile organizarii activitatilor informative o serie de agenti, chiar conducatori de retele ori servicii de spionaj, a fost acela al Bisericii”.Asadar, o demonstrare a „blasfemiei” pe care o savarsesc si sustin, conform careia Biserica (institutia cea mai credibila, potrivit sondajelor de opinie!) este vinovata/implicata in mai toate relele majore petrecute de-a lungul timpului. Mai bine zis, (...)

Vopsele

Credeam ca sechelele ceausiste gen vopsitul pomilor in verde, au disparut. Nicidecum. Bunaoara, niste zelosi ai semanticii, care vopsisera cosurile de gunoi in portocaliu (intreb si eu, tot semantic, cum de nu s-a observat conotatia: gunoi/culoare electorala invingatoare!), au trecut la revopsirea acestora in rosu. De ce? Fiindca seful ce se anuntase ca vine in control apartinea unui partid avand aceasta culoare drept preferinta simbolica! Numai ca, acel sef a aflat si a transmis sa (...)

CRONICA FURIOSULUI

Coincidente

Ma tot intreb, vazand vehementa cu care se neaga si se ataca reciproc doua tabere ce par in veci ireconciliabile, apropo de optiunile lor politico-patriotice - Partidul Romania Mare si U.D.M.R.-ul - daca nu cumva "cobeligerantii" (care, in afara vazului public, se gratuleaza, tolereaza, accepta etc.) practica ceea ce teologul german Nicolaus Cusanus (1401-1464) denumea „docta ignorantia" si „coincidentia oppositiorum" adica „ignoranta constienta" si „coincidenta contrariilor".Ma intreb, e drept, si altceva vazand cum credul/prostitul popor (...)

CRONICA FURIOSULUI

Icoana

Nu sunt adeptul icoanei si, in general, al bisericii. Biserica mea si credinta sunt „zidite” in cuget si recurg la ele in taina. Dar nu sunt nici pentru renuntarea la traditii. Asa cum pe birou sau pe peretii intre care locuim se afla portrete dragi (inclusiv icoane), si pe peretii institutiilor in care luam startul in viata pot fi tablouri (inclusiv icoane) care sa ambienteze patriotic (traditional) acele spatii.Vajul cu interdictia (ca si resurectia imediat (...)

Pana

Nu mi-a venit (nici acum nu-mi vine) sa cred ca intreruperea iluminatului public pe strada mea nu s-a produs datorita unei avarii. (Nu mai tine gogorita cu economiile de energie electrica din vremea lui Nea Nicu cel Aclamat si Impuscat!)Un vecin atoatestiutor m-a avertizat ca un Nostradamus de cartier ca se pregateste un atac la apartamente si masini, c-a vazut el miscari de trupe brunete si ca politistii si-au rarit pana la zero aparitiile in (...)

Sclavagism

In cartierul in care domiciliez se afla un parc (Plumbuita) si o ctitorie a lui Matei Basarab (tot Plumbuita), doua repere ale peregrinarilor mele (aproape) zilnice.Ca parcul e plin de caini vagabonzi, caini cu stapani care pangaresc spatiul verde (si cainii si mai ales stapanii), romani neaosi si majoritari (adica romi), care distrug banci si agreseaza pomi si, mai ales, de chinezi guralivi si scuipaciosi, am mai scris tot in zadar.Acum scriu si despre drumul (...)

Femei

Nu stiu de ce sunt tentat, ca, odinioara regele Solomon care spunea despre mama sa (pe care a corupt-o erotic, ferind-o totusi, de incest, dar parand-o tatalui sau!) ca are creierul mai usor ca o “necuratenie” de caine, sa ignor sau sa minimalizez, en gros, inteligenta feminina!Deseori, insa, cand sunt muncit de asemenea prejudecati, mi se demonstreaza contrariul, cunoscand femei care bat la skandenbergul mintii multi reprezentanti ai sexului tare. E drept ca sunt putine (...)

Femei

Nu stiu de ce sunt tentat, ca, odinioara regele Solomon care spunea despre mama sa (pe care a corupt-o erotic, ferind-o totusi, de incest, dar parand-o tatalui sau!) ca are creierul mai usor ca o “necuratenie” de caine, sa ignor sau sa minimalizez, en gros, inteligenta feminina!Deseori, insa, cand sunt muncit de asemenea prejudecati, mi se demonstreaza contrariul, cunoscand femei care bat la skandenbergul mintii multi reprezentanti ai sexului tare. E drept ca sunt putine (...)

Cronica Furiosului

Un batran din parcul pensionarilor m-a urmarit cu luare aminte cand i-am aratat de ce pierd eu timpul cu rebusul. S-a aratat foarte interesat sa inteleaga cum se dezleaga enigmele. Astepta cu nerabdare sa afle solutiile pe care i le gaseam prin hatisul de litere si imagini. In final, numai ce-l aud: Pot sa-ti arat si eu un rebo? Am ramas perplex, indemnandu-l s-o faca. Deseneaza, zice: o bucata de sunca (poate sa fie de (...)

Maladii

Cand eram mic in grad si varsta, dar mare-n functie, aveam subordonati militari dar mai ales civili. Printre atributii imi revenea si aceea de a ma ocupa de traiul (mai bun) al acestora.Cum e firesc oamenii se mai si imbolnavesc. Asa se-ntampla si cu cei din subordine. Numai ca exista o ierarhie. Sefii aveau acces la toate medicamentele (pentru ei se si gaseau, la fel cum e si azi in structura MAI de care e (...)

OADO

In copilaria mea auzeam vorbindu-se fie ca cineva a citit foarte mult si i-a sarit mintile, fie ca cine stie multe, moare.Abia acum, ignorant al acelor zise si inca cititor de carti cu ghiotura, constat ca cititul prosteste si, pe cale de consecinta, grabeste decesul. Sunt prost ca, in loc sa ma-nvartesc, sa fur, sa iau mita, sa investesc, sa fac bani, sa am femei la discretie, masini la scara si scara (interioara) la vila (...)

Puternicii

A aparut o carte ("Arma de care aveti nevoie") la Editura Militara. Trustul de presa al M.Ap.N. publica astfel "O antologie a jurnalistilor militari 1990 - 2004". Absenta militarilor (cu exceptia unor demilitarizati!) din M.A.I. (inclusiv a celor stramutati aici chiar de la Armata, dupa invalmaseala "cine-a-tras-in-noi-16-22!" imi intareste convingerea, probata si cu alt prilej (la Ziua Presei Militare, bunaoara, cand plaivaznicii militari activi, ca sa nu vorbesc de rezervistii care-s mutati pe linia moarta, (...)

Chestorii

Ajunsi, invartiti, imbuibati, aroganti, solidari, neincapatori in ei insisi de atata autoritate, cu umerii plini de stele si piepturile (ai nostri ca brazii, de!) doldora de ordine si medalii, unii generali demilitarizati, cu tupeu si rang inalt nu se sinchisesc sa minta, sa fure, sa batjocoreasca, sa insele, sa primeasca foloase necuvenite, sa se-ncarduiasca cu marii si tarii lumii interlope care-i finanteaza, manevreaza, manipuleaza, salta-n rang. Si ce daca urla presa, si ce daca striga (...)

CRONICA FURIOSULUI

Furia

Renunt sa trag (degeaba) cartuse (publicistice) de manevra. Incerc sa ma-nfurii si sa arat cu degetul, sa iau de guler, sa pun la zid, doar, doar furia mea va-nspaimanta pe cineva! Chit ca, de ce se vorbeste, de-aia se-adanceste. De ce se condamna, de-aia se ignora. De ce se trateaza, de-aia se extinde. Cum cine!? Coruptia, hitul longeviv, sloganul de succes, vaca de muls a presei. Maladia tranzitiei-democratiei-euro-atlantismului romanesc si virusii, microbii, cocii, parazitii ei.Intr-o (...)

Agresorii

Pe Podul Colentina din Bucuresti, lume ca la balci: apele raului, umflate de ploi, dau un spectacol inspaimantator. Tot aici, la datorie, se afla autoritatile: Primaria, Politia, Jandarmeria, Pompierii. Deodata, chiar pe pod, coloana de masini e tulburata de eveniment ciudat. O masina albastra (Dacia) este agresata cu bate de trei tuciurii coborati dintr-o limuzina neagra (BMW) oprita la semafor, ca si victima. Cel de la volan si doi colegi de habitaclu abia reusesc sa (...)

Decibelii

I-am venit de hac intr-o joi. Ca de obicei, daduse volumul radioului la maximum. Se zguduiau geamurile, nu alta. Se asezase in bucatarie, fuma, bea si asculta muzica. Ea si vizitatorul ei brunet. Le-am batut cu lingura in calorifer, le-am strigat mascari pe fereastra, le-am turnat apa-n cap, i-am amenintat cu Politia… In zadar.In joia aceea mi-a venit o idee. Nastrusnica. Am legat o petarda de-o ata, i-am dat foc si am coborat-o usor pana (...)

Iscalitura

Un basm versificat scris de Gorki si tradus de Demostene Botez (“Fata si moartea”) imi cade sub priviri abia azi cand, sortita casarii, intr-un depozit, gasesc opera autorului cartilor “Mama”, “Copilaria”, “Universitatile mele”, “La stapan”, citite in pruncia mea valiseceana. Cu acest prilej fac cunostinta cu iscalitura lui I.V. Stalin. Vizitandu-l pe Aleksei Maksimovici Peskov (cum se numea de fapt scriitorul sovietic din Nijni Novograd) impreuna cu Vorosilov, la 11 octombrie 1931, acesta le-a citit (...)

Meditatii

De la un timp, pregatirea candidatilor pentru accesul in teritoriul Almei Mater a devenit un bussines evident si infloritor. Ici, colo, si imoral, fiindca profesorii preparatori sunt cei din comisiile de examen!Dar sa comentam putin primul aspect. Zeci de parinti vor ca progeniturile lor sa invete carte. Si cum invatamantul formal-alternativ (se zice ca) este la pamant, atunci apeleaza la meditatori. Bani grei si peschesuri consistente ajung la acesti “luminatori” de prunci, iar garantia reusitei, (...)

Parlamentul

Cea mai interesanta si mai... balsoi (prima dupa Pentagon, care-i cea mai prima cladire a lumii) institutie de spectacole de la noi (tot) Parlamentul sau Casa (Poporului fosta a Republicii) din deal ramane. Aici are loc, in fiecare zi a legislaturilor (chiar daca se-mprospateaza trupa din patru in patru ani) cel mai frumos spectacol total: de revista, de drama, de vodevil, de comedie, de box, de piata (si de paiate!), hazoteca nationala, agora cu dotari (...)

Pistolul

Din ce in ce mai ingeniosi si aproape imposibil de stapanit, hotii nostri tind sa preia initiativa in toate. Cu concursul autoritatilor, cu tupeu, cu solidaritate s-au cam impus, mai ales in mediul rural. In acest habitat, unde supravietuieste rocadelor guvernamentale alimentate cu gogosi electorale si mama mea, am cativa ari de padure si cateva prajini de pamant. Niciodata nu recoltez eu decat ce mai ramane de la hoti si de cateva ori pe an (...)

Pistolul

Din ce in ce mai ingeniosi si aproape imposibil de stapanit, hotii nostri tind sa preia initiativa in toate. Cu concursul autoritatilor, cu tupeu, cu solidaritate s-au cam impus, mai ales in mediul rural. In acest habitat, unde supravietuieste rocadelor guvernamentale alimentate cu gogosi electorale si mama mea, am cativa ari de padure si cateva prajini de pamant. Niciodata nu recoltez eu decat ce mai ramane de la hoti si de cateva ori pe an (...)

Copiii

Fiul unui chestor de politie (care, onorabil si-a dat demisia!) a fost prins consumand/traficand droguri. Mi-a dat vestea un fost grangure la Interne venit cu partidul defunct si suparat ca n-a fost facut (direct) chestor si el, ci doar, direct, comisar-sef. Si ce mai comenta acel pupincurist tradator, apropo de pedeapsa pe care ar merita-o fostul lui coleg batut de soarta!Vreau sa invoc nu neomenia si marlanismul stiute si cunoscute, ci un aspect ce-mi aduce (...)

Agresiune

Am scris in repetate randuri cum ma agreseaza vecinii mei romi de la etajul superior, dar am facut-o in zadar, autoritatile (mai ales politienesti) au alte urgente.Ei, bine, acum scriu despre alta agresiune a brunetilor burtosi buruienosi bisnitari borfasi cu care convietuiesc. Pentru ca sunt in razboi cu kilogramele si cu hipertensiunea/diabetul ma chinuiesc sa respect regimuri alimentare, preponderent vegetale. Nu (mai) pot. Nu numai in bucatarie, ci in tot apartamentul e invazie de miresme, (...)

Veterani

Imi amintesc cat de bucuros eram, de-a lungul scolilor mele din evul recent abrogat, fiindca tatal meu (contingent 1944) n-a luptat decat in Apus, pana in Muntii Tatra, adica nu a tras in „tovarasi rusi” cum facusera parintii altor colegi, nascuti mai devreme, incorporati ca atare si luptand deci si pe fronturile din Rasarit. Aceasta… bucurie a durat pana cand, casatorindu-ma, socrul meu mi-a… stricat autobiografia, el fiind supravietuitor la Cotu Donului, in Crimeea si (...)

Euronia

„De cand taranii parlesc porcul la sacrificare, nu mai intalnim opinci lasate la bariere” (Vasile Stiuliuc)Vad pe masini o reclama cu un termen pe care l-am creat eu acum cativa ani: Edenia. Asa numisem „Gradina Maicii Domnului”, gandindu-ma la frumusetile acestui „picior de plai” continental.Acum zic acestei „guri de rai” Euronia, gandindu-ma ca, fiind (re)primita in Europa, tara din Carpati, ar putea purta si acest (nou) nume.E drept ca un amic istoric, bizuindu-se pe aprehensiunea (...)

Generaliada

Am multi colegi (si prieteni, cum este poetul Ilie Gorjan!) generali. Dintre acestia, multi (cum e acelasi general) sunt inteligenti, carismatici, demni de… demnitatea militara ce aminteste de nume ilustre de la Dragalina, Prezan si Averescu la, daca tot suntem francofoni, Charles de Gaulle. Tot dintre generali (putini) nu cred ca meritau acest rang din varii motive. (Aman de multicel sa fac un repertoar al instelatilor care au facut proasta imagine si mult deserviciu institutiilor (...)

Autografe

Am oferit unor granguri (citeste sefi cu epoleti instelati) carti de-ale mele cu autograf, fiindca au aflat, de la trepadusi, c-am publicat asa ceva si mi-au cerut. Am oferit – gratis, desigur – carti publicate cu efort (inclusiv financiar), bucuros ca am un cititor in plus. M-am inselat amarnic. Dupa ani si ani, cand „grangurele” a zburat, am gasit la fostul loc de munca (fie recuperat de noul grangure, fie aruncat la gunoi) volumul meu (...)

Colectiile

Pe langa numeroasele apucaturi, am si o manie: colectionez carti si reviste. Fiindca am… casa la bloc, o parte din aceste trofee le-am dus fie acasa (pe plaiul natal), fie la fostul domiciliu al sotiei (mostenitoare a unei case vechi pe care o agreseaza masinile de tonaj greu si a carei intretinere costa destul, mai ales ca acolo nu mai locuieste nimeni).Parintii mei (mai ales tata, cand traia) ceea ce n-a apucat sa roada soarecii (...)

Doamna colonel

S-a-ncetatenit si s-a perpetuat o traditie: nevestele de sefi sunt si ele… sefi. Sau sefe. S-a zis (se zice) doamna general sau doamna colonel sotiei acestor… grade. Si, Doamne, ce rele (sau bune) spune literatura ca erau aceste dame. Cu ordonantele, de pilda.Ca militar (colonel, deh!) si eu am avut parte de acest tratament pe care nu-l agreez. Zic, insa, am avut, nu fiindca m-am pensionat, ci pentru ca „doamna mea” a parasit catedra si (...)

Copile

E mai rau ca-n comunism in materie de DMH, adica departamentul (directia, despartamantul, domeniul) miscarii hartiilor. Orice vrei, trebuie insotit de copii xerox (de cele mai multe ori, si legalizate, legalizarea constand o avere!), orice obligatie (ca rovigneta, bunaoara!) este urmata de copii, de hartii care trebuie depuse in arhive, pentru a avea soarecii ce sa roada, conductele sparte ce sa inunde si noua generatie ce sa studieze, apropo de stupizeniile stramosilor. Inteleg sa dovedesc (...)

Ordinele

Ordinele inepte s-au dat si se (mai) dau. Pentru ca un soldat (al trupelor de securitate) a sustras munitie din corpul de garda, s-a dat un ordin al sigilarii si incuierii cu mai multe lacate a lazilor cu munitie din fisetele incuiate si sigilate, asa incat samanta (si sculele) mortii au devenit (practic) impracticabile. (Poate si din acest motiv, la nunta tragerilor ca la nunta din decembrie cel anticeausist, “securistii” n-au tras nici un cartus, (...)

P.C.R.

De cand am mai mult timp pentru parcuri si sunt mai mult motivat pentru dialogul cu “talpa tarii”, aflu de la sursa ce si cum e cu politichia. Presa e nimic pe langa ce este vox populi! De pilda, in Plumbuita mea multietnica, aud ca partidul de guvernamant (se-ntampla evenimentul inainte de alegerile din toamna lui 2004!) care si-a mai schimbat o data numele o sa si-l schimbe din nou din P.S.D. in P.C.R.I.! Am (...)

P.C.R.

De cand am mai mult timp pentru parcuri si sunt mai mult motivat pentru dialogul cu “talpa tarii”, aflu de la sursa ce si cum e cu politichia. Presa e nimic pe langa ce este vox populi! De pilda, in Plumbuita mea multietnica, aud ca partidul de guvernamant (se-ntampla evenimentul inainte de alegerile din toamna lui 2004!) care si-a mai schimbat o data numele o sa si-l schimbe din nou din P.S.D. in P.C.R.I.! Am (...)

Vizitatori

Le-am pus gand rau urmaritorilor mei. Am inceput sa nu mai parchez masina in fata blocului. Vin per-pedes si ma strecor pe furis, pe intrarea din spate. Nu aprind luminile in apartament. In usa, am vesnic un bilet: “Va rog sa reveniti peste cinci zile, sunt in provincie”. Nu raspund la telefon si nu fac zgomot. Nici apa n-o trag, nici dus nu fac, nici pe ochi nu ma spal.In fine, in ziua a treia (...)

Traianescu

Asa cum nordicii au, preponderent, terminatia “son”, armenii “an”, iar rusii “ov” si polonezii “ski” in nume, preponderenta romaneasca (vezi piesa lui Musatescu!) o reprezinta particula “escu”. Cred ca strainezia s-ar fi minunat crezand ca n-am ales un roman (chit ca precedentul cu Carol I si restul dinastiei Hohenzollern e graitor!) daca dupa Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Iliescu Bis ar fi urmat Nastase, nu tot escu precum marinarul Traian.Personal regret (ca si-n pruncie, cand imparatul, (...)

Trinitati

Eminescologul Dimitrie Vatamaniuc a spus ca secolul XIX, in Romania, se sprijina pe pilonii: Creanga (Moldova), Slavici (Ardealul) si Caragiale (Muntenia), iar coloana de sustinere a acestei “sfinte treimi” nationale o constituie Eminescu. Oare in secolul XX cine ar putea sa faca o “trinitate sacra”? Un Brancusi (nascut intr-o zi cu alt oltean de geniu, Sorescu) pentru Muntenia, un Enescu (la egalitate de puncte cu Iorga), pentru Moldova, si Blaga (unicul!) pentru Transilvania. E drept (...)

Viitorul

Viata oricaruia dintre muritori are doua forme de viitor. Un viitor numit ziua de maine si un altul numit viata de dupa moarte. Primul, viitorul anterior, este un viitor accesibil, posibil, prefacut, de obicei, succesiv, in prezent si, respectiv, trecut. Celalalt - viitorul ulterior - nu este posibil decat in subconstientul (credinta) fiecaruia, este propovaduirea unui ce probabil, o asigurare contextuala mediata de slujitorii bisericii, o speranta pentru acea parte de organism (nemuritoare) numita suflet. (...)

Dumnezeu

Care este legatura intre ai lor si ai nostri? M-am tot intrebat. Cat de dezirabili sunt ai lor in ochii alor nostri? Cat de toleranti sunt ai nostri in fata alor lor? Pe hartile scolirii mele strategice existau doua hasuri, una rosie in care scriam despre temple proprii, adica ai nostri, si una albastra in care erau datele despre inamic, deci ai lor. (Acum, de cand cu intrarea in NATO, culorile s-au schimbat, inamicul a (...)

Teledependenta

Am castigat ce ne lipsea : televiziune non-stop dupa serialul “Bezna” turnat de nea Nicu Raposatul. Avem tele-cablu si vedem programe de ni se scrantesc degetele pe telecomanda cautandu-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indispensabile (copil, tata, mama, bunic), adica, cu public-tinta si public asigurat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe paine, telenovele insiropate si talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru copiii evadati din ispravi animate sau din (...)

Anormalitati

N-oi fi eu ca militianul (resapat in politist demilitarizat) care, atunci cand primeste cadou o vaza cu gura in jos, constata ca n-are unde aseza florile in ea si, pe deasupra, are si fundul spart, dar nici departe de acest IQ nu ma situez, de vreme ce ma tot straduiesc sa inventez (pentru economie) gaura cea mai mica la covrig sau macaroana ori culoarea alba a laptelui sau dopul la sticla.Nu sunt nici macar ca (...)

BALADA DE TOAMNA

Un (alt) an ne-au calcat pe neuroni raspunsurile in doi peri sau, mai grav, lipsa (intentionata) a vreunei reactii in fata unor abuzuri semnalate de bietul cetatean de rand ori jemanfich-ul unor fuctionari publici cu functii mai mult sau mai putin importante in urma intrebarilor greu digerabile sau a articolelor incriminatoare ne-au calcat pe nervi si in ultimul an de zile. Dar acum, ca-i aniversare, si inca a noastra, a TIMPOLIS-ului, am incercat sa facem (...)

Chibritul

Abacul a detronat betisoarele, care detronasera degetele, numaratoarea a inlocuit abacul, iar calculatorul le-a „ucis” pe toate.Ricsa sau roaba a fost inlocuita de cotiga ori car, caruta (cu toate variantele ei hipo) a fost inlocuita de caii putere ai masinii (cu toate variantele acesteia).Opaitul a fost inlocuit de felinar, lampa, petromax, bec, proiector cu neon. Ligheanul, albia, valtoarea au fost detronate de dus si masina de spalat. Focul din soba cu lemne a fost inlocuit (...)

Proprietatea

Am fost educat in spiritul urii fata de cei ce au, am blamat burghezo-mosierimea exploatatoare, am privit cu sila pe mai instaritii satului - chiaburii - ca erau… instariti, iar ai mei parinti nu.Si, totusi, cand m-am facut baiat mare, cum ar fi zis Nicuta Tanase, si am pus ban pe ban, dupa ce am pus si osul la treaba, agonisind destul, am inceput sa respect proprietatea si proprietarii. N-as accepta in ruptul capului sa (...)

Paideutice

Ca-n fiecare an din cei de dupa decembriada, si-ntr-al 16-lea am venit in localitatea natala sa particip la sarbatoarea de sfarsit de an scolar si sa recompensez premiantii cu carti. De data asta am constatat ca festivitatea nu s-a mai tinut duminica, fiindca majoritatea personalului didactic este constituita din suplinitori tineri navetisti, ce nu au voit sa rateze week-end-ul. Am ajuns, deci, post-factum si am constatat ca suplinitori folosim, surogate scoatem. Elevii-naut vor ajunge studentii-taxa (...)

Marul

In frageda-mi pruncie obisnuiam sa-mi exercit dreptul de proprietate in mod ferm. Puneam ochii pe un pom, o gaina, o rapa, un ied, un cuib de mierla si decretam: sunt ale mele. Invatasem acest simt al proprietatii de la maica-mare. Ea avea camera ei, locul ei la masa, “partitia” ei din puiul taiat, parul, ciresul, nucul, gutuiul, marul ei.S-a stins de mult batrana, eu am ajuns la randu-mi tanar de mai multi ani, dar amintirea (...)

Cainii

Scrie mare si clar pentru alfabetizati ca accesul persoanelor cu caini este permis (doar) in cutare loc din parc, insa scrie degeaba. Jigodiile (care-s insi ignoranti) isi duc javrele (care-s metafore pentru patrupede) peste tot (alei, locuri de joaca, spatii verzi, ronduri cu flori) in parcul plimbarilor mele cu bancile ocupate de chinezi guralivi si scuipaciosi ori deteriorate de bruneti localnici si tiganosi.Mai scrie ca fecalele canidelor trebuie adunate de stapanii lor si depuse la (...)

Plicul

Ca orice om, am si eu o (cum se mai zice) pasarica, asa cum altii au un stol. De fapt, si eu am un card, dar cea de care e vorba acum se numeste filatelie. Am colectionat si colectionez: timbre, clasoare, FDC-uri, ilustrate, maximafile, colite, biletele, zapisti, epistole, plicuri. Da, plicuri. Am cateva mii si tot mai strang, asa incat veti intelege incarcatura de durere a acestui cartus. Ei, bine, in Zilele Pastilor 2006 am (...)

ETC.-ul

Destept Vilfredo Pareto asta cu esoterica lui regula a lui 20/80! La noi s-a aplicat mai tarziu, dar s-a aplicat. Adica, 20 la suta din populatie o reprezinta oligarhia si “camarila”, invartitii si emanatii, imburghezitii si cumetrii, baronii si cimotiile lor, jnapanii si maharii, mafi-hotii si coruptii, adica puternicii, vilistii, limuzinistii, conturistii, patronautii, pletora (nu crema), jegurile (nu jegosii), lichelele (sau javrele), pramatiile (ori putorile), ticalosii (sau jigodiile).Ceilalti, majoritatea sunt rabdatorii, inspaimantatii, credulii (si credinciosii), (...)

Paideuma

Tot timpul am spus ce am crezut, inclusiv ca o unitate militara este o paideuma (cuvant mostenit de la greci prin care se identifica atat invatacelul cat si institutia formativa), mereu am subliniat ca paideia (adica educatia sau instructia, deci cultivarea si pregatirea) nu trebuie identificata cu propaganda comunista si, deci desfiintata, ci ca demersurile paideutice trebuie intensificate prin institutii formale, prin structuri si oameni avizati, prin osardie docimologica, analitica, manageriala. Am spus si am (...)

Unsii

In vremea abrogata o duceam foarte rau, asa incat nici pe ulei n-o puteam lua. De unde ulei? Acesta, ca si untul sau ca zaharul, erau - cand se gaseau - rationalizate. Acum lipidele se gasesc in exces, asa incat colesterolul, obezitatea si, respectiv, infarctul ori comotia ne pasc pe majoritatea. Ca sa nu mai vorbim ca si azi, ca si ieri, nimic nu merge daca nu e uns. Comisionul, bacsisul, dividendul, atentia, spaga, darul, (...)

Draga

Iubesc muzica, arta, cultura, spiritualitatea romaneasca. Iubesc si apreciez actorii, artistii, scriitorii, carturarii neamului. Ma chinuieste faptul ca nu sunt la fel de apreciati si de cunoscuti ca mesagerii altor neamuri.Asa se face ca-i caut, ii cultiv, ii invit. Asa se face ca la Ziua Armei am croit un program cu care am invitat nume de greutate ale melosului romanesc. Majoritatea s-au bucurat sa evolueze pe scena Nationalului bucurestean pentru Jandarmerie. Cativa insa, mai ales (...)

Revolutionari

Imi pare (desi tardiv) foarte rau ca nu sunt (posesor de legitimatie de) revolutionar. Eu. Teroristul dovedit (in cartea “Dosarul Romida” scoasa de Timpolis, in 1999, si-n cea ce va fi scoasa - cred, tot la Timisoara - in curand, “Ochiul Romidei”), luptatorul pentru cauza, purtatorul (cu acte) de uniforma, arma si misiune de-nalta raspundere, nu beneficiez de binefacerile de dupa sangerosul decembrie 1989, mai ales de cele de dupa limpezirea apelor, cand au primit (...)

Drepturi

Tot urmaresc emisiuni televizate, tot citesc articole in care subiectele (de infarct) prezentate raman fara finalitate. Ma rog, consumatorul de pumni in gura si taceri cu limba muscata din vremea abrogata (vorba sa fie!) se bucura ca se da la liber la libertatea de a se spune lucrurile pe nume. Dar, atat. Se spune, se bate moneda, apa in piua, gura de pomana, se demonstreaza, se aduc acte, martori, dovezi, se arata cu degetul, se (...)

Exagerarea

Tot am zis si repet ca este mai “criminal” sa minti ori sa furi, decat sa ucizi (fara intentie, desigur), considerand ca pentru aceste injosiri morale iti pui, premeditat, mintea la contributie. La inceputul secolului al XVII-lea, stolnicul carturar Constantin Cantacuzino scria: “Mult mai mult si mai mare iaste rusine a zice minciuna ca stie, decat a zice adevarul ca nu stie”. Caci, nu-i asa, cine nu stie, dar stie ca nu stie este recuperabil (...)

P.P.P.

Se tot vorbeste despre competenta, eficienta, valoare. Un ziarist - daca nu cumva tot eu! - a spus ca vitamina progresului o reprezinta vestita P.P., tradusa prin profesionalism si performanta. Acum si aici as mai adauga un P (prioritate pentru progres!) pe care-l consider indispensabil pentru oricare profesionist performant: patriotismul. Cinstea, legalitatea, onestitatea si, mai ales, dragostea de tara ta trebuie sa fie principalele creuzete ale energizantului propasirii statului redat prin dubletul P.P. Stiu, strambati (...)

Pierderi

Cand m-adresez invataceilor constransi sa vina la cursuri, pierzand (zic ei: bani si timp), le spun de la inceput un (aparent) contra-slogan: Cine pierde castiga. Despre ce pierderi e vorba am vazut. Ce castiga acesti cursanti? Orice. Si, de obicei, tot prin... pierdere. Pierd goluri, lipsuri, indoieli, neclaritati, prejudecati, confuzii. Castiga informatiile trebuincioase. Cu o singura conditie: sa asculte! E drept ca ascultatul depinde de vorbitor, de comunicator, de dascal. De dibacia prin care face (...)

Politia

Adesea m-am intrebat daca, in calitate de lucrator la Interne, sunt aparat mai bine de Politie. M-am intrebat adesea, fiindca deseori am avut, ca orice cetatean si mai mult decat atat, necazuri: mi s-a spart si mi s-a furat masina, mi s-a violat domiciliul, am fost ultragiat. Mi s-a pradat padurea, ca sa nu vorbesc decat de probleme majore. Ei bine, de fiecare data, Politia (pot spune asa, fiindca nu e vorba de unu-doi politisti) (...)

Modestie

Unii cred ca e proba de modestie sa-ti pui cenusa-n cap, sa-ti minimalizezi valoarea ca om, prin surdina celor ce zic ca ai o opera onesta. Ei bine, am auzit o replica superba apropo de incercarile cuiva de a face pe modestul: „Nu te mai da mic, ca oricum nu esti asa mare!”Frumos, dar trist. Cel ce-ndraznise sa rosteasca acel imprumut era, el insusi, un nimic vizibil. N-avea dreptul, adica, nici sa fie prezent in (...)

Astenii

Uneori, mi se pare ca vin in republica de cuvinte dintr-o defuncta monarhie a verbelor. Alteori ma simt un republican al metaforei, ratacitor in regatul poeziei. Deseori, ma simt un proletar al silabelor descendent dintr-o spita nobila, daca nu cumva un cavaler al epitetului cu origine muncitoreasca.Sunt un amestec de firi ca o ingemanare de ape intr-o delta, iar ratiunea de a fi este, de asemenea, un amalgam de termeni si enunturi.Jocul de glezne al (...)

Pagubasa

O batrana merge la un chiosc al RATB, da o bancnota de 50 de lei si cere un tichet de calatorie. Din „borcan”, alta femeie o serveste, dar ii da restul la … 10 lei. Se isca cearta, se aprind spiritele, lumea casca gura, pagubita cere ajutor, cei din statie se-ndeparteaza ca de-o infectata cu gripa aviara.Si, totusi, biata pagubasa are noroc. Vin doi oameni in uniforma politiei. Sunt tineri, cu bluzele descheiate, cu parul (...)

Onomatopee

Imi place, traitor de copilarie rurala, sa reproduc onomatopee. Recent am descoperit ca oracaitul broastei si mieunatul cotoiului pot fi… prelucrate si iese un latrat de zgaibe de catei de care e plin parcul si habitatul prin care ma-nvart, in Colentina mea cainoasa, chino-araba si autohton-bruneta.Asa stand lucrurile, barbos batran si serios, cu nasul in ziar pe banca sau pasind pe alei ori trotuare, slobozesc pe furis onomatopeea-latrat, ca specialist (cu doctorat) in comunicare, initiat (...)

PSD

Ce frumos suna: partidul de guvernamant! Ce devenire frumoasa a avut: FSN, PDSR, PSD! Ce personalitati l-au compus! Ce bine au mascat apartenenta la partidul-mama detronat la inghesuiala cu gloante si diversiuni dintr-un decembrie televizat live! Ce viitor de aur i se-ntrevedea! Ce baroni zamislise! Ce… nesansa l-a pascut!PSD-ul, care a marait impotriva fondatorului fost presedinte de republica, si-a fagocitat liderii. A intrat pe fir dihonia. Si s-a produs spartura. Si a inceput scufundarea. Corabia (...)

Ecologistii

Intr-un fel, si politistii, si jandarmii sunt niste gunoieri. Ei ecologizeaza strada de gunoaie umane, de negritudinea delincventa si agresiva, de „aluviunea” democratica a deviantei, de malul social imund, hraparet, insolent.Toate acestea, atunci cand fortele de ordine isi fac datoria si considera toate strazile, toate parcurile, toate cartierele obiect al muncii si zona de responsabilitate. Dar nu, cel putin in Bucuresti si mai ales in mahalaua Colentina, unde rezidentiez printre blondo (citeste galbeni)-bruneti (citeste tigani) (...)

Lustratia

In ultimul timp se da lusru, ca-ntr-o nuveleta a copilariei mele alfabetizate, unui posibil text de lege (numita) a lustratiei. Nimeni nu vede ca pui lupul paznic la oi, carul inaintea boilor sau diabeticii sa manance miere! Sau fiindca toti vad, lasa asa, sa se produca circul care s-a dovedit eficient in a distrage atentia electoratului de la alt circ menit sa atraga atentia poporului de la circul foamei, fricii si furiei.Despre ce e vorba? (...)

Darul

Cineva, amic (de fapt, amica) a vrut sa-mi cumpere o carte drept dar pentru ziua mea. Stiind ca la acest capitol sunt bogat, a incercat complicitatea cu sotia. Aceasta n-a cunoscut daca am “Colectionarul de istorie”, vestita carte semnata de Elizabeth Kostova, drept care mi-a telefonat spunandu-mi ca un coleg al ei s-a interesat daca am amintitul volum. Cum sunt un vehement al devizei, scrisa (cam degeaba) pe un raft al bibliotecii, la vedere, conform (...)

Mosul

Trei tigancuse, de pana-n 12 ani fiecare, mergeau in linie pe un rand, „maturand” trotuarul. Eu, in urma lor, cu sacosele pline, eram nevoit s-aud „mascari” indicibile pe suport de hartie. Ma rog, asa-s mosii, uita cum erau cand copilareau!Deodata, intre picioare, imi aterizeaza o coaja de banana, aruncata peste umar de brunetica cu poponetul strans in niste blugi cu… beculete. Era cat pe-aici sa alunec. Ma reechilibrez si (gresit) ii zic: „De ce arunci, (...)

Proscrisi

Vine vremea (si trebuie sa vina) cand “revolutia isi devoreaza copiii”. Revolutia noastra de sange si de teroristi invizibili, urmata de razmeritele de huila si de politicieni de mucava, a avortat multi asemenea bastarzi. Toti trebuie judecati si cei vinovati (care se stiu!) sa urmeze exemplul (demn) al lui Ceausescu din cazarma orasului-cetate de scaun in ziua nasterii celui mai sacrificat Fiu al Omului si Trimis al Domnului.Cine-s juzii si cine proscrisii? Cine are autoritatea (...)

Jaf

Un cuvant mititel, cu trei litere ca si dor, vis, aer, apa, foc, cap, rai, vot, ma tot obsedeaza, privind pamantul patriei multilateral devastat. E vorba de jaf.Suntem tara cu cei mai versati si nepedepsiti hacuitori. Nu se mai fura pentru a supravietui. Se jefuieste pentru a deteriora. Nu se mai sterpelesc maruntisuri, se masluiesc cifre astronomice de cont. Nu se mai sustrage cu canistra, ci cu conducta. Am trecut de la gainarie, la hold-up! (...)

Beligan

In trecutul nu asa de indepartat, culturnicii si politrucii regimului defunct realizau intalniri cu mari personalitati ale tarii. O asemenea actiune s-a organizat cand eu eram cursant la Academia Militara, iar invitat, in aula institutiei de invatamant, a fost actorul Radu Beligan.In acel trecut recent, si invitatul, si cei ce au luat cuvantul dintre gazde (cum a fost cazul si la intalnirea cu maestrul!) erau cenzurati sau invatati ce sa spuna, de catre politrucii evului (...)

Minciunele

Constat si ma minunez ca majoritatea numeroaselor mele scrieri se bazeaza, de fapt, pe minciuna. Minciuni artistice, fantezii epice, imaginatie narativa, cu un sambure de adevar, mai bine zis de real. Un fel de minciunele, cum ii spunea mama unei mancari din pruncia mea rurarala, preparata din mamaliga prajita in tigaia cu untura ramasa de la alte prajeli.E drept, un proces infim (dar reprezentativ) din ceea ce scriu este crudul (chiar cruntul!) adevar; si nu (...)

Izvorul

Cunosc un izvor la care se facea coada. Mai ales batranii stateau sa ia apa (plata) gratis. Recent, trecand prin zona, vad langa respectivul loc de pelerinaj, o taraba si un tuciuriu care vindea apa minerala, sucuri, bere, dulciuri si gablonzuri. Sticlele cu lichide erau puse la rece chiar in bazinul cu apa pe care-l facea, curgand, izvorul. De teava acelei tasnitori atarna o pancarta scrisa agramat, din care rezulta ca apa nu e potabila, (...)

BETIVAN

Repet si-mi pare rau c-o fac, ca de vreo 20 de ani, de cand combateam la un pahar cu Tomozei, Hagiu, Pitrut, Santimbreanu care s-au retras, urmand exemplul lui Mircea Micu, am renuntat la bautura. Am spus si ce intamplare am avut cu un politist care m-a oprit in miez de noapte, stiind ca ma-ntorc de la o nunta unde am fost nas, la volan si a luat plasa de doua ori: ca n-am baut (...)

Pistolar

Moto: “Frunza verde de jugastru,/ Patriei sunt poetrastru”.Mi-a placut sa cred ca, manuind stiloul incarcat cu cerneala, sunt ca un pistolar de renume si justitiar din Far West. Scriam si credeam ca sub penita mea titanii cei tirani se pipernicesc, iar geniile raului cel rau palesc. Jocuri de cuvinte! Iluzii desarte. Eu scriam, ei nu se sinchiseau. Perpetuu. Eu scriu, ei se fac ca ploua.Nimic din ce improsc cu cerneala nu-i maculeaza. Traim intr-o tara (...)

Pudibonzii

Daca o teleasta in voga, care a intrat si in cartea de istorie (alternativa) spune pe post, scuturand un microfon pe care-l credea defectat, “Asta s-a futut!” de ce facem pe pudibonzii si, vezi Doamne, ne pute cand auzim cuvinte deocheate?Daca o alta reprezentanta a sexului slab publica un roman ras-premiat si accesibil fara restrictii, al carui inceput („Sunt o doamna, ce pula mea!”) este reprodus si pe coperta IV, si-n care cuvintele sarite de (...)

Tupeu

A fost prins un brunet care a scapat cu trei ani din cei sapte de puscarie primiti pentru o talharie urata. In primele trei zile de libertate s-a chefuit bine, iar in a patra a savarsit un viol, dupa care a ucis victima. Retinut, cel ce nu va putea suferi pedeapsa capitala din motive democratice, a fost intrebat de o reportera: “Nu stiai de porunca biblica?...” Faptasul n-a asteptat ca femeia sa-si incheie intrebarea, ci (...)

Jigniri

De cate ori dau peste un proverb, caut in toate colectiile mele cu acumulari gnomice si cartile de paremiologie, sa vad daca exista, daca nu e o facatura recenta ad-hoc. Caut si fiindca nu-mi vine sa cred ca autorul anonim pierdut in negura istoriei a zis asa ceva, si pentru ca eu insumi, pentru a iesi din vreo incurcatura (la fel ca atunci cand am pus intre ghilimele texte de-ale mele zicand ca sunt ale (...)

Bun-simt

De-ar fi trait in vremea politicienilor de azi si, mai ales, de-ar fi vietuit in Romania, René Descartes n-ar mai fi scris, in „Discurs asupra metodei” , urmatoarele: „Bunul simt este lucrul cel mai bine impartit in lume, caci fiecare se crede atat de inzestrat, incat chiar cei mai greu de satisfacut in orice alta privinta nu obisnuiesc sa doreasca mai mult decat au”. Fals, domnule Cartezius, foarte fals. La noi bunul simt lipseste cu (...)

Neputinta

De-as avea o putere, v-as provoca si v-as obliga sa ramanem noi insine. Dar n-am. Alta e puterea pe care o avem. Pe cap. Alta e muzica ce-mi place! Sarba si cazaciocul s-au schimbat cu polca, ceardasul si country-ul Nici harta nu se mai agata unde se agata, nu se mai citeste cum se citea, nu mai este cum era.Avem alti frati mai mari, suntem egali cu altii mai egali ca noi. Alta pasareasca a (...)

Sapte

Vestitul comandant de osti si unul dintre cei mai carismatici lideri ai SUA, Colin Powell este autorul a 13 reflectii despre management. Ca si in cazul decalogului cristic, despre care umbla gluma ca a saptea porunca, fiind imposibil de acceptat pentru romani („Sa nu fii desfranat!”), acestia au taiat-o si de aceea, la noi, cifra 7 are taietura orizontala, si-n acest caz, a saptea maxima („Nu poti sa-ti insusesti ideea altuia. Nu trebuie sa lasi (...)

Varfurile

Marea ma-jo-ritate a celor ce acced in su-sul unei ierarhii ignora zisele lui John Wooden ca-re spunea ca: „poti sa ajungi in varful piramidei, dar numai daca ai caracter vei putea ra-ma-ne acolo." Aceste spuse confir-ma, de fapt, un adevar psiho-so-ciologic potrivit caruia, pentru a afla caracterul unui om este de ajuns sa-i oferi puterea.Insa, cum spuneam, multi din-tre cei ce ajung stapani ai painii si cutitului clacheaza, cad, se prabusesc din motiv de tare (...)

Implantul

Sunt la moda implanturile: dentare, mamare, vulgare. Cu primele sunt de acord, cu silicoanele m-am obisnuit, dar despre implanturi vulgare nu stiam nimic. Acum stiu si-mi repugna. E vorba de implanturile politice. Despre operatiile prin care un product de stanga este introdus intr-o tulpina bolnava (de dreapta) si, astfel, se salveaza ceea ce mai putea fi salvat. Sau, dimpotriva, un suport extirpat dintr-un organism de dreapta este implantat intr-unul de stanga si, astfel, se salveaza (...)

Politistul

Sunt acuzat (tata de politist ce ma aflu si fost slujbas 13 ani la publicatiile lui MAI-u care i-a laudat pe politisti cu duiumul!) ca am ceva cu Politia! N-am nimic cu institutia, ci cu unii (cam multi) care o compun. Bunaoara, intr-o seara, intr-un trafic infernal, ma indreptam, pe un traseu desenat de cineva pe o hartie, dar foarte intortocheat, din Bucurestii cei greu de penetrat, spre o tipografie unde se trasese „Trilogia de (...)

PARCATUL

Recunosc (am recunoscut) ca am ajutat pe multi, fiindca si eu, la randu-mi, am fost ajutat. Unii au confirmat, atii (m)-au dezamagit, cum era (este) firesc. Unul dintre ajutati are mania etilica si a tot suferit, dar, fiind pila mea, a (cam) fost iertat. Recent a fost din nou prins parfumat la serviciu si luat din scurt. In disperare de cauza, mama-sa a apelat la mine din nou, tanguindu-se ca niciodata. De ce era disperata (...)

Nostalgita

De ce (n)-as fi nostalgic? De ce (nu) l-as regreta pe Ceausescu, daca in timpul lui m-am aflat la varsta „primelor iubiri"? Cum sa nu-mi fie dor si sa nu regret acele vremi? Cand se va mai intampla, in vremea de azi, ca in ziare, de Ziua Nationala (plus doua zile inainte si dupa!) sa nu moara nimeni! Sau, ma rog, sa nu apara rubrici de decese ori comemorari in jurnale!? Cand va mai fi (...)

Cavalerul

Un vecin al nostru din copilaria mea valiseceana a venit la tata, intr-o zi, sa-l invete cum sa faca sa se-nsoare, fiindca rade lumea de el c-a ramas flacau tomnatic. Tata, recunoscut in toata comuna si-n alte cateva din judetul Arges, i-a zis:"Te duci la pulpare (unde-o fi acea fabrica de gemuri, sucuri, compoturi si conserve de legume din Topoloveni?) si, in pauza de masa a muncitoarelor, te urci pe-o lada si strigi: Eu sunt (...)

Gornistul

Si mie, ca tuturor gornistilor democratiei (inclusiv ca jurnalistilor de la TIMPOLIS) mi se pare ca sunt un bun chirurg care, cu pixul ori tastatura, tai in carnea vie a cangrenei sociale cu sau fara epoleti. Asa se face ca atunci cand vad (si ma crucesc!) cum, pe plaiul natal, hotii (recidivisti!) aflati in simbria Primariei (citeste primar, vice si un consilier!) cara padurea (cu deal cu tot, caci spatiul mioritic se scurge la vale (...)

Discriminari

Ca suntem incurabili (adica bolnavi), se stie! Dar c-am descoperit ca desenele animate sunt discriminatorii, fiindca ponderea personajelor o reprezinta cele masculine, care au si replicile cele mai frumoase, asta arata a nebunie pura. Atunci, "Cartile junglei" si vestitul razboi "Tom si Jerry" nu-s discriminatorii?Dar eu care sunt vesnic agresat de colocatarii bruneti din blocul unde domiciliez, nu sunt discriminat? Discriminarea majoritara, fiindca o sleahta de tigani terorizeaza un imobil, impasibili si fara sa pateasca (...)

ALB

In copilaria mea rurala, cu capre de pascut si maracini in talpi, cu coborari pe rape cu sania sau schiurile fara sanie si fara schiuri, am fost mai mult murdar, decat curat la trup, asa incat seara, dupa ce mancam scatoalce bune, mama imi incalzea si-ncropea apa si ma punea sa ma spal si sa ma primenesc.Intai nu-mi placea, apoi nu ma mai dadeam dus din albie, unde ma linciuream facand o ditamai lacaria in (...)

FORDISTUL

Dupa ce mi-am cumparat Renault-Clio nou-nout si am constatat ca ploua in ea ca-n Dacia mai ieri, un coleg si prieten s-a mirat, nevenindu-i sa creada ca si Occidentul mai da chixuri. Ma rog,incidentul s-a remediat si de doi ani limuzina ma serveste credincioasa, chit ca eu o cam ignor esteticeste. Ei, bine, prietenul meu si-a cumparat, si el, limuzina, tot occidentala, dar trans-atlantica. Ne-am vazut, a... udat-o si laudat- o, intelegand din spusele sale (...)

Europenizand

„Da, asta e: urasc domnia burghezilor/Domnia copoilor si-a popilor/Dar mai vartos urasc pe cel ce n-o uraste/Ca mine/Din rasputeri". (Paul Eluard)De ce s-a temut Lenin, n-am scapat: adica de imburghezirea proletariatului. Nici de ceea ce nu s-a temut Ilici n-am scapat: de democratia junglei in care evolueaza javre, jivine, jigodii si japite.Traim intr-un haos organizat si-ntr-o lipsa de respect de tranzitie, jinduind un trai european, fara sa ne dam seama ce ne paste. Urlam ca (...)

Calimera

E mai rau ca atunci cand era rau, respectiv ca atunci cand, daca injurai un Zil sau o Volga ca au ramas in pana, erai arestat c-ai jignit poporul rus, fratele mai mare de la Rasarit, eliberatorul nostru drag, eroic si stalinist. E mai rau ca atunci, cand, daca te salutai cu unul... patat (un fost liberal sau taranist carora, s-a vazut dupa inghesuiala, din decembrie 1989, le-a mers vechimea!) sau cu un strain care (...)

Dictionarul

Un Aristarc roman, masiv si scrupulos, C.T.C.-ist al scriitorimii credule si mediocre, ma gratuleaza cand cu taceri vulgare, cand cu onomatopee putrefacte, asa incat ma simt ca un Homer postmortem lasandu-l sa(-mi) linga osul Iiadei de care m-am invrednicit pentru odiseea lecturilor alor mei, europenii, necum pentru cititul „profesionist" al detinatorului (cum zice el, considerandu-se cel...ales) de metri (cubi) de carti.Asa am vrut sa notez in „Jurnalul de lasitate" (un posibil zacamant pentru memorii...postume), dar (...)

Rotunjimi

Aproape toate sumele pe care le primesc (salariu, pensie,drepturi de autor, colaborari, premii etc.) nu sunt rotunde, ci urmate de ceva leuti. Ei, bine, aproape toti ofertantii acestor bani (casieri, postasi, operatori de ghiseu, curieri etc. ) primesc (unii isi iau din oficiu) acest rest, cu ajutorul caruia se rotunjesc (prin diminuare) sumele cuvenite. De ce am invocat aspectul? Fiindca de la bacsisul lasat frizerului, vanzatoarei, taximetristului sau oficiantului postal incepe ceea ce, ulterior, se (...)

Spovedanie

Uneori, cand vad ce (jigodii) au ajuns unii eroi ai reportajelor mele despre aparatorii de lege ai militiei, care azi poarta grade (profesionale, chipurile) cu „stele grele si caciuli pline de lovele", cum zic blondo-brunetii Colenchinei mele satene, imi fac procese de constiinta, mai abitir cum imi fac pentru c-am comis poezii, cu rime obligatorii: tricolor-dator-tricolor-si-iubit-conducator, pe care mi le publica Ion Cristoiu in vestitul SLAST, pe care-l conducea. Ca l-am cantat pe cel mai (...)

Roz

Motivul „carpe rosam" este foarte cunoscut in istorie. „Culege trandafirul" (ma rog, roza trinitara!) pare sa fie si indemnul liderilor partidului „defunctat", cum se exprima cineva, pentru a-l deosebi, cat de cat, de unul defunct, care seamana cu invocatia din biblie, lirica Renasterii si literatura medievala.Dupa efectul de baroni locali, de cumetrie, de „patron case", de „ciocul mic", de „mai animalule" si de matusa, adica de (suspiciunea) coruptie generalizata, toti dau din coate ca niste (...)

Semnalele

Cativa maimutoi ajunsi cu pluta în corpul generalilor (chiar demilitarizati) pe care i-am invocat prin productele mele gazetaresti (în cunostinta de cauza, ca mi-au fost colegi si cu oarecare durere în suflet, caci provin din colonei!) îmi tot trimit, prin trepadusi obedienti si la fel de impotenti, (citeste incompetenti!), semnale de amenintare. Ba, mai mult,unii (chit ca eu n-am nominalizat - înca - pe nimeni) punandu-si mana pe chelie îmi cer sa spun si pe (...)

Expresii

Nu stiu de ce, cand recurgem la aforismul Homo, homini lupus i-l atribuim lui Hobbes cand Plaut, in antichitate, a spus ca omul e lup pentru alt om. Nu stiu de ce-l invocam pe Shakespeare care a zis ca "lumea e o scena" cand, tot in antichitate, Democrit spunea : "Lumea este o scena, viata un act : ai venit, ai vazut, ai plecat".Stiu de ce ii atribuise lui Ceausescu remarca lui Cicero care spunea (...)

Numitii

Unii ajunsi in varfuri de piramide incearca sa para modesti, desi dau pe dinafara de infatuare. Bunaoara, eu cunosc cativa invartiti care, vezi Doamne, au ramas oameni simpli, adica nu se considera V.P.I.-uri sa-si ortografieze numele cu prenumele in... fata, cum e corect si gramatical pentru orice om, indiferent de grad. Nu, ei au ramas Cutarescu Vasile sau Cutareanu Constantin, cum au fost strigati la catalog in clasele primare (d